Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 21
Pavel gîndind a veni în Ierosalim.
1 Şi fu cînd am vrut purceade despărţindu-ne de ei, mergînd derept în Cos şi a doao zi în Rodos şi de acolo în Patara.
2 Şi aflînd o coarbie trecînd în Finichia, şi suind în ia, purceasem.
3 Şi arătîndu-ni-să Chiprul, şi lăsîndu-l în a stînga, vînslăm în Siria, şi venim în Tir, că acolo era corabia a descărca povara.
4 Şi aflînd ucenicii, rămasem acolo şapte zile; carii zicea lui Pavel, pen Duhul Sfînt, să nu se sue în Ierosalim.
5 Şi împlîndu-să acealea zile, merasem petrecîndu-ne pre noi toţi, cu muerile şi cu porobocii, pînă afară den oraş; şi îngenunchind în ţărmure, ne rugăm.
6 Şi îmbrăţişînd unul pe alt, ne suim în corabie, iară ei să întoarsără la ai lor.
7 Iară noi vînslăm den Tir, agiunsem în Ptolomaida şi deaca ne închinăm fraţilor, rămasem o zi la ei.
În Chesaria căută pre Filip Evanghelist.
8 Iară a doaoa zi eşi Pavel şi noi carii eram cu el, venim în Chesaria şi întrînd în casa lui Filipp Evanghelistul (carele era unul den cei şapte) rămasem la el.
9 Iară acesta avea patru feate vergure prorocind.
Agav proroceaşte de prinsoarea lui Pavel.
10 Şi petrecînd acolo multe zile, pogorî den Iudea un proroc pre nume Agav.
11 Şi deaca veni la noi, luo brîul lui Pavel şi legîndu-şi mîinile şi picioarele, zise: Aceasta zice Duhul Sfînt, bărbatul a cui e acest brîu, aşa-l vor lega în Ierosalim jidovii, şi-l vor da în mînile păgînilor.
12 Şi cum auzim aceastea rugămu-l pre el, şi noi şi carii era lăcuitori într-acel loc, să nu sue în Ierosalim.
13 Atunci răspunse Pavel şi zise: Ce faceţi de plîngeţi şi-mi amărîţi inima? Că eu nu numai a mă lega, ce şi a muri în Ierosalim, gata sînt, pentru numele Domnului Iisus.
14 Iară deaca nu-l putum pleca pre el, noi-l lăsăm, zicînd: Fie voia lui Dumnezău.
15 Iară după zilele aceastea, strîngîndu-ne unealtele, suim în Ierosalim.
16 Veniră cu noi şi neşte ucenici den Chesaria, aducînd pre Mnason chipreanin, la carele am sălăşluit, ucenic de demult.
Venind în Ierosalim.
17 Şi sosind în Ierosalim, bucuroşi primiră pre noi fraţii.
18 Iară a doao zi, întră Pavel cu noi la Iacov, şi fură şi bătrînii toţi.
19 Şi deaca-i îmbrăţisă, le spuse pre rînd toate carele făcuse Dumnezău în păgîni, pren slujba lui.
20 Iară ei auzind aceastea, lăudară pre Dumnezău, zicînd lui: Vezi, frate, cîte mii de jidovi sînt de carii crezură, şi toţi sînt înfierbîntaţi cu dragostea legiei.
21 Şi auzit-au de tine den cuvintele altora, că tu înveţi a să lăpăda de Moisi pre toţi jidovii carii sînt între păgîni, şi zici că nu să cade să-şi tae împregiur feciorii lor, nece după obiciaiuri să îmble.
22 Ce e derept aceaia? Tot trebuiaşte să să strîngă mulţimea, că vor auzi că ai venit.
23 Derept aceaia, fă aceasta care zicem ţie: la noi patru bărbaţi carii s-au făgăduit întru sine.
24 Pre aceştea-i ia şi te curăţeaşte cu ei, şi cheltuiaşte cu ei, ca să-şi rază capetele şi vor şti toţi că cealea ce au auzit de tine minciune-s, ce tu încă îmblă ca să te arăţi că ţii leagea.
25 Iară de ceia carii au crezut, den păgîni, noi am scris şi am rînduit, nemică de aceastea să păzească ei, numai să să ferească ei de carele-s jărtvite idolilor şi de sînge şi de sugrumări şi de curvie.
Întră în besearecă.
26 Atuncea Pavel luînd pre acei bărbaţi, pre a doaoa zi, să curăţi cu ei, întră în besearică, vestind că s-au împlut zilele curăţeniei, pînă nu fu dusă fiete carele de ie jărtva lor.
Prinsără-l jidovii.
27 Şi împlîndu-să aceale şapte zile, jidovii carii venise den Asia, văzînd pre el în besearică, întărîtară toată mulţimia, şi pusără spre el mîinile.
28 Strigînd: bărbaţi israilteani, agiutaţi, acesta-i cel omu, carele împrotiva oamenilor şi a legii şi a cestui loc, pre toţi pretutindenea învaţă, şi încă şi pre greci au adus în besearică, şi au spurcat acest sfînt loc.
29 (Că văzuse pre Trofim efeseanul în oraş, cu el, pre carele le părea că l-au dus în besearecă Pavel.)
30 Şi să turbură derept însă tot oraşul, şi fu curărea oamenilor, şi prinzînd pre Pavel, trăgea-l den besearică şi numaicît închisără uşile.
31 Şi căutînd ei să-l omoară, eşi veaste la căpitanul şireagului, că s-au turburat tot Ierosalimul.
Lisie sutaşul îl luo den mînile lor.
32 Iară el, numiadecît luînd viteaji şi sutaşi cu el, şi alergă la ei, iară ei deaca văzură pre căpitanul şi viteajii, părăsiră de-a bate pre Pavel.
33 Atuncea deaca să apropie căpitanul, prinse pre el, şi porunci să-l leage pre el cu doao lanţuri, şi întrebă cine-ară fi, şi ce au făcut.
34 Iară alţii altă striga den mulţime; şi deaca nu putu înţelaege adevărat pentru gîlceavă, porunci pre el să-l ducă în tabără.
35 Iară sosind la treapte, tîmplă-să a-l duce neşte viteaji, pentru năvala mulţimei.
36 Că mergea după el mulţime de oameni, strigînd: Ia-l pre el.
37 Şi fiind ducîndu-l în tabără, Pavel zise căpitanului: Slobodu mi-e a-ţi grăi ceva? Care zise: Greceaşte ştii?
38 Au nu eşti tu cel eghiptean, carele înaintea cestor zile ai scornit rădicare şi ai scos în pustie patru mie de sicari?
39 Zise derept aceaia Pavel: Eu sînt om jidov tarsean, pîrgariu a unui oraş nu mitiutel al Chilichiei, ce te rog, lasă-mă să grăiascu cătră oameni.
40 Iară elu-i îngădui. Pavel stînd pre treapte, ameninţă cu mîna cătră oameni să tacă, iară fiind tăceare mare, grăi în limbă jidovenească, zicînd:
