Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelie scrisă de Sfîntul Ioann
Capitolul 10
Farisei păstori răi.
1 Adevăr, adevăr zic voao, cela ce nu întră pre uşă în staolul oilor, ce va întra pre aiurea, acela fur iaste şi tîlhariu.
2 Iară cela ce întră pre uşă, păstoriu iaste oilor.
3 Acestuia uşariul va deşchide, şi oile glasul lui aud, şi ale lui oile chiamă pre nume, şi le duce pre iale.
4 Şi cînd scoate oile lui, înaintea lor mearge, şi oile după el mergu, că cunoscu glasul lui.
5 Iară după cel strein nu mergu, ce fug de la el: căce nu cunoscu glasul streinilor.
6 Pilda aceasta zise lor Iisus, iară ei nu înţeleasără ce ară fi acealea carele grăiia lor.
7 Zise derept aceaia iară Iisus lor: Adevăr, adevăr zic voao, că Eu sînt uşa oilor.
Iară Hristos cu multe tării arată că-i păstor bun.
8 Toţi carii au venit mainte de Mine, furi şi tîlhari sînt, ce nu ascultară pre ei oile.
9 Eu sînt uşă: pren Mine să va întra cineva, mîntui-să-va, şi va întra şi va eşi, şi păşune va afla.
10 Furul nu vine ce numai să fure şi să giunghe şi să piarză oile; Eu veniiu viiaţă să aibă, şi mai mult să aibă.
11 Eu sînt păstroriul cel bun; păstoriul cel bun viiaţa sa pune pentru oi.
12 Iară cel năemit şi care nu iaste păstoriu, a căruia nu sînt oile a lui, văzînd lupul viind, lasă oile şi fuge, şi lupul le răpeaşte şi răspîndeaşte oile.
13 Iară năemitul fuge, căce iaste năemit şi nu-i iaste lui grijă de oi.
14 Eu sînt păstoriul cel bun, şi cunoscu pre ale Meale, şi Mă cunoscu de ale Meale, cum Mă cunoaşte pre Mine Tatăl şi Eu cunoscu pre Tatăl.
15 Şi viiaţa mea Eu puiu pentru oi.
16 Şi alte oi încă am, care nu sînt den staulul acesta, şi acealea Mi să cade a le aduce şi glasul Mieu vor auzi şi va fi o turmă şi un păstoriu.
17 Derept aceasta Mă iubeaşte pre Mine Tatăl, că Eu voiu pune viiaţa Mea ca iară să o iau pre ia.
18 Nime nu o va luoa de la Mine, ce Eu puiu pre ia, de Mineşi, că puteare am a o pune pre ia, şi puteare am iară a lua pre ia; aceasta poruncă am luat de la Tatăl Mieu.
Pentr-aceaia să scorneaşte sfadă.
19 Şi iară fu sfadă în jidovi pentru cuvintele aceastea.
20 Că zicea mulţi dentr-înşi: Drac are şi nu Şi-e în fire. Că ce ascultaţi pre El?
21 Alţii zicea: Aceastea cuvinte nu-s den om îndrăcit: au doară poate dracul să deşchiză ochii orbului?
22 Fu în Ierosalim sărbătoarea înnoirei besearecii, şi era iarnă.
23 Şi îmbla Iisus în besearică, în tîrnaţul lui Solomon.
24 Şi luară împregiur pre El jidovii, şi zisără Lui: Pînă cînd vei ţinea în îndoire sufletele noastre? Să eşti Tu Hristos, spune noao aiave.
25 Răspunse lor Iisus, zsie: Spus-am voaoşi nu creadeţi: faptele carele Eu fac în numele Tatălui Mieu, aceastea mărturisescu de Mine.
26 Ce voi nu creadeţi, că nu sînteţi de oile Meale, cum v-am zis voao.
27 Oile Meale glasul Mieu aud, şi Eu cunoscu pre iale, şi vin după Mine.
28 Şi Eu voiu da lor viiaţa veacului, şi nu vor peri în veac, şi nu le va răpi nime pre iale den mîna Mea.
29 Tatăl Mieu, carele Mi le deade, mai mare de toţi iaste; şi nime nu poate răpi pre iale den mîna Tatălui Mieu.
30 Eu şi Tatăl Mieu unul sîntem.
Rădică pietri să dea în Hristos.
31 Şi luară iară pietri jidovii, să-L omoară pre el.
32 Răspunse lor Iisus: Multe lucrure bune arătaiu voao de la Tatăl Mieu, pentru carele de acealea veţi să Mă ucideţi cu pietri.
33 Răspunsără Lui jidovii, zicînd: Pentru lucru bun nu aruncăm pietri spre Tine, ce pentru hula, că Tu fiind om, face-Te Dumnezău.
34 Răspunse lor Iisus: Au nu iaste scris în leagea voastră „Eu ziş dumnezăi sînteţi”?
35 Să zise acestora dumnezei, cătră carii cuvîntul lui Dumnezău fu, şi nu să putea slăbi Scriptura.
36 Pre Mine carele tatăl M-au sfinţit şi M-au trimes în lume, voi ziceţi că hulescu, căce ziş că Fiiul lui Dumnezău sînt?
37 Să nu voiu face faptele Tatălui Mieu, nu-Mi credeţi Mie.
38 Iară de fac, să şi nu creadeţi Mie, faptelor credeţi, ca să înţeleageţi şi să creadeţi că Tatălu-i în Mine şi Eu în El.
Vrea să-L prinză. Hristos Să deade în lanţuri.
39 Şi iară vrea pre El să-L prinză, ce eşi den mînile lor.
40 Şi mearse iară de ceaia parte de Iordan, în locul unde era Ioan întîiu botezînd, şi rămase acolo.
41 Şi mulţi veniia cătră El, şi zicea că Ioan n-au făcut nece un sămnu, că toate cîte zisease Ioan de Acesta adevărate au fost.
42 Şi crezură acolea mulţi întru El.
