Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 6
Ucenicii freca spice sîmbăta.
1 Şi fu în a doao sîmbătă, după cea dentîiu, trecînd prin sămănături, zmulgea ucenicii Lui spice şi mînca, frecîndu-le în mîni.
2 Iară unii den farisei zisără lor: Ce faceţi carea nu să cade a face în sîmbete?
3 Atuncea răspunzînd Iisus zise lor: Nece aceasta n-aţi cetit ce au făcut David, cînd flămînzi el şi ceia ce era cu nus?
4 Cum întră în casa lui Dumnezău, şi pînile sfinte le luo şi mîncă şi deade şi celora ce era cu el; den carele nu să cădea să mănînce, fără numai popilor.
5 Şi zicea lor: Fiiul omenesc Domnu iaste şi sîmbetei.
Hristos vindecă mînă uscată.
6 Şi fu într-altă sîmbătă, întră El în sinagoga, şi învăţa. Şi era acolo un om, căruia mîna cea dereaptă era uscată.
7 Şi lua aminte pre el cărtularii şi fariseii, au doară sîmbăta îl va vindeca, ca să afle vină spre El.
8 Iară El ştiia cugetele lor, şi zise omului celuia ce avea mînă seacă: Scoală şi stă în mijloc. Iar el sculă-să, stătu.
9 Zise derept aceaia Iisus lor. Întreba-vă-voiu şi Eu pre voi ceva: cade-să în sîmbete bine a face, au rău a face cuiva? Omul a-l mîntui, au a-l piiarde?
10 Şi căutînd spre ei împregiur, zise omului: Tinde mîna ta. Iară el făcu aşia, şi să întregi mîna lui, sănătoasă ca şi ceaialaltă.
11 Iară ei să împlură de nebunie şi grăiia unui cătră alt, ce ară face lui Iisus.
12 Şi fu în zilele acealea, eşi în munte să Să roage, şi înnoptă acolo, întru rugăciunea lui Dumnezău.
Alesul apostolilor.
13 Şi cînd fu la zuo, chema ucenicii Lui, şi alease dentr-înşii doisprăzeace, cărora le puse nume apostoli.
14 (Pre Simon carele-i puse nume Pătru, şi Andrei, fratele lui, Iacov şi Ioan, Filip şi Vartolomeiu.
15 Matteiu şi Toma, Iacov al lui Alfeov, şi Simon carele-l chiema Zilotin,
16 Iuda, fratele lui Iacov, şi Iuda Iscariotis, carele fu şi vînzătoriu).
17 Şi pogorî cu ei, stătu în loc şăsu; şi mulţimea ucenicilor Lui şi mulţime multă de oameni den toată Iudea şi den Ierosalim şi din ţînutul mării Tirului şi a Sidonii, carii venise să asculte pre el şi să să vindece de boalele sale.
18 Şi carii să chinuia de duhure necurate, şi să vindeca.
19 Şi toată mulţimiia siliia să să atingă de El că puteare eşiia den El, şi vindeca pre toţi.
De fericiţi şi nefericiţi.
20 Iară El, rădicînd ochii Lui spre ucenicii Săi, grăiia: Fericiţi sînteţi surumanii, că a voastră iaste Împărăţiia lui Dumnezău.
21 Fericiţi carii flămînziţi acum, că sătura-vă-veţi, fericiţi carii plîngeţi acum, că veţi rîde.
22 Fericiţi veţi fi cînd vor urî pre voi şi cînd vă vor despărţi, şi vă vor sudui, şi numele vostru ca un rău îl vor lăpăda, pentru Fiiul omenesc.
23 Bucuraţi-vă într-acea zi şi săltaţi, că iaca plata voastră multă iaste în ceriu. Că aşa făcea şi prorocilor părinţii lor.
24 Ce vai de voi, bogaţilor, că aţi luat mîngîiarea vostră.
25 Vai de voi, sătuilor, că veţi flămînzi, vai de voi carii rîdeţi acum, că veţi suspina şi veţi plînge.
26 Vai de voi cînd bine vor zice voao toţi oamenii că aşa făcea prorocilor minciunoşi părinţii lor.
Pizmaşii a-i îndrăgi.
27 Ce voao zic, cestora ce auziţi: Iubiţi pizmaşii voştri, bine faceţi celora ce vă urăsc pre voi.
28 Bine grăiţi pre cei ce vă blastămă şi vă rugaţi pentru ceia ce vă năpăstuescu pre voi.
29 Cela ce te loveaşte preste falcă, întoarce-i şi ceaialaltă; şi cela ce-ţi ia veşmîntul desupra, lasă-i şi cel dedesupt.
30 Săva cine ce ceare de la tine dă-i: şi de la cela ce va lua ale tale, nu le ceare.
31 Şi cum veţi să facă voao oamenii, şi voi faceţi lor aşijderea.
32 Că să veţi iubi pre ceia ce iubescu pre voi, ce folos va fi voao? Că şi păcătoşii iubescu pre ceia ce iubescu pre ei.
33 Şi de veţi face bine celor ce fac voao bine, ce mulţemită iaste voao? Că şi păcătoşi fac aceasta.
34 Şi de veţi împrumuta celora de la carii nădăjduiţi că veţi lua, ce har iaste voao? Că şi păcătoşii pre păcătoşi împromutează, ca să ia întocma.
35 Derept aceaia, iubiţi pre pizmaşii voştri, şi bine faceţi şi împrumutaţi, nemică de-acolea aşteptînd, şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fii Celuia de sus, că Elu-i milos cătră neharnici şi răi.
36 Fiţi derept aceaia miloşi, cum şi Tatăl vostru milos iaste.
37 Nu giudecareţi şi nu vă veţi giudeca; nu osîndireţi şi nu vă veţi osîndi; ertaţi şi să va erta voao.
38 Daţi şi să va da voao. Măsură bună, îndesată şi scuturată şi vărsîndu-să da-să-va în sînul vostru, că cu ce măsură veţi măsura, măsura-să-va voao.
39 Şi zicea lor pildă: Au doară poate orb pre orbu să-l ducă pre cale? Au nu vor cădea amîndoi în groapă?
40 Nu iaste ucenicul spre dascalul său, iară careleşi va fi deplin ucenic, fi-va aseamene dascalu-său.
41 Dară ce cauţi oţapocul în ochiul fratelui tău, iară bîrna ce e în ochiul tău nu socoteşti?
42 Sau cum poţi zice fratelui tău: Frate, lasă să scot oţapocul den ochiul tău; şi fiind bîrna în ochiul tău nu o socoteşti? Făţarnice, scoate întîiu bîrna den ochiul tău, şi atuncea caută să scoţi oţapocul den ochiul fratelui tău.
43 Nu iaste pom bun carele face poame reale, nece pom rău carele face poame bune.
44 Că tot pomul den poamele lui să cunoaşte, că nu culeg den spin smochine, nece den măceş struguri.
45 Omul bun, den comoara inimii sale cea bună, scoate bun; şi omul rău, den comoara rea a inimii sale, scoate rău, că den plinitul inimiei grăiaşte gura lui.
Cu ce rod să ascultă cuvîntul lui Dumnezău.
46 Dară ce Mă chemaţi, Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă zic?
47 Tot cela ce va veni cătră Mine şi va auzi cuvintele Meale şi le va face, arăta-voiu voao cui iaste asămănat.
48 Aseamenea iaste omului ce zideaşte casă, carele săpă şi scobi şi puse temelie spre piatră, iară deaca veniră undele, să lovi apa de casa aceaia, şi nu o potu prăvăli, că era temeiată spre piatră.
49 Iară cela ce aude, şi nu le face, aseamenele iaste omului zidind casă pre pămînt, fără temelie; în carea să lovi apa, şi numaicît căzu, şi fu răsipirea casei aceiia mare.
