Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 5
Hristos învaţă den corabie.
1 Şi fu cînd ară năvăli mulţime la El să auză cuvîntul lui Dumnezău, şi El sta lîngă ezerul Ghenesaretului.
2 Şi văzu doao corabii stînd lîngă ezer, iară pescarii eşind dentr-înse spăla mrejile.
3 Şi întra într-una den corabii carea era a lui Simon, rugă pre el de la pămînt să o delunge puţinel mai înlăuntru; şi şăzînd, învăţa den corabie pre mulţime.
4 Dară cum părăsi de-a agrăirea, zise cătră Simon: Du-o la adînc, şi aruncaţi mrejile voastre în vînat.
5 Atuncea răspunzînd, Pătru zise Lui: Dascăle, iată toată noaptea ustenindu-ne, nemică n-am prins; iară pentru cuvîntul Tău, arunca-voiu mreaja.
De prinsoarea peştilor.
6 Şi deaca făcură aceasta, prinsără mulţime multă de peşti, de să rumpea mreaja lor.
7 Şi chemară soţiile ce era într-altă corabie, ca să vie să le agiute lor, şi veniră derept aceaia, şi împlură amîndoao corabiile, atîta cît numai nu să afunda.
8 Iară văzînd aceastea, Simon Pătru căzu cătră genunchele lui Iisus, zicînd: Eşi de la mine, că om păcătos sînt, Doamne.
9 Că spaima cuprinsease pre el şi pre toţi carii era cu el, de vînarea peştilor care prinsără.
10 Aşijdere şi Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedeiu, carii era soţie lui Simon. Atunci zise Iisus cătră Simon: Nu te teame; de acum vei vîna oameni.
11 Iară ei trăgînd corabiile la pămînt, lăsînd taote, mearsără după El.
Stricatul.
12 Şi fu cînd era cu El într-un oraş şi iată atunci veni la El un om plin de stricăciune, şi văzînd pre Iisus căzu spre faţa lui, ruga pre El grăind: Doamne, de-ai vrea, poţi-mă curăţi.
13 Şi tinzînd mîna, atinse pre el, zicînd: Voiu, curăţeaşte-te; şi atuncişi să duse stricăciune de la el.
14 Iară El porunci lui, nemurui să nu spue: Ce mergi şi te arată preotului, şi du pentru curăţeniia ta, cum au poruncit Moisi, să fie aceasta mărturie lor.
15 Iară mai vîrtos să vestiia cuvintele de El şi să aduna mulţime multă să auză şi să să vindece de la El, de boalele lor.
Hristos Să roagă în pustie.
16 Iară El, dîndu-Să în laturi, era în pustii şi Să ruga.
17 Şi fu întru una de zile, cînd ară învăţa: şi ară fi acolea şăzînd fariseii şi dascalii legei, carii era veniţi den toate satele Galileei şi a Iudeei şi den Ierosalim: şi putearia Domnului era cu El, spre vindecarea lor.
Slăbănog.
18 Şi iată veniră neşte oameni, purtînd în pat un om slăbănog, şi siliia să-l ducă înlăuntru şi să-l pue înaintea Lui.
19 Şi neaflînd pre de ce parte l-ară duce pre el, pentru mulţimia, să suiră în pod, şi spărgînd podealele, sloboziră pre el cu patul, în mijloc înaintea lui Iisus.
20 Şi văzînd credinţa lor, zise lui: Ome, ertatu-ţi-s-au ţie păcatele tale.
21 Atuncea începură a cugeta cărtularii şi fariseii, zicînd: Cine iaste Acesta carele grăiasşte hule? Cine poate erta păcatele, fără sîngur Dumnezău?
22 Iară Iisus, ştiind cugetele lor, răspunzînd zise lor: Ce cugetaţi întru inimile voastre?
23 Care-i mai lesni? A zice ertatu-ţi-s-au păcatele tale, sau a zice, scoală şi îmblă?
24 Iară să ştiţi că puteare are Fiiul omenesc pre pămînt a erta păcatele. (Zise slăbănogului:) Ţie zic, scoală şi, luînd patul tău, pasă acasă-ţi.
25 Iară el atunceşi, sculîndu-să în vedearea lor, şi-şi luo pre carele zăcuse şi mearse în casa lui, slăvind pre Dumnezău.
26 Şi spaimă luo pre toţi, şi slăviia pre Dumnezău şi să împlură de frică, zicînd: Cu adevăr că văzum minune astăzi.
Publicanul Levi.
27 Şi după aceastea eşi şi văzu pre un mitarnic, numele-i Levie, şăzînd la vamă, şi zise lui: Vino după Mine.
28 Iară el lăsînd toate, sculă-să, dusă-să după El.
29 Şi găti Levie Lui, ospăţ mare în casa lui: şi era mulţime de mitarnici multă, şi de alţii carii şădea cu ei.
30 Şi murguiia cărtularii şi fariseii pre ucenicii Lui, zicînd: Pentru ce cu mitarnicii şi cu păcătoşii mîncaţi şi beaţi?
31 Şi răspunzînd Iisus zise lor: Nu le trebuiaşte sănătoşilor vraci, ce bolnavilor.
32 N-am venit să chem pre derepţi, ce pre păcătoşi, la pocăinţă.
33 Iară ei zisără Lui: Derept ce ucenicii lui Ioan să postescu ades şi rugăciuni fac, aşijderea şi ai fariseilor, iară ai Tăi mănîncă şi beau?
Posturele şi supărările pre apostoli după suitul lui Hristos.
34 Iară El zise lor: Nu puteţi face pre fii nuntei, pînă iaste mirele cu ei, să să postească.
35 Ce vor veni zilele cînd să va lua de la ei mirele. Atuncea vor posti, în zilele acealea.
Ucenicii slabi să asămănă foilor şi hainelor slabe.
36 Iară zice lor şi pildă, că nime peatecul de veşmînt nou nu-l va pune în veşmînt vechiu; iară aimintrea şi cel nou să va sparge; şi la cel vechiu nu să cuvine peatecul nou.
37 Şi nime nu va băga vin nou în foii vechi; iară aimintrea rumpe-va vinul cel nou foii, şi el să va vărsa, şi foii vor peri.
38 Ce vinul cel nou în foii noi să-l toarne; şi amîndoi să vor ţinea.
39 Şi nime cine bea vechiu, nu va vrea numai cît nou, că zice: mai bun iaste cel vechiu.
