Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 22
Pavel dînd samă de credinţa lui.
1 Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi mîntuirea mea, carea grăescu acum cătră voi.
2 (Iară auzind pre el grăind lor în limbă jidovenească, mai vîrtos încetară-să, şi zise lor:)
3 Iată eu sînt jidov, născut în Tarsu, oarşul Chilichiei, şi crescut în cest oraş, la picioarele lui Gamaliil, învăţat în dereptatea legiei părinţilor, înfierbîntat în dragostea lui Dumnezău, cum sînteţi şi voi toţi astăzi.
4 Carele această cale, goniu pînă la moarte, legînd şi dînd în temniţă bărbaţi şi mueri.
5 Cumu mi-e mărturie şi popa cel mai mare şi toţi bătrînii, de la carii şi cărţi luînd, la fraţi mergeam în Damasc, să aduc şi pre aceia carii era acolea legaţi în Ierosalim, să-i muncească.
6 Şi fu mie mergînd şi apropiindu-mă de Damasc cătră amiazăzi, de pripă den ceriu străluci împregiuru-mi lumină mare.
7 Şi căzuiu la pămînt şi auziu glas zicîndu-mi: Saule, Saule, ce Mă goneşti?
8 Iară eu răspunş: Cine eşti, Doamne? Şi zise cătră mine: Eu sînt Iisus Nazarineanul, pre carele tu goneşti.
9 Deci carii era cu mine văzură lumina şi să spămîntară, iară glasul nu-l auziră, carele grăia cu mine.
10 Şi ziş: Ce voiu face, Doamne? Iară Domnul zise cătră mine: Scoală-te de pasă în Damasc, şi acolo ţi să va zice ţie de toate carele-s ţie rînduite să faci.
11 Şi cînd n-aş vedea, de slava luminei aceiia, dusără-mă de mînă cei ce era cu mine, veniu în Damasc.
12 Iară Anania, un bărbat creştin bun după leage, avînd mărturie de toţi jidovii carii lăcuia acolo,
13 Venind cătră mine, şi stînd, zise mie: Saule frate, ia vedeare. Şi eu într-acel ceas văzuiu pre el.
14 Iară el zise mie: Dumnezăul părinţilor noştri te-au ales pre tine, să cunoşti voia Lui, şi să vezi pre Cel Derept, şi să auzi glas den gura Lui.
15 Că vei fi mărturisitoriu Lui al toţi oamenii, de cealea ce-ai văzut şi ai auzit.
16 Şi acum ce zăbăveşti? Scoală-te de te botează, şi te spală de păcatele tale, chiemînd numele Domnului.
17 Şi mi să tîmplă mie înturnîndu-mă în Ierosalim, şi rugîndu-mă în besearecă, fuiu răpit den minte.
18 Şi văzuiu pre El zicîndu-mi: Grăbeaşte şi eşi curînd den Ierosalim, că nu vor primi mărturia ta despre Mine.
19 Eu ziş: Doamne, înşişi ştiu pre mine că am tras în temniţă şi am bătut pren sinagoghi pre ceia ce credea întru Tine.
20 Şi cînd să vărsa sîngele lui Ştefan, a mărturisitoriului Tău, şi eu încă stam acolea, şi una înţelegeam cu ei de omorîrea lui, şi păziam veşmintele celora ce omorîia pre el.
21 Şi zise cătră mine: Pasă, că Eu între păgîni departe te voiu trimite.
Pînă într-o vreame îl ascultară jidovii.
22 Şi ascultară pre el pînă la acest cuvînt şi rădicară glasurele sale, zicînd: Ia-l de pre pămînt pre unul ca acesta, că nu i să cade lui a viia.
Iară strigînd ei, porunci, bătîndu-l cu niale, să-l întreabe.
23 Strigînd ei derept acea, şi aruncînd veşmintele, şi prah aruncînd în aer,
24 Porunci căpitanul să-l ducă în tabără, zicînd, cu bătăi să întreabe pre el, ca să înţeleagă pentru ce vină aşa strigară spre el.
25 Iară strîngîndu-l pre el cu legăturile, zise Pavel sutaşului carele sta acolea: Oare slobod e voao, rimlean şi nevinovat să-l bateţi?
26 Deaca auzi sutaşul aceasta, merase la căpitan şi spuse lui, zicînd: Caută ce vei să faci, că acest om rimlean iaste.
Să spue că-i pîrgariu den Roma.
27 Şi apropiindu-să căpitanul zise lui: Spune-mi să eşti tu rimlaen? El zise: Aşia iaste.
28 Şi răspunse căpitanul: Eu cu multă sumă de preţ am agonisit oraşul acesta. Iară Pavel zise: Eu-s şi născut într-aceaia.
29 Derept aceaia, numaicît să depărtară de la el carii vrea să-l muncească şi căpitanul încă să spămîntă deaca înţelease că iaste rimlean, pentru ce legase pre el.
30 Iară a doao zi, vrînd să înţeleagă cu adevăr, pentru ce-l pîrăscu pre el jidovii, dezlegă pre el den legături, şi porunci mai marilor popilor să vină, şi tot săborul lor, şi duse pre Pavel de-l stătu înaintea lor.
