Noul Testament de la Bălgrad
Faptele Sfinţilor Apostoli carea au scris Sfîntul Luca
Capitolul 10
Cornilie sutaşul.
1 După aceaia, era un bărbat în Cheasria, anume Cornilie, sutaş den şireag, carea să chiema a Italii,
2 Bun şi temîndu-să de Dumnezău, cu toată casa sa, şi făcînd milostenii multe oamenilor.
3 Şi rugîndu-să lui Dumnezău neîncetat, văzu în vedeare aiave, ca la al noaole ceas de zi, îngerul Domnului întrînd la el, şi zicînd lui: Cornilie.
Den porunca îngerului.
4 Iară el, căutînd spre el şi înfricoşat fiind, zise: Ce iaste, Doamne? Şi zise lui: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit în pomenire, înaintea lui Dumnezău.
Chemă pre Pătru.
5 Şi acum, trimite în Iopia bărbaţi şi chiamă pre Simon, carele-l chiamă Pătru.
6 Acesta sălăşuiaşte la un Simon curălariul, căruia-i iaste casa lîngă mare; acesta va zice ţie ce ţi se cade ţie a face.
7 Şi cum să duse îngerul carele grăi lui Cornilie, chemă pre doi den slugile sale şi un viteaz cu frica lui Dumnezău, den ceia ce slujia lui.
8 Şi povestind lor toate, trimease pre ei în Iopia.
9 Iară a doao zi, mergînd ei pre cale, şi cătră cetate apropiindu-să, să sui Pătru în cerdac, să să roage, la al şasele ceas.
10 Şi foarte flămînzi, şi vru să mănînce; iară gătind el, i să răpi mintea.
Căruia lui încă, în vedeare, fu îndemnat să meragă.
11 Şi văzu ceriul deşchisu, şi pogorînd la el un vas ca o pînză mare, de patru margini legată, şi slobozită la pămînt.
12 Întru carea era de toate care-s în patru picioare pre pămînt, şi fieri şi jivine, şi pasările ceriului.
13 Şi fu glas cătră el: Scoală-te, Petre, giunghe şi mănîncă.
14 Iară Pătru zise: Nececum, Doamne, că neceodată n-am mîncat nemică ce e spurcat sau necurat.
Şi să nu urască pre păgîni.
15 Atunci iară fu glas, a doa oară, cătră el: Ce-au curăţit Dumnezău, tu nu zice că-i spurcat.
16 Şi aceasta fu de trei ori, şi iară să luo sus vasul, în ceriu.
17 Iară îndoindu-să Pătru întru sine, ce-are fi acea vedeare carea văzu, atunci iată bărbaţii cei trimeşi de Cornilie întreba de casa lui Simon, sosiră la uşă.
18 Şi chemînd cineva, întrebară: Oare Simon ce-l chiamă Pătru acicea sălăşuiaşte?
19 Iară Pătru, cugetînd de vedeare, zise lui Duhul: Iaca trei bărbaţi te caută.
20 Scoală derept aceaia, de te pogoară şi pasă cu ei, nemică nu te îndoi, că Eu am trimes pre ei.
21 Şi pogorî Pătru la bărbaţii cei trimeşi de la Cornilie cătră el, zise: Iaca eu sînt pre carele căutaţi. Ce iaste oca pentru carea aţi venit?
22 Iară ei zisără: Cornilie sutaşul, bărbat derept şi temîndu-să de Dumnezău, şi avînd mărturie de la toată sămînţa jidovilor, răspunsu au luat de la îngerul sfînt, să te chiame în casa lui şi să asculte cuvinte de la tine.
23 Şi-i duse înlăuntru, de-i ospătă, iară a doao zi, Pătru mearse cu ei, şi unii den fraţi carii era den Iopia petrecură pre el.
24 Şi a doao zi întrară în Chesaria, iară Cornilie aştepta pre ei, chiemînd rudeniile lui şi priatinii cei de treabă.
25 Iară fu cînd au vrut întra Pătru, eşi-i înainte Cornilie, căzînd la picioarele lui, să închină.
26 Iară Pătru rădică pre el, zicînd: Scoală, că eu încă-s om.
27 Şi vorovind cu el, întră, şi află mulţi carii să adunase.
28 Şi zise lor: Voi ştiţi că nu să cade bărbatul jidov să să lipască sau să să apropie cătră strein, iară mie Dumnezău mi-au arătat să nu zic nece pre un om, spurcat au necurat.
29 Derept aceaia, fără îndoire veniu chemat, deci vă întreb pentru ce ocă m-aţi chemat pre mine?
30 Şi Cornilie zise: A patra zi-i, tocma pînă în ceasul acesta, eram nemîncat şi în al noaole ceas rugîndu-mă în casa mea: şi iaca, un bărbat stătu înaintea mea, întru veşminte luminate.
31 Şi zise: Cornilie, auzitu-s-au rugăciunea ta, şi milostenile tale adusără-să aminte înaintea lui Dumnezău.
32 Ce trimeate derept aceaia, în Iopia, şi chiamă pre Simon, carele să chiamă Pătru; acesta sălăşuiaşte în casa lui Simon curălariu, lîngă mare, carele, deaca va veni, va grăi ţie.
33 Şi numaidecît trimeş la tine. Iară tu bine-ai făcut c-ai venit; acum derept aceaia, noi toţi înaintea lui Dumnezău stăm, să ascultăm toate cîte-ţi sînt poruncite de la Dumnezău.
Lui Cornilie şi fămeii lui propoveduia Evanghelia.
34 Iară deşchizînd Pătru gura zise: Cu adevăr aflu că Dumnezău nu aleage faţa.
35 Ce în toată limba, cela ce să teame de El şi face dereptate, dragu-I iaste Lui.
36 Cuvîntul carele trimise fiilor lui Israil, vestind pace, pren Iisus Hristos, carele e Domnul tuturora.
37 Voi ştiţi cuvîntul carele fu făcut prespre toată Iudea, începînd den Galilea, după botegiunea care propovedui Ioan.
38 Că pre Iisus Nazarineanul L-au unsu Dumnezău cu Duhul Sfînt şi cu puteare, carele au îmblat făcînd bine şi vindecînd pre toţi carii era supt puteare diavolului, că Dumnezău era cu El.
39 Şi noi toţi sîntem mărturisitori tuturora carele făcu în ţînutul iudeilor şi în Ierosalim; pre carele-L omorîră, răstignindu-L pre lemnu.
40 Pre acesta-L Dumnezău sculă a treia zi, şi deade pre El aiave a fi.
41 Nu tuturor oamenilor, ce mărturisitorilor carii-s dentîiu rînduiţi de la Dumnezău, noao carii am mîncat şi am beut cu El, după învierea Lui den morţi.
42 Şi porunci noao a propovedui oamenilor, şi a mărturisi că Elu-i carele-i rînduit de la Dumnezău, giudecătoriu viilor şi morţilor.
43 De acesta toţi prorocii mărturisescu că vor lua ertăciune păcatelor, pentru numele Lui, toţi carii vor creade întru El.
44 Încă grăind Pătru cuvintele aceastea, căzu Duhul Sfînt pre toţi carii auzia cuvîntul.
Şi aceştea luînd Duhul Sfînt.
45 Şi să mirară credincioşii tăiaţi împregiur, carii venise cu Pătru, că şi spre păgîni să vărsă darul Duhului Sfînt.
46 Că auzia pre ei grăind în limbi şi mărind pre Dumnezău. Atunci răspunse Pătru:
Să botezară.
47 Au doară poate cineva opri apa, ca să nu să boteaze aceştea, carii luară Duhul Sfînt, ca şi noi?
48 Şi porunci lor să să boteaze în numele Domnului. Atunci rugară pre el să rămîie la ei cîteva zile.
