Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelie scrisă de Sfîntul Ioann
Capitolul 19
Pilat pre Hristos bătu-L.
1 Atuncea luo Pilat pre Iisus şi-L bătu.
Şi cunună-L cu spini.
2 Şi viteajii împletind cunună de spini, şi-I pusără în cap, şi în tîmbariu de urşinic îmbrăcară pre El.
3 Şi zicea: Bucură-Te, craiul jidovilor. Şi-L bătea preste obraz.
Vrînd să-L sloboază.
4 Eşi derept aceaia Pilat şi zise lor: Iaca aduc pre El voao afară, ca să ştiţi că eu, întru El, nece o vină nu aflu.
5 Eşi deacii Iisus afară, purtînd cununa cea de spini şi tîmbariul de urşinic, şi zise lor Pilat: Iată omul.
6 Derept aceaia, văzînd pre El, mai amrii popilor şi slugile strigară zicînd: Răstigneaşte-L, răstigneaşte-L. Zise lor Pilat: Luaţi-L voi pre El şi-L răstigniţi, că eu nu aflu vină întru El.
7 Răspunsără lui jidovii: Noi leage avem, şi după leagea noastră deator iaste să moară, că face pre Sine Fiiul lui Dumnezău.
Învîncut fiind de răutatea jidovilor.
8 Iară deaca auzi Pilat acest cuvînt, mai vîrtos să spăre.
9 Şi întră în divan iarăşi şi zise lui Iisus: De unde eşti Tu? Iară Iisus răspunsu nu deade lui.
10 Zise Lui, Pilat: Mie nu-mi grăeşti? Nu ştii că puteare am să Te răstignescu şi puteare am să Te slobozescu.
11 Răspunse Iisus: Nece o puteare n-ai avea spre Mine, de nu ţi-ară fi dată ţie de sus. Derept aceasta carele M-au dat ţie, mai mare păcat are.
12 Dentr-aceaia vreame silia Pilat să-L sloboază pre El, iară jidovii strigară, zicînd: Să vei slobozi pre Acesta, nu eşti priatin împăratului; tot cine să face pre el craiu protiveaşte-să împăratului.
13 Iară Pilat auzind cuvîntul acesta, scoase pre Iisus afară, şi şăzu la giudecată în locul care să chiamă Litostroton, iară jidoveaşte Gavata.
14 Şi era sara înaintea Paştilor, iară ceasul ca la şase; atunci zise jidovilor: Iată craiul vostru.
15 Ei strigară: Ia-L, ia-L, răstigneaşte pre El. Zise lor Pilat: Pre craiul vostru voiu răstigni? Răspunsără mai marii popilor: Nu avem craiu, numai împărat.
Dă să-L răstignească.
16 Atuncea deade pre El, să-L răstignească, luară pre Iisus şi-L dusără.
17 Şi purtînd Însuşi crucea Lui, veni unde să chiamă locul Căpăţînilor, carele să grăiaşte jidoveaşte Golgota.
18 Unde răstigniră pre El, şi cu El alţi doi, unul dencoace, altul dencolea, iară pre Iisus în mijloc.
19 Şi scrise Pilat polojenia lui Iisus, şi o puse pre cruce; şi era scris: IISUS NAZARINEANUL, CRAIUL JIDOVILOR.
20 Şi aceasta polojenie mulţi cetia den jidovi, că era aproape de oraş locul unde era răstignit Iisus, şi era scris jidoveaşte, greceaşte, lătineaşte.
21 Şi zisără lui Pilat mai amrii popi ai jidovilor: Nu scrie craiul jidovilor, ce că El au zis „craiu sînt jidovilor”.
22 Răspunse Pilat: Ce-am scris, am scris.
23 Iară viteajii deaca răstigniră pre Iisus, luară veşmintele Lui (şi făcură patru părţi, a tot voinicul parte) şi dulama; era derept aceaia dulama Lui necusută, era de sus de tot ţăsută.
24 Şi zisără unul cătră alalt: Să nu o spintecăm, ce să aruncăm sorţi pre ia, a cui va fi. Ca să să împle Scriptura zicînd „Împărţiră veşmintele Meale loruşi, şi pre dulama Mea aruncară sorţi”; viteajii făcură aceaia.
25 Iară sta lîngă crucea lui Iisus Muma Lui şi sora Mumei Lui, Maria, muiarea lui Cleop, şi Maria Magdalina.
Hristos lăsă pre Mumă-Sa ucenicului.
26 Iară Iisus văzînd pre Mumă-Sa şi pre ucenicul stînd, pre carele iubia, zise Mumei Lui: Muiare, iaca fiul Tău.
27 După aceaia zise ucenicului: Iaca, muma ta. Şi dentr-acel ceas luo pre Ia ucenicul, în casa lui.
28 După aceasta văzînd Iisus că toate să sfîrşiră, ca să să împle Scriptura, zise: Seate Mi-e.
29 Iară un vas era acolea, plin de oţăt, iară ei împlură bureatele de oţăt, cu isop rădicară-l la gura Lui.
Gustînd oţătul răposă.
30 Şi luînd Iisus oţăt, zise: Săvîrşiră-să; şi plecînd capul, deade-Şi duhul.
31 Iară jidovii, ca să nu rămîie pre cruce trupurele, sîmbătă, căce era sara sărbătorii, (că era o zi mare aceaia sîmbăta) rugară pre Pilat, ca să le zdrobească fluerele lor, şi să-i ia.
32 Veniră voinicii, şi celuia dentîiu îi frîmsără fluerele, şi celuilalt ce era răstignit cu El.
33 Iară la Iisus deaca veniră, cum văzură pre El că ară fi mort, nu-I frîmse fluerele.
Pre Hristos mort, cu fuştele Îl împunsără în coaste.
34 Ce unul den voinici, cu suliţa în coastele Lui împunse, şi atunceaşi eşi sînge şi apă.
35 Şi cela ce văzu mărturisi, şi adevărată iaste mărturia lui, şi acela ştie că adevăr grăiaşte, ca voi să creadeţi.
36 Că fură aceastea ca Scriptura să să împle, zicînd „nece un os nu-I frîmsără Lui”.
37 Şi iarăşi şi altă Scriptură zice „vedea-L-vor pre carele L-au împuns”.
38 Iară după aceastea rugă pre Pilat Iosif den Arimatea (fiind ucenic lui Iisus, ce pre ascunsu, pentru frica jidovilor) ca să ia trupul lui Iisus; carele îngădui Pilat; veni derept aceaia şi luo trupul lui Iisus.
39 Veni şi Nicodim (carele venise la Iisus noaptea mainte) aducînd mestecătură de zmirnă şi de alois, ca la o sută de litre.
Îngrupară-L.
40 Şi luară trupul lui Iisus şi-L înfăşurară cu giolgiu cu aromat, cum iaste obiceaiul jidovilor să să îngroape.
41 Şi era, în locul acela unde era răstignit, o grădină şi în grădină, un mormînt nou, întru carea neceodinioară nime nu era pus.
42 Acolo, pentru sara sărbătorii jidovilor, că era aproape mormîntul, pusără pre Iisus.
