Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelie scrisă de Sfîntul Ioann
Capitolul 4
1 Deci cum înţelease Domnul că au auzit fariseii că Iisus mai mulţi ucenici face şi botează mai mulţi decît Ioan,
2 (Iară Iisus Însuşi nu boteza, ce ucenicii Lui),
3 Lăsă Iudea şi mearse iară în Galilea.
4 Trebuiia-I să treacă pren Samariia.
5 Şi veni în oraşul Samariei ce să zice Sihar, aproape de uricul care deade Iacov lui Iosif, fiiului lui.
Iisus, ustenit de cale, ceare apă de la muiare samareanină.
6 Era acolo fîntîna lui Iacov, iară Iisus fiind ustenit de cale, şăzu la fîntînă, că era ca la şase ceasuri.
7 Veni o muiare den Samariia să scoaţă apă. Zise ei Iisus: Dă-Mi să beau.
8 Că ucenicii Lui mersease în oraş, să cumpere bucate.
9 Şi zise Lui muiarea samarineana: Cum Tu, jidov fiind, de la mine cei să beai, fiind muiare sămăriteană? (Că nu se împrietenescu jidovii de samariteani).
10 Răspunse Iisus şi zise ei: Să ai şti cel daru a lui Dumnezău, şi cine iaste carele-şi zice ţie „dă-Mi să beau”, tu ai vrut ceare de la El, şi ţi-au vrut da ţie apă vie.
11 Zise Lui muiarea: Doamne, nece cu ce scoate n-ai, şi fîntîna-i adîncă, dară de unde ai acea apă vie?
12 Au doară Tu mai mare eşti de tatăl nostru Iacov, carele deade noao fîntîna aceasta, den carea au beut el şi feciorii lui şi marha lui.
13 Răspunse Iisus şi zise ei: varecine va bea den apa aceasta însătoşa-va iară.
14 Iară cine va bea den apa carea voiu da Eu lui, nu va însătoşa în veac, ce apa ce voiu da Eu lui, fi-va întru el izvor de apă vie, în viaţa veacilor.
15 Zise cătră El muiarea: Doamne, dă-mi apa aceasta, ca să nu mai însătoşăzu, nece să mai viu acicea să iau apă.
16 Zise ei Iisus: Pasă de chiamă pre bărbatul tău şi vino încoace.
17 Răspunse muiarea şi zise: N-am bărbat. Zise ei Iisus: Bine ziseşi că bărbat n-am.
18 Că cinci bărbaţi avut-ai; şi acum carele ai, nu-ţi iaste bărbat. Aceasta adevărat ziseşi.
19 Zise Lui muiarea: Doamne, văz că proroc eşti Tu.
20 Părinţii noştri într-aceasta măgură s-au rugat, iară voi ziceţi că în Ierosalim iaste locul unde să cade a să ruga.
Învaţă rugăciunea dereaptă.
21 Zise Iisus ei: Muiare, creade-Mi c-au venit ceasul cînd nece în muntele acesta, nece în Ierosalim vă veţi închina Tatălui.
22 Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, iară noi ne rugăm căruia ştim, că spăseniia den jidovi iaste.
23 Că au venit ceasul, şi acum iaste, cînd cei închinători cu adevăr să vor ruga Tatălui în duh şi în dereptate, că şi Tatăl ca aceştea caută, carii să I să închine Lui.
24 Dumnezău duh iaste; şi carii să roagă Lui, trebuiaşte să să roage în duh şi în dereptate.
25 Zise Lui muiarea: Ştiu că Mesia va veni, (carele să chiamă Hristos); cînd va veni Acela, va spune noao toate.
Spune că e El Mesia.
26 Zise ei Iisus: Eu sînt Acela, carele-ţi grăiaşte ţie.
27 Şi într-aceaia veniră ucenicii Lui şi să mirară că grăiaşte cu muiarea. Nime derept aceaia nu-I zise: „Ce cauţi?” sau „Ce grăeşti cu ia?”
28 Lăsă derept aceaia muiarea vadra ei şi mearse în oraş şi zise oamenilor den oraş:
29 Veniţi de vedeţi omul carele-mi zise mie toate cîte am făcut. Doară acela e Hristos?
30 Eşiră derept însă den oraş şi veniră la El.
31 Iară într-aceaia rugară pre El ucenicii, zicînd: Învăţătoriule, mănîncă!
Mîncarea Lui.
32 Iară El zise lor: Eu mîncare am să mănîncu, carea voi nu ştiţi.
33 Şi zisără ucenicii unul cătră altul: Au doară au adus Lui cineva să mănînce?
34 Zise lor Iisus: Mîncarea Mea iaste ca să fac voia Celuia ce M-au trimes, şi să isprăvescu lucrul Lui.
35 Au nu ziceţi voi că încă patru luni sînt, şi seceratul va veni? Iată, zic voao, rădicaţi ochii voştri şi vedea-veţi holdele, că sînt albe la secerare.
36 Şi seceărătoriul plată va lua şi va aduna rodul în viaţa veacilor, cum şi sămănătoriul împreună să să bucure, cu cela ce seaceră.
37 Că într-aceasta, acel cuvînt iaste adevărat, că altul iaste cel ce samănă, şi altul care seaceră.
38 Eu trimeţ pre voi a secera în care voi n-aţi lucrat, alţii au lucrat, şi voi în usteneala lor aţi întrat.
Samaritanii cred în El.
39 Iară den oraşul acela mulţi crezură întru El, den samariteani, pentru cuvîntul muierei carea mărturisiia, că-mi zise cu adevăr toate cîte am făcut.
40 Şi cînd mearseră cătră El samariteanii, rugară pre El ca să rămîe la ei. Şi rămase acolo doao zile.
41 Şi cu mult mai mulţi crezură pentru cuvîntul Lui.
42 Şi zicea muerii că de-acum nu pentru cuvîntul tău creadem, că înşine auzit-am şi ştim că Acesta iaste adevărat Mîntuitoriul lumii, Hristos.
43 Iară după doao zile eşi de acolo şi mearse în Galilea.
44 Că Însuşi Hristos mărturisise că prorocul întru a lui moşie cinste n-are.
45 Şi cînd veni în Galilea, priimiră pre El galileanii, văzînd toate ceale ce făcu în Ierosalim în praznicu, că şi ei mersease la praznic.
Sluga unui om crăescu vindecă-l.
46 Şi veni Iisus iară în Cana Galileei, unde făcu den apă vin. Şi era în Capernaum un om crăescu, căruia fiiul lui boliia.
47 Acesta, auzind că Iisus vine den Iudea în Galileiu, mearse la El şi ruga pre El ca să pogoară să vindece pre feciorul lui, că vrea să moară.
48 Zise Iisus cătră el: De nu veţi vedea seamne şi ciude nu veţi creade.
49 Zise cătră El omul crăescu: Doamne, pogoară mainte pînă nu moare fiiul mieu.
50 Zise Iisus lui: Pasă, fiiul tău viu-i. Şi crezu omul cuvîntului carele-i zise lui Iisus şi mearse.
51 Şi iată pogorînd el, slugile lui tîmpinară pre el, şi-i spusără zicînd, că „feciorul tău iaste viu”.
52 Ce întreba de ei de ceasul în carele s-au vindecat, şi zisără lui, că eri în al şaptele ceas l-au lăsat pre el frigurile.
53 Înţelease derept aceaia tată-său că ară fi fost aceaia în ceasul întru carele zise lui Iisus că „fiul tău iaste viu”. Şi crezu el şi casa lui toată.
54 Acesta iarăşi al doilea sămnu făcu Iisus, viind den Iudea în Galileiu.
