Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 19
Neşte ucenici în Efes.
1 Şi fu cînd era Apolos în Corint, Pavel, trecînd pren laturile de sus, veni în Efes şi află pre neşte ucenici.
Învaţă în ştiinţa lui Ioan.
2 Zise lor: Au luat-aţi Duhul Sfînt, deaca aţi crezut? Iară ei zisără cătră el: Nece am auzit au iaste Duhul Sfînt.
Neştiind darurele Duhului Sfînt, cu carele înfrîmşeşază Dumnezău Împărăţia Fiului Său.
3 Atunci zise lor: Dară în ce v-aţi botezat? Ei zisără: Întru a lui Ioan botegiune.
4 Zise Pavel: Ioan au botezat cu botegiunea pocăinţei, zicînd oamenilor întru Cela ce vine după el să crează, ce iaste în Iisus Hristos.
Să botezară în numele lui Iisus.
5 Carii auziră, să botezară în numele Domnului Iisus.
6 Şi puindu-şi Pavel spre ei mînile, veni Duhul Sfînt spre ei, de grăia în limbi şi prorocia.
7 Şi era, de toţi, bărbaţi ca la doisprăzeace.
8 Iară el, întrînd în sinagoga, cu îndrăznire grăia, în trei luni propoveduind şi îndemnînd carele-s de Împărăţia lui Dumnezău.
9 Iară unii să întăria şi nu vrea să îngăduiască, grăind rău de calea Domnului, înaintea oamenilor, depărtîndu-să de la ei, despărţi pre ucenici, în toate zile pritcindu-să în şcola a unui tirean.
10 Şi aceasta fu în doi ani, aşa cît toţi carii lăcuia în Asia ară auzi cuvîntul Domnului Iisus, jidovii şi grecii.
11 Iară puteri mari făcea Dumnezău pren mîinile lui Pavel.
12 Aşa cum şi spre lîngezi aducea de pre trupul lui măhrama, sau ştergătoarea sudorilor, şi să depărta de la ei lîngorile, şi duhurele ceale reale eşia dentru ei.
Jidovii scoţînd dracii.
13 Şi ispitiră unii den ceia ce îmbla împregiur, jidovi fărmăcători, a chema spre ceia ce avea duhure reale numele Domnului Iisus, grăind: Giurăm pre voi pren Iisus, carele propoveduiaşte Pavel.
14 Era aceia feciorii Schevei jidovului, mai marelui popilor, şapte carii făcea aceasta.
15 Iară răspunzînd duhul rău zise: Pre Iisus cunosc şi pre Pavel ştiu; iară voi cine sînteţi?
Dracul îi bătea.
16 Şi năvăli spre ei omul întru carele era duhul cel rău, şi învîncu pre ei, luo puteare spre ei, aşa cît goli şi răniţi scăpară den casa aceaia.
17 Iară aceasta fu în ştire tuturoro jidovilor şi grecilor celora ce lăcuia în Efes; şi căzu frică spre toţi ei, şi să măria numele Domnului Iisus.
18 Şi mulţi den ceia ce credea venia, ispoveduind şi spuindu-şi faptele lor.
Cărţile vrăjitorilor le arse.
19 Iară mulţi de ceia ce făcuse farmece, strîngîndu-şi cărţile, le arsără înaintea tuturor, şi cărora băgînd samă preţurele lor, aflară samă ca de cincizeci de mie de denari.
20 Aşa tare creştea cuvîntul Domnului şi să întăria.
21 Şi împlîndu-să aceastea, Pavel gîndi în duh să treacă pren Machedonia şi Ahaia, să meargă în Ierosalim, zicînd că: După ce voiu fi acolo, cade-mi-să şi Rimul a vedea.
22 Şi trimeţînd în Machedonia doi den ceia ce slujia lui, pre Timoteiu şi pre Erast, el rămase pînă la o vreame în Asia.
23 Iară fu în aceaia vreame gîlceavă nu puţînă, pentru calea Domnului.
Dumitru.
24 Că un argintariu anume Dimitrie, carele făcea besearici de argint Dianei, da meşterilor dobîndă multă.
25 Pre carii adunîndu-i, şi pre ceia ce era lucrători acestui lucru, zise: Bărbaţilor, ştiţi că dentru acest meşteşug iaste dobînda noastră.
26 Şi vedeţi şi auziţi că nu numai Efesul, ce mai toată Asia, multă mulţime, acest Pavel, învăţîndu-o, o au amăgit, zicînd că nu-s dumnezei, carii sînt de mîni făcuţi.
27 Şi nu numai meşterşugul ne piarde noao, venind în batgiocură, ce şi în beseareca a marei dumnezeiasei Dianii întru nemică să va socoti, şi cu vreamea, lauda ei va peri, pre carea toată Asia şi lumea o cinsteaşte.
28 Şi auzind aceastea, împlură-să de mînie, strigară zicînd: Mare-i Diana Efesului.
Mare scîrbă rădică pre Pavel.
29 Şi să împlu tot oraşul de gîlceavă, şi năvăliră toţi împreună în teatron şi răpind pre Gaie şi pre Aristarh, machedoneani, soţii lui Pavel.
30 Iară Pavel, vrînd să iasă la mulţime, nu-l lăsară pre el ucenicii.
31 Iară încă şi unii den mai marii Asiei, fiindu-i lui priatini, trimeţînd la el, rugară-l să nu iasă în teatru.
32 Iară alţii, altă striga, că era mulţimea turburată, şi mulţi nu ştia pentru ce s-au adunat.
33 Iară den mulţime scoasără pre Alexandru, silindu-l pre el jidovii, iară Alexandru cu mîna arătînd să tacă, vrea să-şi dea sama la mulţime.
34 Pre carele înţelegînd că iaste jidov, fu un glas de la toţi, pînă la doao ceasure, strigînd: Mare-i Diana efeseanilor.
35 Atunci logofătul, aşăzînd mulţimea, zise: Bărbaţi efeseani, cine iaste om carele n-ară şti pre oraşul Efesului că cinsteaşte pre mare dumnezeiasa Diana, şi chipului de la Iupiter pogorît?
36 Pentru că acestora nime nu le poate grăi împrotivă, trebuiaşte să vă aşăzaţi, şi nemică în degrabă să nu faceţi.
37 Că aduset pre oamenii aceştea, nece călcători sfinţiturilor, nece hulitori pre dumnezeiasa voastră.
38 Iară de are Dimitrie şi meşteri carii sînt cu el treabă cu cineva, fi-va leage şi sînt giudecători, cheame unii pre alţi, la leage.
39 Iară să căutaţi de alte lucruri, în adunarea rînduită, dezlega-să-va.
40 Că frică-i să nu ne pîrască rădicători a fi pentru zuoa de astăzi, şi neputînd da samă de această adunare. Şi deaca zise aceastea, slobozi adunarea.
