Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 13
Pre Pavel şi pre Varnava porunceaşte Duhul Sfînt să-i aleagă.
1 Era derept aceaia, unii den adunarea credincioşilor, carea era în Antiohia, proroci şi învăţători, Varnava şi Simeon ce-l chiema Nigher, şi Luchie chirineul şi Manain, carele era crescut cu Irod al patrul biruitoriu, şi Saul.
2 Şi slujind ei Domnului, şi postindu-să, zise Duhul Sfînt: Aleageţi Mie pre Varnava şi pre Saul, la lucrul la carele i-am chemat pre ei.
3 Atunci postindu-să şi rugîndu-să şi puindu-şi spre ei mîinile, îi sloboziră.
4 Iară ei, tremeşi de Duhul Sfînt, pogorîră în Seleuchiia şi de acolo mearsără cu corabia, în Chipru.
5 Şi sosind în Salamin, vestiră cuvîntul lui Dumnezău, în sinagoghiile jidovilor; avea şi pre Ioan slujind lor.
Veniră în Pafa.
6 Şi îmblînd ostrovul pînă la Pafa, aflară pre oarecine, un vrăjitoriu, proroc minciunos jidov, căruia era numele Variisus,
7 Carele era cu deregătoriul Serghie Paul, bărbat înţelept; acesta, chemînd pre Varnava şi pre Saul, pohti să auză cuvîntul lui Dumnezău.
Elimas vrăjitoriul.
8 Şi să protivia lor Ellima vrăjitoriul (că aşa să spune numele lui), vrînd să întoarcă deregătoriul den credinţă.
9 Iară Saul (carele-i şi Pavel), plin de Duhul Sfînt, şi căutînd spre el,
10 Zise: O, plinule de toată hiclenia şi de toată răutatea, fiule al diavolului, pizmaşule a toată dereptatea, au nu te vei părăsi a întoace căile Domnului ceale dereapte?
Orbi.
11 Şi acum iaca mîna Domnului spre tine: şi vei fi orbu, nevăzînd soarele pînă la o vreame. Şi numaidecît căzu spre el ceaţă şi întunearec, şi îmblînd împregiur, căuta cine-l va duce de mînă.
12 Atuncea, văzînd deregătoriul ce fu, crezu, mirîndu-se de învăţătura Domnului.
13 Iară deaca purceasără den Pafa, Pavel şi ceia ce era cu el, veniră în Perghia, oraşul Pamfiliei, iară Ioan, despărţindu-să de ei, să înturnă în Ierosalim.
Mergu de acicea în Antiohia Pisidii.
14 Iară ei, trecînd den Perghia, veniră întru Antiohia a Pisidiei, şi întrară în sinagoga, într-o zi de sîmbătă, şăzură.
15 Dară după cetirea legii şi a prorocilor, trimisără mai marii sinagoghei la ei, zicînd. Fraţilor bărbaţi, să iaste întru voi ceva cuvînt de învăţătură cătră oameni, grăiţi.
16 Iară sculîndu-să Pavel, şi arătînd cu mîna să asculte, zise: Bărbaţi israilteani şi carii vă teameţi de Dumnezău, ascultaţi.
Propoveduescu Evanghelia.
17 Dumnezăul neamului acestuia a lui Izrail alease pre părinţii noştri, şi pre acest neam înălţă-l, cînd era nemearnici în pămîntul Eghipetului, şi cu braţ puternic scoase pre ei den el.
18 Şi pînă în vreame de patruzeci de ani, răbdă năravele lor în pustie.
19 Şi pierzînd şapte limbi den pămîntul Hananului, şi împărţi-le cu soarte pămîntul acelora.
20 Şi după aceastea, după patru sute şi cincizeci de ani, deade lor giudecătoriu, pînă la Samuil proroc.
21 Şi după aceaia, cerură craiu, şi deade lor Dumnezău pre Saul, feciorul lui Chis, bărbat den ruda lui Veniamin, patruzeci de ai.
22 Şi lepădînd pre el, rădică lor pre David craiu, căruia-i şi mărturisi, zicînd: Aflat-am pre David, feciorul lui Iesei, bărbat după inima Mea, carele va face toată voia Mea.
23 Den sămînţa acestuia, după făgăduinţă, rădică lui Israil Mîntuitoriul Dumnezău pren Iisus.
24 Propoveduind Ioan, înaintea feaţii venirei Lui, botegiunea pocăinţei tuturor oamenilor Israil.
25 Iară împlînd Ioan solia sa, zise: Cine vă pare că sînt? Nu sînt eu acela, ce iată, vine după mine, căruia nu sînt destoinic încălţămintele să-i dezlegu.
26 Bărbaţi fraţi, feciorii rudei lui Avraam, şi carii-s întru voi de să tem de Dumnezău, voao cuvîntul aceştii spăsenii iaste trimes
27 Că ceai ce lăcuia în Ierosalim, şi mai marii lor, pre Acesta necunoscîndu-L şi pre glasurele prorocilor care le să cetia în toată sîmbăta, giudecînd pre El, împlură.
28 Şi nece o vină de moarte neaflîndu-I, cerură-L de la Pilat să-L omoare pre El.
29 Iară deaca împlură toate care sînt scrise despre El, luîndu-L de pre lemnu, pusără-L în mormînt.
30 Iară Dumnezău învise pre El den morţi.
31 Carele S-au arătat în zile multe, celora ce să suia cu El den Galilea în Ierosalim, carii sînt mărturiile Lui cătră oameni.
32 Şi noi, voao propoveduim acea făgăduinţă care fu cătră părinţi, că acesta Dumnezău împlu feciorilor lor, noao, rădicînd pre Iisus.
33 Cum şi în psalomul al doile-i scris: Fiul Mieu eşti Tu: Eu astăzi Te născuiu.
34 Iară cum L-au învis pre El den morţi, mai mult nu Să va întoarce în mormînt. Aşa zise că: Voiu da voao ceale făgăduite tari a lui David.
35 Derept aceaia, şi aiurea zice: Nu vei da pre sfîntul Tău a vedea putregiunea.
36 Căce David, după ce sluji în viaţa sa voei lui Dumnezău, adurmi, şi-l pusără la părinţii lui şi văzu putregiune.
37 Iară pre carele învise Dumnezău nu văzu putregiune.
38 Derept aceaia, în ştire să fie voao, fraţilor bărbaţi, că pentru Acesta, voao ertăciunea păcatelor să povesteaşte.
39 Şi den toate dentru carele nu v-aţi putut înderepta pren legea lui Moisi, pentru Acesta, tot cine va creade să va înderepta.
40 Deci vă socotiţi ca să nu vie spre voi carea e zis în proroci:
41 Vedeţi voi, o, urîtori, şi vă miraţi şi vă stingeţi, că lucru voiu lucra în zilele voastre, lucrul carele nu-l veţi creade de-l va spune cineva.
42 Şi eşind den sinagoga jidovilor, rugară păgînii, şi în sămbăta ce vine, să grăiască lor cuvintele aceastea.
43 Iară deaca să răsfiră adunarea, mearsără mulţi den jidovi şi credincioşi den păgîni, după Pavel şi după Varnava, carii grăind lor, îi îndemna pre ei a rămînea întru mila lui Dumnezău.
44 Iară în ceaia sîmbătă, mai tot oraşul să adună, să auză cuvîntul lui Dumnezău.
Jidovii sta-le împrotivă foarte, păgînii credu, Pavel să supără.
45 Şi văzînd jidovii pre mulţime, să împlură de pizmă, şi grăia împrotiva cuvintelor lui Pavel, grăind împrotivă şi hulind.
46 Atunci, cu îndrăznire, Pavel şi Varnava zisără: Voao trebuia întîiu să vă vestim cuvîntul lui Dumnezău, iară pentru că-l lepădat pre el, şi nedestoinici giudecaţi pre voi vieţei de veaci, iaca ne vom întoarce între păgîni.
47 Că aşa ne-au poruncit noao Domnul: Puş pre tine lumînare păgînilor, ca să le fii tu de spăsenie, pînă la marginea pămîntului.
48 Iară auzind păgînii aceastea să bucurară, şi slăvia cuvîntul Domnului; şi crezură varecîţi era rînduiţi spre viaţa veacilor.
49 Şi sămănară cuvîntul Domnului prespre tot ţînutul.
50 Iară jidovii învitară pre muerile credincioase şi de cinste şi mai marii oraşului, şi rădicară vrajbă spre Pavel şi spre Varnava, şi-i scoasără pre ei den hotarăle lor.
51 Iară ei scuturînd prahul de pe picioarele lor spre ei, veniră în Iconia.
52 Iară ucenicii să împlea de bucurie şi de Duhul Sfînt.
