Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelie scrisă de Sfîntul Ioann
Capitolul 11
Hristos Să arată pre Sine.
1 Era bolind un om, numele-i Lazar, den Vitaniia, den satul Marii şi a Martei, surorilor lui.
2 (Şi era Maria aceaia carea unsease pre Domnul cu mir şi ştersease picioarele Lui cu părul ei, al căriia frate Lazar boliia.)
3 Şi trimeaseră surorile la El, zicînd: Doamne, iată cela ce iubiiai boleaşte.
4 Auzind aceasta Iisus zise: Aceasta boală nu iaste cătră moarte, ce pentru slava lui Dumnezău, ca să Să slăvească Fiiul lui Dumnezău pentru ia.
5 Că iubiia Iisus pre Marta şi pre sora ei şi pre Lazar.
6 Şi cum auzi că boleaşte, mase acolea doao zile, în care loc era.
7 După aceaia zise ucenicilor: Blămaţi în Iudea iară.
8 Zisără Lui ucenicii: Învăţătoriule, acum vrea să Te ucigă cu pietri jidovii şi iară mergi acolo?
9 Răspunse Iisus: Au nu sînt doaosprăzeace ceasure în zi? Şi cine îmblă zuoa nu să va poticni, căce veade lumina lumii aceştiia.
10 Iară cine îmblă nopatea poticni-să-va, căce lumină nu iaste în ia.
11 Aceastea zise şi după aceaia zise lor: Lazar, priiatenul nostru, doarme; ce voiu mearge să-l deştept pre el.
12 Şi zisără ucenicii Lui: Doamne, să doarme, mîntui-să-va.
13 Aceasta zise Iisus de moartea lui, iară lor le părea că de adurmirea somnului zice.
Lazar muri.
14 Atuncea zise Iisus lor: Aiave, Lazar au murit.
15 Şi mă bucur pentru voi (ca să creadeţi) că n-am fost acolo, ce să meargem la el.
16 Zise derept aceaia Toma, carele să chiamă „geamăn”, soţiilor lui ucenicilor: Să meargem şi noi, să murim cu el.
Îngroapă-l.
17 Derept aceaia mearse Iisus, află pre el de patru zile zăcînd în mormînt.
18 Şi era Vitania aproape de Ierosalim, ca cincisprăzeace stadii.
19 Şi mulţi den jidovi venise la Marta şi la Maria ca să le mîngîe pre iale de fratele lor.
20 Iară Marta cînd auzi că Iisus vine, mearse-I înainte, iară Maria şădea acasă.
21 Şi zise Marta cătră Iisus: Doamne, să ai fi fost acicea, fratele mieu n-ară fi mort.
22 Ce şi acum ştiu că măcar ce vei ceare de la Dumnezău da-Ţi-va Ţie.
23 Zise Iisus ei: Scula-să-va fratele tău.
24 Zise Lui, Marta: Ştiu că să va scula în înviere, la zuoa de-apoi.
Hristos e viaţă şi înviere.
25 Zise Iisus ei: Eu sînt înviere şi viaţă: cela ce va creade în Mine să va muri viia-va.
26 Şi tot cela ce e viu şi craede întru Mine, nu va muri în veac. Crezi aceasta?
27 Zise Lui: Crez, Doamne, eu crez că Tu eşti Hristos, Fiiul lui Dumnezău carele era venitor în lume.
28 Şi aceastea zicînd, mearse şi chemă pre Maria, sora ei, în taină, zicînd: Învăţătoriul au venit şi te chiamă.
29 Ia, cum auzi, să sculă în grabă şi mearse la El.
30 (Încă nu era venit Iisus în sat, ce era în locul unde-L tîmpină pre El Marta.)
31 Iară jidovii carii era cu ia acasă, şi mîngîia pre ia, văzînd pre Maria că să sculă curund şi eşi, mearsără după ia, zicînd că mearge la mormînt, să plîngă acolo.
32 Iară Maria, cum veni unde era Iisus, văzînd pre El, căzu la picioarele Lui, zicînd Lui: Doamne, să ai fi fost acicea, n-ară fi mort fratele mieu.
33 Iisus văzînd pre ia plîngînd, şi jidovii carii venise cu ia, Să porni în duh şi Să turbură în Sine.
Îngropară-l.
34 Şi zise: unde aţi pus pre el? Zisără Lui: Doamne, vino şi vezi.
35 Lăcrămă Iisus.
36 Zisără derept aceaia jidovii: Iaca cum iubiia pre el.
37 Iară unii dentr-înşii zisără: Au nu poate Acesta, carele deşchise ochii orbului, să facă şi pre acesta ca să nu moară?
38 Iisus, iară turburîndu-Să în Sine, mearse la mormînt, că era peşteră şi piatră era pusă spre ia.
39 Zise Iisus: Luaţi piatra. Zise Lui sora celui mort, Marta: Doamne, pute, că-i de a patra zi.
40 Zise Iisus ei: Au n-am zis ţie că, de vei creade, vedea-vei slava lui Dumnezău?
41 Şi luară piatra de pre loc unde era pus mortul, iară Iisus, rădicînd ochii în sus, zise: Părinte, har Ţie dau, că M-ai ascultatu.
42 Iară Eu ştiiam că în toată vreamea Mă veri asculta; ce pentru mulţimea carea stă împregiur ziş aceasta, ca să crează că Tu M-ai tremes.
Învise-l.
43 Şi aceastea zicînd, cu glas mare strigă: Lazare, vino afară.
44 Atunci care murise eşi, de mîni şi de picioare înfăşurat, şi faţa lui cu măhramă legată. Zise Iisus lor: Dezlegaţi pre el, şi-l lăsaţi să meargă.
45 Şi mulţi den jidovi carii venise la Maria, şi văzînd cealea ce făcu Iisus, crezură întru El.
46 Iară unii dentru ei mearsără la farisei şi spusără lor cealea ce feace Iisus.
Sfătuescu-se popii cei mari marii.
47 Adunară mai marii popilor şi fariseii săbor şi zicea: Ce vom face? Că acest om multe seamne face.
48 Să vom lăsa pre El aşa, şi toţi vor creade în El şi vor veni rimleanii şi ne vor luoa şi locul şi neamul nostru.
Caiafa.
49 Iară unul dentr-înşi, Caiafa, popa cel mai mare într-acel an, zise lor: Voi nu ştiţi nemică.
Unul pentru mulţi să-L omoară.
50 Nece gîndiţi că mai bine iaste ca să moară un om pentru oameni şi să nu piară toată ruda.
51 Iară aceasta nu zicea den eluşi, ce fiind într-acel an popă mai mare, proroci că Iisus va muri pentru ruda aceaia.
52 Şi nu numai pentru acea rudă, ce ca şi fiii lui Dumnezău cei răsipiţi să-i strîngă într-una.
53 Deacii dentr-acea zi să sfătuia împreună, să-L omoară pre El.
54 Iară Iisus de-acii nu îmbla la arătare între jidovi, ce mearse de-acolea într-un ţînut aproape de pustie, într-un oraş ce să chiema Efraim, şi acolo lăcuia cu ucenicii Lui.
55 Iară era aproape Paştile jidovilor şi să suiră mulţi în Ierosalim, dentr-acel ţînut, înaintea Paştelor, ca să să curăţească pre ei.
Porunciră să-L prinză.
56 Şi căuta pre Iisus, şi zicea unii cu alalţi stînd în besearecă: Ce vă pare voao, au nu va veni la praznic?
57 Ce dedease mai marii popilor şi fariseii poruncă, ca de-L va şti cineva unde iaste, să spue ca să-L prinză pre El.
