×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Bălgrad

Evanghelia de la Luca

Capitolul 9

Trimitu-să apostolii a propovedui.

1 Chemînd pre cei doisprăzeace ucenici ai Lui, deade lor puteare şi vîrtute spre toţi dracii, şi boalele să vindece.

2 Şi trimise pre ei să propoveduiască Împărăţiia lui Dumnezău, şi să vindece bolnavii.

3 Şi zise lor: Nemică să nu luaţi pre cale, nece toiag, nece traistă, nece pîine, nece bani, nece cîte doao veşminte avînd.

4 Şi vare în ce casă veţi întra, acolea rămîneţi, şi de acolea eşiţi.

5 Şi varecarii nu vor priimi pre voi, eşind den oraşul acela, şi prahul den picioarele voastre scuturaţi, mărturie spre ei.

6 Iară eşind, îmblaţi pren toate satele, vestind Evanghelia şi vindecînd pretutindenea.

Părearea oamenilor de Hristos.

7 Auzi şi Irod, al patrul domnitoriu, cealea ce fură de El toate: şi să îndoiia, pentru că zicea unii că Ioan s-au sculat den morţi.

8 Iară unii zicea că Ilia s-au arătat, iară alţii zicea că un proroc den cei de demult s-au sculat.

9 Atuncea zise Irod: Pre Ioan eu l-am tăiat, dară cine iaste Acesta, de carele eu auz unele ca aceastea? Şi vrea să-L vază.

10 Şi înturnîndu-să apostolii spusără Lui toate cîte făcuse, şi luînd pre ei, Sî duse Însuşi în loc pustiiu al oraşului ce să chiamă Vitsaida.

11 Carea înţelegînd mulţimea mearsără după El, şi priimi pre ei, grăia lor de Împărăţia lui Dumnezău. Şi celor ce trebuiia vendecare, vindeca-i.

De cinci pîini şi doi peşti.

12 Iară zuoa începu a treace. Mergînd la El cei doisprăzeace zisără Lui: Slobozi mulţimia ca să meargă în oraşă şi în sate carele-s împregiur, să să răsfire şi să-şi afle bucate; că acicea sîntem în loc pustiiu.

13 Iară zise lor: Daţi voi lor să mănînce. Iară ei zisărăr: Nu iaste la noi mai mult de cinci pîini şi doi peşti; poate că vom mearge noi să cumpărăm mulţimei aceştiia bucate.

14 Că era bărbaţi ca la cinci mie. Iară El zise ucenicilor Lui: Faceţi-i să şază pre rînd cîte cincizeci.

15 Şi făcură aşa, şi-i aşăzară pre toţi.

16 Iară El luo ceale cinci pîini, şi cei doi peşti, căutînd la ceriu, blagoslovi-le şi le frîmse şi deade ucenicilor să le pue înaintea mulţimei.

17 Şi mîncară şi să săturară toţi şi luară de rămăşiţele fărmiturilor, corfe doaosprăzeace.

18 Şi fu cînd S-ară ruga El sîngur, cu el era ucenicii şi întrebă pre ei, zicînd:

Părearea oamenilor de Hristos.

19 Cine Mă zic mulţimia că sînt? Iară ei răspunzînd zisără: Ioan Botezătoriul, alţii Ilia, iară alţii, că un proroc den cei de demult s-au sculat.

Mărturisitura apostolilor.

20 Zise deacii lor: Dară voi cine Mă ziceţi că sînt? Răspunzînd, Pătru zise: Cel Hristos al lui Dumnezău.

21 Iară el contenind pre ei, porunci nemurui să nu spue aceasta.

22 Zicînd că Să cade Fiiului omenesc multe a păţi şi lăpădat a fi de bătrîni şi de mai marii popilor şi de cărtulari, şi a-L omorî şi a treia zi a înviia.

23 Iară zicea tuturora: Cine va vrea după Mine să vie să să leapede de sine şi să ia crucea lui, în toate zilele, şi să vie după Mine.

Piiarderea vieţei.

24 Că cine va vrea viaţa lui să o mîntuiască, piiarde-o-va, iară cine va piiarde viaţa lui pentru Mine, afla-o-va.

25 Că ce foloseaşte omului să va dobîndi lumia toată, iară pre sine să piarză sau să să păgubească?

26 Că cine să va ruşina de Mine şi de cuvintele Meale, de acela Fiiul omenesc încă-I va fi ruşine, cînd va veni cu slava Lui şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27 Ce zic voao adevărat, sînt unii de carii stau acicea, carii nu vor gusta moarte, pînă nu vor vedea Împărăţiia lui Dumnezău.

28 Şi fu după cuvintele aceastea la opt zile, luo pre Pătru şi pre Ioan şi Iacov, sui în măgură, să Să roage.

29 Şi fu, rugîndu-Să, faţa obrazului Lui alta, şi veşmîntul Lui albu strălucind.

30 Şi iată doi bărbaţi voroviia cu El, carii era Moisi şi Ilia.

31 Carii să văzură în slavă grăiia de eşirea Lui carea era a împlea în Ierosalim.

32 Iară Pătru şi ceia ce era cu el, era îngreuiaţi de somnu, iară deşteptîndu-să văzură slava Lui şi cei doi bărbaţi stînd cu El.

A asculta.

33 Şi fu cînd s-ară duce de la El, zise Pătru lui Iisus: Dascale, bine iaste noao acicea a fi şi să facem trei sălaşă: unul Ţie, unul lui Moisi şi umul lui Ilie, neştiind ce grăiaşte.

34 Iară aceastea zicînd el, fu nuor şi umbri pre ei, şi să spăreară cînd întrară ei în nor.

35 Şi glas fu den nor, zicînd: Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, pre Acesta ascultaţi.

36 Şi după ce fu glasul, Să află Iisus sîngur, iară ei tăcură şi nemuruoi nu spusără, în aceaia vreame, nemică de acealea carele văzură.

Lunaticul.

37 Şi fu a doao zi, pogorîndu-să ei den munte mearse-I înainte mulţime multă.

38 Şi iată oarecine den mulţime strigă zicînd: Dascale, rogu-Te, caută spre feciorul mieu, că mi-i numai unul născut.

39 Şi iată duhul răpeaşte pre el şi el de pripă strigă şi-l rumpe şi-l aspumează şi anevoe să duce de la el, sfărmînd pre el.

40 Şi mă rugaiu ucenicilor Tăi să-l scoaţă şi nu putură.

41 Iară răspunzînd Iisus zise: O, rudă necredincioasă şi îndărăpnică, pînă cînd voiu fi între voi şi voiu răbda pre voi? Adu fiiul tău încoace.

42 Iară cînd s-ară apropiia, îl trînti pre el dracul şi-l scutură, iară Iisus certă duhul cel necurat şi vindecă porobocul şi-l deade tătîni-său.

43 Şi să mira derept aceaia de mare puterea lui Dumnezău şi mirîndu-să toţi de toate carele făcea, Iisus zise ucenicilor:

44 Puneţi voi în urechile voastre cuvintele aceastea că Fiiul omenesc Să va da în mînile oamenilor.

45 Iară ei nu înţeleasără cuvîntul acesta şi era lor ascunsu, ca să nu-l înţeleagă, şi să temea a întreba pre El de cuvîntul acesta.

Pritcea apostolilor întru ei, cine ar fi mai mare.

46 Şi fură cuvinte între ei, carele va fi mai mare den ei.

47 Iară Iisus văzu cugetul inimei lor, luo un proroboc, puse-l lîngă Sine.

48 Şi zise lor: Cela ce va priimi pre coconul acesta în numele Mieu, pre Mine priimeaşte, şi cel ce priimeaşte pre Mine, priimeaşte pre Cela ce-au trimes pre Mine, că carele iaste mai mic între voi, acela va fi mare.

Scot unii draci, în numele lui Hristos.

49 Iară răspunzînd Ioan zise: Dascale, văzut-am pre oarecine, în numele Tău, scoţînd dracii şi l-am contenit pre el, că nu vine după Tine cu noi.

50 Şi zise Iisus lui: Nu contenireţi, că cine nu-i împrotivă noao, cu noi iaste.

51 Fu într-aceaia împlîndu-să vreamea înălţării Lui şi El întări faţa Lui, să meargă în Ierosalim.

Samarineanii nu vor să priimească pre Hristos.

52 Şi trimise soli înaintea feaţei Lui şi mergînd, întrară într-un sat al samarineanilor ca să-I gătească Lui sălaş.

53 Şi ei nu priimiră pre El, căce faţa Lui era mergînd în Ierosalim.

54 Iară văzînd ucenicii Lui, Iacov şi Ioan, zisără: Doamne, vei să zicem să pogoară foc den ceriu şi să-i amistuiască pre ei, cum făcu şi Ilie?

Băsăul să conteneaşte.

55 Iară Iisus, întorcîndu-Să, certă pre ei şi zise: Nu ştiţi a cui duh sunteţi voi.

56 Că Fiiul omenesc n-au venit să piarză sufletele oamneilor, ce să le mîntuiască; şi merasără într-alt sat.

De cei trei omeni carii vrea să meargă după Hristos.

57 Şi fu mergînd ei pre cale, zise oarecine Lui: Mearge-voiu după Tine, vareunde vei mearge, Doamne.

58 Şi zise Iisus lui: Vulpile au viezunii şi pasările ceriului, cuibure, iară Fiiul omenesc nu are unde capul să-Şi pleace.

59 Ce zise cătră altul: Vino după Mine. Iară el zise: Doamne, îngăduiaşte-mă să mergu întîiu să îngrop pre tatăl mieu.

60 Zise într-aceaia Iisus lui: Lasă morţii să îngroape pre morţii săi, iară tu pasă şi vesteaşte Împărăţiia lui Dumnezău.

61 Zise şi altul: Mearge-voiu după Tine, Doamne, iară întîiu îngăduiaşte-mi să le spuiu celora ce-s în casa mea.

62 Şi zise cătră el Iisus: Nime puind mîna lui spre plug, şi căutînd pre cealea ce-s îndărăt, nu-i destoinic întru Împărăţiia lui Dumnezău.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.