Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 20
Pavel rînduiaşte calea lui în Machedonia.
1 Iară după ce aşăză gîlceava, chemînd Pavel pre ucenici şi luîndu-şi zuoa bună, eşi să meargă în Machedonia.
2 Iară îmblînd pren laturile acealea, şi îndemnînd pre ei cu cuvinte multe, veni în Ţara Grecească.
3 Şi acolea petrecînd trei luni, vrînd să meargă el în Siria, pusără lui jiodvii leşuitori, iară el gîndi să să întoarcă pren Machedonia.
4 Şi petrecu pre el, pînă în Asia, Sopatr den Beria, iară den Solun, Aristarh şi Secund, şi Gaie den Dervia, şi Timoteiu.
5 Iară asiani, Tihic şi Trofim; aceştea deaca sosiră, aşteptară pre noi în Troada.
6 Iară noi vînslăm pre mare, după zilele azimelor, den Filipus, şi venim cătră ei, în Troada, în cinci zile, unde petrecum şapte zile.
În Troada în miază-noapte, propoveduind cuvîntul.
7 Iară în zuoa dentîiu a săptămînii, adunîndu-să ucenicii să frîngă pîine, Pavel propoveduia, vrînd să iasă a doao zi, înlungi cuvîntul pînă la miază-noapte.
8 Şi era făclii multe în cerdac, unde era strînşi.
Pre Evtih căzînd den fereastră.
9 Iară şăzînd un voinic tînăr, anume Evtih, într-o fereastră, îngreuiat de somnu, povestind Pavel multă vreame, cebăluit de somnu căzu den al treile rînd de casă, gios, şi-l luară mort.
Îl învise.
10 Iară Pavel pogorînd, să plecă spre el şi îmbrăţişîndu-l pre el zise: Nu gîlcevireţi, că sufletul lui într-însul iaste.
11 Iară suindu-să, frînse pîine şi gustă, şi destul vorovind cu ei pînă în zuo, şi aşa să duse.
12 Şi adusără pre fecior viu, şi să mîngîiară foarte.
13 Iară noi suind în corabie, mearsem în Ason, de acolo să luom pre Pavel, că aşa ne poruncise, că el va mearge pre pămînt, pedestru.
14 Iară cum să adună cu noi în Ason, luîndu-l pre el, venim în Militin.
15 Şi de-acolo, a doao zi vînslăm şi sosim împrotiva Hiei, iară într-altă zi sosim în Sam, şi sălăşuind la Troghilia, a doao zi venim în Milit.
16 Că gîndi Pavel să treacă Efesul, ca să nu-i fie lui a să zăbăvi în Asia, că grăbia, de ară putea el, în zuoa de Rosalii, să fie în Ierosalim.
În Milit chemînd pre bătrînii efeseanilor.
17 Iară den Milit, trimease în Efes, de chiemă pre bătrînii besearecii.
18 Carii venind la el, zise lor: Voi ştiţi că den zuoa ce am întrat în Asia, în ce chip, în toată vreamia am fost cu voi
19 Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrăme şi ispite, carele mi să tîmplară mie, de la hicleşugul jidovilor.
20 Cum nemică n-am lăsat înapoi de cealea ce-s voao de folos, ca să nu vă fiu povestit şi să nu vă fiu învăţat aiave şi prin case,
21 Mărturisind jidovilor şi grecilor pocăinţă cătră Dumnezău şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
22 Şi acum iaca, eu legat în duh, mă duc în Ierosalim, neştiind ce mi să vor tîmpla mie în el.
Spune ce va veni spre ei şi spre el.
23 Numai că Duhul Sfînt prespre toate oraşăle mărturiseaşte, zicînd că prinsuri şi scîrbe vor veni spre mine.
24 Ce nu mi-e frică nemică de aceastea, nece viaţa mia nu-i mai scumpă de mine, ce numai ca să sfîrşescu alergarea mea cu bucurie şi slujba carea am luat de la Domnul Iisus, a mărturisi Evanghelia milei lui Dumnezău.
25 Şi acum iată, eu ştiu că mai mult nice unul den voi nu va vedea faţa mea, pren carii am trecut propoveduind Împărăţia lui Dumnezău.
26 Pentru aceaia mărturiescu voao în zuoa de astăzi că curat sînt de sîngele tuturor,
27 Că nu m-am tras înapoi ca să nu spuiu voao tot sfatul lui Dumnezău.
28 Luaţi-vă aminte pre voi şi pre toată turma, spre carea pre voi vă puse Duhul Sfînt păstori, să paşteţi beseareca lui Dumnezău, pre carea o agonisi cu sîngele Lui.
29 Că eu ştiu aceasta că, după ducerea mea, vor întra lupi grei întru voi, carii nu vor cruţa turma.
30 Şi dentre voi încă să vor scula bărbaţi, de vor grăi îndărăptnicii, ca să tragă ucenici după ei.
31 Derept aceaia, prevegheaţi, aducîndu-vă aminte că trei ani, noaptea şi zuoa, n-am încetat învăţînd cu lacrăme, pre fietecarele de voi.
32 Şi acum încă, fraţilor, vă dau pre voi lui Dumnezău, şi cuvîntul milei Lui, carele-i putearnic a zidi şi a da voao ocină a birui cu toţi sfinţii.
33 Argintul sau aurul sau veşminte a nemurui n-am pohtit.
34 Că înşivă ştiţi că, trebiei meale şi a celora carii-s cu mine, ceaste mîni ale meale au cîştigat.
35 În toate arăta-voiu voao că lucrîndu să cade a agiuta pre cei slabi, aducînd aminte de cuvîntul Domnului Iisus, că Însuşi zise: Mai fericit iaste a da, decît a luoa.
36 Şi aceastea zicînd, puse genunchele lui la pămînt, cu ei cu toţi, de să rugă.
37 Şi fu plîns mare tuturor, şi căzînd spre cerbicea lui Pavel, sărutară pre el,
38 Jăluindu-să mai vîrtos pentru cuvîntul carele zisease, că mai mult ei nu vor vedea faţa lui. Şi petrecură pre el la corabie.
