Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 16
Pavel tae împregiur pre Timoteiu.
1 Iară venind în Derva şi în Listra şi iată un ucenic era acolo, anume Timoteiu, fecior unii mueri jidovă credincioasă, iară den tată grec.
2 Acestuia-i da mărturie bună fraţii carii era în Listra şi Iconia.
3 Pre acesta vru Pavel să meargă cu el, şi luînd pre el, tăe-l împregiur, pentru jidovii carii era pre aceale locure, că ştia toţi pre tatăl lui că era grec.
4 Şi prin care oraşă trecea, da lor să păzească tocmealele ceale rînduite de apostoli şi de preazviteri cei den Ierosalim.
5 Iară adunările credincioşilor să întăria în credinţă şi să înmulţia în număr, în toate zilele.
6 Iară îmblînd pren Frighia şi prin ţînutul Galatii, opri-i Duhul Sfînt să nu grăiască cuvîntul în Asia.
7 Deaca veniră în Misia, să ispitia a mearge în Vitinia, şi nu lăsă pre ei Duhul lui Iisus.
8 Iară lăsînd Misia, pogorîră în Troada.
9 Şi vedeare văzu noaptea Pavel: un bărbat machedonean sta rugîndu-l pre el şi zicînd: Treci în Machedonia şi ne agiută noao.
10 Şi văzînd această vedeare, numaidecît silim să meargem în Machedonia, cu adevăr înţelegînd că ne-are chema Domnul, să propoveduim lor.
11 Şi mergînd pre mare, den Troada, ţînum derept, venim în Samotraţie, iară a doao zi în Neapoli.
Mînîndu în Filipus.
12 Şi de acolo în Filipus, care iaste întîia a părţii Machedonii, oraş colonia, şi eram într-acest oraş lăcuind cîteva zile.
13 Şi în zi de sîmbătă, eşim afară den oraş, lîngă rîu, unde făcea rugăciune, şi şăzînd, grăim muerilor carele să adunase.
Pre Lida o învăţă în credinţă.
14 Şi o muiare anume Lidia, carea vindea urşînic în oraşul teatireanilor, cinstind pre Dumnezău, ascultă pre noi, căria Domnul deşchise-i inima să ia aminte cealea ce zicea Pavel.
15 Iară botezîndu-să ia şi casa ei, rugă noi zicînd: De gîndiţi că-s credincioasă Domnului, întraţi în casa mea de mîneţi, şi ne sili pre noi.
Duhul pitliv îl scoase.
16 Şi fu ducîndu-ne noi la rugăciune, avînd duh pitliv, tîmpină pre noi, carea dobîndă multă da stăpînilor ei, vrăjind.
17 Aceaia, mergînd după Pavel şi după noi, striga zicînd: Aceşti oameni, slugi lui Dumnezău celui de sus sînt, carii spun voao calea spăsenii.
18 Şi aceasta făcea în multe zile, iară părîndu-i rău lui Pavel, întorcîndu-să, zise duhului: Poruncescu-ţi, cu numele Domnului Iisus Hristos, să eşi dentr-însa. Şi eşi în acela ceas.
19 Iară văzînd domnii ei că să duce nădeajdea dobîndei lor, prinzînd pre Pavel şi pre Sila, îi trasără la tîrgu, cătră deregători.
Pentru aceia îl bătură cu nuiale.
20 Şi trăgîndu-i pre ei la giudecătoriu, zisără: Aceşti oamnei turbură oraşul nostru, fiind jidovi.
21 Şi spun obiciaure carele nu să cad noao a le primi, nece a le face, rimleani fiind.
22 Şi să adună mulţime spre ei, şi deregătorii rumpînd veşmintele lor, porunciră să-i bată cu toiage.
23 Şi multe lovituri dînd lor, îi băgară în temniţă, poruncind temniciarului vîrtos să-i păzească pre ei.
Şi-l băgară în temniţă cu Sila.
24 Carele auzind această poruncă, îi puse în temniţa cea mai denlăuntru şi picioarele lor, în gros.
25 Iară la miază noapte, Pavel şi Sila, rugîndu-să, cînta şi lăuda pre Dumnezău, şi carii era în temniţă auzia pre ei.
Den tremurul pămîntului.
26 Iară degrabă fu cutremur de pămînt mare, cîtu să clătina temelia temniţei şi numiadecît să deşchisără toate uşile, şi legăturile tuturor să dezlegară.
Uşile temniţei să deşchid.
27 Iară deaca să deşteptă păzitoriul temniţei şi văzu uşile temniţei deşchise, scoase sabia şi vrea să moară, păindu-i c-au scăpat legaţii.
28 Iară Pavel strigă cu glas mare, zicînd: Nemică rău nu-ţi face ţie, că toţi sîntem acicea.
29 Şi cerînd lumină, întră şi tremurînd căzu la Pavel şi la Sila.
30 Şi scoţîndu-i pre ei afară, zise: Domni, ce mi să cade a face să mă spăsescu?
Păzitoriul temniţei, credinţa lui Hristos primeaşte.
31 Iară ei zisără: Creade întru Domnul Iisus Hristos şi te vei spăsi tu şi casa ta.
32 Şi grăiră lui cuvîntul Domnului şi tuturora carii era în casa lui.
33 Iară el luînd pre ei într-acel ceas al nopţiei, spălă ranele lor şi să boteză el şi toată casa lui, numiadecît.
34 Şi ducînd pre ei în casa lui, le puse masă, şi să bucură, cu toată casa, crezînd lui Dumnezău.
Pavel şi Sila, rugîndu-i deregătoriul, să slobod.
35 Iară cînd fu la zuo, trimisără deregătorii slugi, zicînd: Slobozeaşte pre oamenii aceia.
36 Şi spuse temniciarul aceaste cuvinte lui Pavel: Tremes-au deregătorii să vă sloboz; derept aceaia, acum eşiţi şi meargeţi cu pace.
37 Iară Pavel zise lor: Bătuţi pre noi fără de vină, rimleani fiind, băgară-ne în temniţă, şi acum ascunsu ne scot pre noi. Oi ba! Ce să vie înşişi să ne scoaţă pre noi.
38 Şi spusără slugile deregătorilor cuvintele aceastea şi să temură, auzind pre ei că sînt rimleani.
39 Şi venind, rugară pre ei şi scoţîndu-i rugară să iasă den oraş.
40 Iară eşind den temniţă, întrară la Lidia, şi văzînd pre fraţi, îi mîngîiară pre ei şi eşiră den oraş.
