Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelie scrisă de Sfîntul Ioann
Capitolul 20
Maria vesti pre Hristos că S-au sculat.
1 Iară în zuoa dentîiu a săptămînii, Maria Magdalina veni demeneaţa, încă fiind întunearec, la mormînt, şi văzu piatra rădicată de pre mormînt.
2 Şi alergă şi veni la Simon Pătru şi cătră alt ucenic, pre carele iubia Iisus, şi zise lor: Luat-au pre Domnul den mormînt şi nu ştim unde L-au pus pre El.
Pătru şi Ioan văzînd aceastea.
3 Eşi derept aceaia Pătru şi celalalt ucenic, şi mearsără la mormînt.
Cursără.
4 Şi alergară amîndoi împreună şi celalalt ucenic alergă mai curînd de Pătru, şi sosi mainte la mormînt.
5 Şi plecîndu-să, văzu gilogiurele zăcînd, însă nu întră.
6 Şi sosi şi Simon Pătru după el, şi întră în mormînt şi văzu lentioanele zăcînd.
7 Şi măhrama carea era spre capul Lui nu era cu pînzăturile puse, ce usebi învălită într-un loc.
8 Şi atunce întră şi celalalt ucenic, carele veni mainte la mormînt, şi văzu şi crezu.
9 Că încă nu ştia Scriptura că Să cade Lui a învie den morţi.
10 Şi să înturnară ucenicii cătră ai săi.
11 Iară Maria sta lîngă mormînt afară, plîngînd, şi plîngînd să plecă în mormînt.
12 Şi văzu pre doi îngeri, întru veşminte albe, şăzînd unul de cătră cap, şi altul de cătră picioarele, unde zăcuse trupul lui Iisus.
13 Şi zisără ei aceia: Muiare, ce plîngi? Zise lor că au luat pre Domnul mieu, şi nu ştiu unde l-au pus pre El.
14 Şi aceastea zicînd, să întoarse înapoi şi văzu pre Iisus stînd, şi nu ştia că iaste Iisus.
Iisus Să arătă Marii.
15 Zise Iisus ei: Muiare, ce plîngi? Pre cine cauţi? Iară ia, părîndu-i că iaste grădinariul, zise Lui: Doamne, să L-ai luat tu pre El, spune-mi unde L-ai pus, şi eu să-L iau.
16 Zise ei Iisus: Maria. Iară ia întorcîndu-să, zise Lui, „Ravvi”, ce să zice „Învăţătoriule”.
17 Zise Iisus ei: Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Mieu, ce pasă la fraţii Miei, şi zi lor, sui-Mă-voiu la Tatăl Mieu şi la Tatăl vostru şi la Dumnezăul Mieu şi la Dumnezăul vostru.
18 Mearse Maria Magdalina, spuind ucenicilor că au văzut pre Domnul şi aceastea zise ei.
Şi ucenicii strînşi în casă.
19 Iară fiind sara, în zuoa cea dentîiu a săptămînii şi fiind uşile încuiate, unde era ucenicii adunaţi, pentru frica jidovilor, veni Iisus şi stătu în mijlocul lor şi zise lor: Pace voao!
20 Şi aceastea zicînd, arătă lor mînile şi coastele Lui şi să bucurară ucenicii văzînd pre Domnul.
21 Zise derept aceaia lor Iisus iarăşi: Pace voao; cum M-au tremes pre Mine Tatăl, aşa trimeţ şi Eu pre voi.
22 Şi deaca zise aceastea, suflă pre ei şi zise lor: Luaţi Duh Sfînt.
23 Varecărora veţi erta păcatele erta-să-vor lor şi a cărora veţi ţînea, ţînute vor fi.
24 Iară Toma den cei doisprăzeace, carele să chiamă „geamăn” nu era cu ei cînd veni Iisus.
Toma, mainte necrezînd, creade.
25 Şi zisără lui ceialalţi ucenici: Văzut-am pre Domnul. Iară el zise lor: Să nu voiu vedea în mîinile Lui locul cuelor şi să-mi bag deagetul mieu, în locul cuelor şi mîna mea, în coastele Lui, nececum voiu creade.
26 Şi după opt zile, iară era înlăuntru ucenicii Lui şi Toma cu ei; veni Iisus, uşile încuiate, şi stătu în mijloc şi zise: Pace voao!
27 După aceaia zise Tomei: Ado deagetul încoace şi vezi mînile Meale: şi ado mîna ta şi bagă în coastele Meale şi nu fii necredincios, ce credincios.
28 Şi răspunse Toma şi zise Lui: Domnul mieu şi Dumnezăul mieu.
29 Zise Iisus lui: Deaca Mă văzuşi, crezuşi; fericiţi carii n-au văzut şi au crezut.
30 Şi multe alte seamne făcu Iisus înaintea ucenicilor Lui, care nu sînt scrise în cartea aceasta.
31 Iară aceastea scrise sînt, ca să creadeţi că Iisus Hristos iaste Fiiul lui Dumnezău, şi crezînd, să aveţi viaţa de veaci pren numele Lui.
