Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 8
Muerile slujescu lui Hristos den avuţiia lor.
1 Şi fu după aceaia făcea cale pren oraşă şi pren sate, propovduind şi vestind Împărăţiia lui Dumnezău, şi cei doisprăzeace era cu El.
2 Şi neşte mueri pre carele vindecase de duhure reale şi de boale, Maria carea să chiema Magdalina, den carea eşise şapte draci,
3 Şi Ioana, muiarea Huzei deregătoriului lui Irod, şi Sosanna, şi altele multe, carele slujiia Lui den avearea lor.
Pilda sămănăturii.
4 Iară adunîndu-să mulţime multă, şi den toate oraşăle mergea cătră El, zise lor în pildă.
5 Eşi sămănătoriul să samene sămînţa lui, şi cînd sămănă, adecă una căzu lîngă cale, şi o călcară pasările ceriului mîncară-o.
6 Şi alta căzu pre piatră, şi răsărind să uscă, pentru ce nu avu răveneală.
7 Şi alta căzu între spini, şi crescînd spinii cu ia, o necară.
8 Şi alta căzu în pămînt bun, şi crescînd făcu rod, de o sută de ori atîta. Aceastea grăind, striga: Cine are urechi de auzirea să auză.
9 Deci întrebară pre El uceniciii Lui, zicînd: Ce iaste pilda aceasta?
10 Iară El zise: Voao dată e a şti taina Împărăţiei lui Dumnezău, iară altora în pilde grăescu, căutînd să nu vază, şi auzind să nu auză.
11 Iară pilda e aceasta: sămînţa iaste cuvîntul lui Dumnezău.
12 Iară cei de lîngă cale sînt ceia ce aud; după aceaia vine diavolul şi ia cuvîntul de la inima lor, să nu cumva, crezînd, să să spăsească.
13 Iară cei de pre piatră sînt carii deaca aud cu bucurie priimescu cuvîntul; şi aceştea rădăcină nu au, carii pînă o vreame cred, şi în vreamea năpăştiei cad.
14 Iară carea cade în spini aceştea sînt carii auzind, şi de griji şi de bogăţii şi de dulceţile vieţii să îneacă şi rod nu aduc.
15 Iară carea cade în pămînt bun, aceştea sînt carii întru inimă bună şi curată cuvîntul auzit ţînu-l, şi rod fac întru răbdare.
Lumina.
16 Că nime lumina aprinzînd, nu va acoperi pre ia cu vasul, sau supt pat să o pue; ce în sfeaşnic o pune, ca ceia ce întră să vază lumină.
17 Că nu iaste nece o taină ca să nu fie la arătare, şi nece o ascunsă ca să nu să cunoască, şi la aiave să nu vie.
18 Deci căutaţi cum auziţi, că cine are da-i-să-va lui, şi cela ce n-are, şi ce-i pare că are lua-să-va de la el.
Muma şi fraţii lui Hristos.
19 Iară veniră la El Muma şi fraţii Lui, şi nu să putea împreuna cu El, pentru mulţimea.
20 Şi-I deaderă veaste lui, zicîndu-I: Muma Ta şi fraţii Tăi stau afară vrînd să Te vază.
21 Iară El, răspunzînd, zise lor: Muma Mea şi fraţii Miei aceştea sînt, carii ascultă cuvîntul lui Dumnezău şi-l fac.
Hristos porunceaşte vîntului.
22 Şi fu într-o zi şi El întră în corabie, şi ucenicii Lui; şi zise cătră ei: Să treacem de ceaia parte de ezer. Şi să sloboziră.
23 Iară mergînd ei cu luntrea, adurmi, şi să scorni în ezer vivor de vînt şi să împlea şi periia.
24 Şi venind la El, deşteptară-L, zicînd: Dascale, Dascale, perim. Iară El deşteptîndu-Să, certă vîntul şi undele apei, şi să încetă şi fu linişte.
25 Zise lor: Unde iaste credinţa voastră? Deci înfricoşîndu-să, să mira, grăind unii cătră alalţi: Oare cine iaste Acesta, că şi vînturelor şi apelor porunceaşte, şi ascultă pre El?
De îndrăcitul cu legheon.
26 Şi mearsără în ţînutul gadarineanilor, carea iaste împrotiva Galileei.
27 Iară eşind ei la uscat, veni înainte-I un om den oraş, carele avea draci de multă vreame, şi în veşminte nu să îmbrăca, şi în case nu mînea, ce în mormente.
28 Iară el văzînd pre Iisus şi strigă, căzu-I Lui la picioare, şi cu glas mare zise: Ce e mie cu Tine, Iisuse Fiiul lui Dumnezău celui înalt? Rogu-Te să nu mă munceşti.
29 Că porunciia duhului necurat să iasă den om, că de multă vreame cuprinsease pre el; şi legat cu lanţuri şi în cătuşi, străjuiia pre el, şi rumpînd legăturile, scotea-l dracul în pustie.
30 Ce întrebă pre el Iisus, zicînd. Ce ţi-e numele? Iară el zise: Legheon, că mulţi draci întrase în el!
31 Şi rugară pre El ca să nu le poruncească lor să meargă în adînc.
32 Era acolo o turmă de porci mulţi, păscînd în măgură, şi rugară pre El ca să-i sloboază pre ei să între în ei, şi îngădui lor.
33 Iară eşind dracii den om, întrară în porci, şi sări turma de pre ţărmure în iazer şi să înecă.
34 Văzînd păstorii ce fu, fugiră şi, mergînd, deaderă veaste în oraş şi în sate.
35 Şi eşiră să vază ce fu, şi veniră cătră Iisus şi aflară şăzînd omul den carele eşiră dracii, îmbrăcat şi în minte întreagă, şăzînd lîngă picioarele lui Iisus; şi să temură.
36 Şi spusără lor şi aceia carii văzuse cum s-au mîntuit cel îndrăcit.
Gadarineanii mînară pre Hristos.
37 Şi rugară pre El toată mulţimea dempregiurul ţînutului gadarineanilor să Să ducă de la ei, că în frică mare era. Iară El, întrînd în coarbie, Să înturnă.
38 Rugă pre El acel om den carele eşise dracii, să fie cu El; ce Iisus slobozi pre el, zicînd:
39 Întoarnă-te acasă, şi povesteaşte cîte-ţi făcu ţie Dumnezău; şi mearse pren tot oraşul, propoveduind cîte-i feace lui Iisus.
40 Şi fu cînd Să înturnă Iisus, priimi pre El mulţimea, că toţi aştepta pre El.
Fata lui Iair o învise.
41 Şi iată veni un om ce-i era numele Iair, carele era mai mare săborului, şi căzu la picioarele lui Iisus, ruga pre El să între în casa lui.
42 Că avea el numai o fată, ca de doisprăzeace ai, şi aceaia muriia; iară mergînd el, mulţimea împresura pre El.
Muiarea de cursul sîngelui să vindecă.
43 Şi o muiare curîndu-i sîngele de doisprăzeace ai, carea vracilor cheltuise toată avearea ei şi nu putu nece de la unul să să vindece,
44 Apropiindu-să den dos, să atinse de marginele veşmintelor Lui şi numaidecît stătu cursura sîngelui ei.
45 Atunci zise Iisus: Cine să atinse de Mine? Şi tăgăduindu-să toţi, zise Pătru şi ceia ce era cu El: Învăţătoriule, mulţimea Te strînge şi Te împresoară, şi zici: cine să atinse de Mine?
46 Iară Iisus zise: Atinse-se de Mine oarecine, că Eu cunoscuiu că eşi puteare den Mine.
47 Văzu muiarea că nu să va ascunde, tremurînd veni, şi căzu la picioarele Lui, spuse Lui, înaintea tuturora, pentru ce s-au atinsu de El, şi cum să vindecă atuncişi.
48 Iară Iisus zise ei: Încreade-te, fie, credinţa ta te mîntui, pasă în pace.
49 Încă El grăind, veni oarecine de la mai marele săborului, zicînd lui: Murit-au fata ta, nu usteni pre Dascalul.
50 Iară Iisus auzind, răspunse lui, grăind: Nu te teame, numai ce creade, şi să va mîntui.
51 Iară întrînd în casă, nu lăsă să între nime, numai Pătru şi Iacov şi Ioan, şi pre tatăl cocoanei şi mumă-sa.
Plînsul pentru morţi.
52 Plîngea toţi şi să văeta, iară El zise: Nu plîngereţi, n-au murit, ce doarme.
53 Şi batgiocuriia pre El, ştiind c-au murit.
54 Iară El scoase pre toţi afară şi prinzînd pre ia de mînă, strigă zicînd: Fetişoară, scoală.
55 Şi să înturnă sufletul ei, şi învise atunceşi şi El porunci să dea ei să mănînce.
56 Şi să spămîntară părinţii ei, iară El porunci lor, nemurui să nu spue ce fu.
