Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 17
Pavel în Solun povesteaşte pre Hristos.
1 Iară deaca îmblară pren Amfipolul şi Apolonia, veniră în Tesalonic, unde era sinagoga jidovilor.
2 Iară cumu-i era obiceaiul lui Pavel, întră la ei, şi preste trei sîmbete să întreba cu ei, den Scripturi.
3 Deşchizînd şi puindu-le înaintea ochilor, că aşia S-au căzut lui Hristos a păţi şi a învia den morţi, şi acesta iaste Iisus Hristos carele eu vestescu voao.
4 Şi unii dentr-înşii crezură şi să însoţiră cu Pavel şi cu Sila şi mulţime mare de greci credincioşi, şi din mueri de frunte, multe.
5 Şi pentru pizma, să sculară jidovi necredincioşi, şi luînd lîngă ei, den prostime, neşte oameni răi, şi strîngîndu-să mulţime, făcură gîlceavă în oraş; şi năvălind pre casa lui Iason, vrea pre ei să-i ducă la oameni.
Îl primeaşte Iason.
6 Şi neaflîndu-i pre ei, trăgea pre Iason şi pre unii den fraţi la deregătorii oraşului, strigînd că aceştea ce au amăgit lumea, şi acicea veniră.
7 Pre carii primi Iason; carii toţi, împrotiva rînduialelor împăratului fac, zicînd a fi alt craiu, Iisus.
8 Şi rădicară mulţimea şi deregătorii oraşului auzind aceastea.
9 Carii făcîndu-şi destul de la Iason şi de la alalţii, sloboziră pre ei.
Îl trimit în Beria.
10 Iară fraţii, atuncişi noaptea, sloboziră pre Pavel şi pre Sila în Veria; carii venind, întrară în sinagoga jidovilor.
11 Şi aceştea fură cu minte mai de frunte decît jidovii den Solun, carii primiră cuvîntul cu toată inima, în toate zilele cercînd Scripturile, oare sînt aceastea aşa.
12 Şi mulţi dentr-înşi crezură, şi den muerile grecilor ceale de frunte, şi bărbaţi nu puţinei.
13 Iară înţelegînd jidovii cei den Solun că şi în Veria au vestit Pavel cuvîntul lui Dumnezău, veniră şi acolo, rădicînd mulţimea.
14 Şi numaidecît atuncea pre Pavel sloboziră fraţii, aşia cum ară mearge la mare, iară Sila şi Timoteiu rămasără acolea.
De-acolo mergea în Atina.
15 Iară carii ducea pre Pavel să-l pue în loc fără frică dusără-l pînă în Atina, şi luînd poruncă de la el la Sila şi Timoteiu, cum mai curînd să vie la el, mearsără.
16 Iară Pavel aşteptîndu-i în Atina, înfierbîntîndu-să duhul lui întru el, văzînd oraşul plinu de idoli
17 Derept aceaia, să pritcia în sinagoga, cu jidovii şi cu cei credincioşi, şi în tîrgu în toate zilele, săva cu cine să tîmpina.
18 Iară unii den epicuri şi stoici filosofi să pritcia cu el şi unii zicea: Ce va această ciocodniţă să grăiască? Iară alţii: Ni să pare noao că propoveduiaşte dumnezei streini. Că pre Iisus şi Învierea propoveduia lor.
În ariopaghit.
19 Şi prinzîndu-l pre el, îl dusără în ariopag, zicînd: Putea-vom şti ce e această învăţătură noao, ce înveţi tu?
20 Că neşte lucrure streine aduci în urechile noastre, ce vom să înţeleagem ce vor să fie aceastea.
21 (Că atineanii toţi şi nemearnicii şi streinii nu era cuprinşi într-altă în nemică, fără numai să zică şi să auză ceva de nou).
22 Şi stînd Pavel în mijlocul ariopaghiei zise. Bărbaţi atineani, preste toate văz pre voi, mai cinstitori dumnezeilor.
Pre Dumnezău necunoscut îl propoveduiaşte lor.
23 Că trecînd şi socotind sfinţiturile voastre, aflaiu un oltariu pre carele era scris: „dumnezăului necunoscut”, iară pre carele necunoscîndu-l îl cinstiţi, pre acesta eu propoveduescu voao.
24 Dumnezău carele au făcut lumea şi toate cîte-s întru ia, acesta ceriului şi pămîntului Domnu fiind, în case făcute cu mînele nu lăcuiaşte.
25 Nece den mîni omeneşti nu Să cinsteaşte lipsindu-Să de ceva, dînd El tuturor viaţă şi suflare şi toate.
26 Şi au făcut dentr-un sînge toată ruda de om, să lăcuiască pre toată faţa pămîntului, rînduind vremile stătătoare şi hotar puind vieţii lor.
27 Să caute pre Domnul, doară pipăind pre El L-ară afla, săva că nu e departe de fietecarele de noi.
28 Că în acela viem şi mişcăm şi sîntem, cum şi unii den filosofii voştri zisără, că şi aceluiaşi rudă sîntem.
29 Deci fiind rudă lui Dumnezău, să nu ni să pară că Dumnezău Să asamănă aurului sau argintului sau pietrilor celor ciolplite cu meşterşug şi de chibzuialele omului.
30 Şi vremile aceştii neştiinţe nesocotindu-le Dumnezău, acum vesteaşte oamenilor tuturor, pretutindenea, să să pocăiască.
31 Pentru că au rînduit zuoa întru carea va giudeca lumea în dereptate, pren bărbatul carele au rînduit a da credinţă tuturor, înviind pre El den morţi.
32 Iară auzind învierea morţilor, unii-şi bătea gioc, iară alţii zisără: Auzi-te-vom iară de aceasta.
33 Şi aşa Pavel eşi den mijlocul lor.
Întorcu-să unii la Hristos.
34 Iară neşte bărbaţi, lipindu-să de el, crezură: întru carii era şi Dionisie Areopaghiteanul, şi o muiare anume Damara, şi alţii cu ei.
