×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Bălgrad

Evanghelia de la Luca

Capitolul 24

Muerile mearsără la mormînt.

1 Iară în zuoa dentîiu a săptămînii, foarte de demineaţă, mearsără la, mormînt, ducînd aromata carea gătise şi altele cu iale.

2 Aflară piatra răsturnată de pre mormînt.

3 Şi întrînd, nu aflară trupul Domnului Iisus.

4 Şi fu îndoindu-să iale de aceaia şi aită doi bărbaţi veniră înainte-le, întru veşminte strălucind.

5 Şi spămîntîndu-să, plecară feaţele la pămînt. Zisără cătră iale: Ce căutaţi viul între morţi?

6 Nu iaste acicea, ce S-au sculat. Aduceţi-vă aminte cum au grăit voao, încă fiind în Galilea,

7 Zicînd că Să cade Fiiului omenesc a Să da în mînile oamenilor păcătoşi şi a Să răstigni şi a treia zi a învie.

8 Şi-şi adusără aminte de cuvintele Lui.

Vestescu apostolilor ce-au auzit de la înger.

9 Şi înturnîndu-să de la mormînt, spusără aceastea toate celor unsprăzeace şi altora tuturor.

10 Era într-aceaia Maria Magdalina şi Ioana şi Mariia, muma lui Iacov, şi altele cu iale, carele zisără cătră apostoli aceastea.

11 Şi să păru înaintea lor cuvintele acelora ca neşte minciuni, şi nu crezură lor.

12 Iară Pătru, sculîndu-să, curse la mormînt, căutînd înlăuntru văzu giolgiul sîngur şi să duse, mirîndu-să întru sine de ce fu.

Hristos Să însoţi cu cei doi ucenici ce mergea în Emmaus.

13 Şi iată doi dentru ei mergea într-aceiaşi zi într-un sat care sta şasezeci de stadii den Ierosalim, care era numele Emmaus.

14 Şi aceia voroviia unul cătră alalt, de taote aceastea care să tîmplară.

15 Şi fu cînd voroviia ei şi întrebîndu-să, şi Însuşi Iisus apropiindu-Să şi mergea împreună cu ei.

16 Iară ochii lor să ţinea ca să nu-L cunoască pre El.

17 Ce zise cătră ei: Ce sînt cuvintele aceastea de carele vă voroviţi unul cătră altu, mergînd, şi sînteţi trişti?

18 Răspunzînd unul, carele-i era numele Cleop, zise Lui: Tu sîngur eşti strein în Ierosalim, şi nu ştii cealea ce s-au făcut întru el, în zilele aceastea?

19 El zise lor: Carele? Ei zisără Lui: Carele făcură lui Iisus Nazarineanul, cela ce era proroc, putearnic în cuvinte şi în fapte înaintia lui Dumnezău şi a toţi oamenii.

20 Cum deaderă pre El mai marii popilor şi domnii noştri spre osîndire de moarte şi răstigniră pre El.

21 Şi noi nădăjduiam că Acela va răscumpăra pre Israili. Ce spre aceastea toate, iată trei zile sînt astăzi de cînd aceastea fură.

22 Ce şi neşte mueri dentru noi ne spămîntară, carele mearsără de demineaţă la mormînt.

23 Şi nu aflară trupul Lui, veniră zicînd că iale au văzut şi o arătare de îngeri, carii L-au zis pre El viu.

24 Şi mearsără unii dentru noi la mormînt, şi aflară aşa cum şi muerile zisără, iară pre El nu L-au văzut.

25 Atunci zise El cătră ei: O, voi fără minte şi leaneşi cu inima a creade toate carele au grăit prorocii.

26 Au nu s-au căzut aceastea să le paţă Hristos, şi să între întru slava Lui?

Deşchide lor scriptura.

27 Şi începînd de la Moisi şi de la toţi prorocii, a tîlcui lor întru toate scripturile carele-s despre El.

28 Şi să apropiară de sat în carele mergea, şi El Să făcea a mearge mai departe.

Pipăiră-L pre El apostolii.

29 Iară ei îndemna pre El, zicînd: Rămîi cu noi, că au însărat şi s-au pleact zuoa. Şi întră să mîe cu ei.

30 Şi fu cînd şăzu El cu ei, luînd pîine şi o blagoslovi şi frîngînd deade lor.

31 Iară lor li să deşchisără ochii şi cunoscură pre El. Şi El Să luo dentru ei.

32 Atunci zisără unul cătră alalt: Au nu ardea inima noastră întru noi, cînd grăiia noao pre cale, şi cînd deşchidea noao scripturile?

33 Şi sculîndu-să într-acel ceas, să înturnară în Ierosalim şi aflară adunaţi cei unsprăzeace şi carii era cu ei.

34 Carii zicea că au învis Domnul adevărat şi S-au arătat lui Simon.

35 Atunci ei povestiia de carele fusease pre cale şi cum L-au cunsocut pre El, în frîngerea pîinii.

36 Iară ei vorovind aceastea, Însuşi Iisus stătu în mijlocul lor şi zise lor: Pace voao.

37 Iară ei spămîntîndu-să, să înfricoşară, le părea că văd un duh.

38 Atunci zise lor: Ce sînteţi turburaţi, şi derept ce întră cugete întru inimile voastre?

39 Vedeţi mîinile Meale şi picioarele Meale, că Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul carne şi oase n-are, cum Mă vedeţi pre Mine avînd.

40 Şi aceasta zicînd, arătă lor mîinile şi picioarele.

41 Însă necrezînd ei, de bucurie şi mirîndu-să, zise lor: Aveţi ceva mîncare acicea?

42 Iară ei deaderă Lui o parte de peaşte fript şi dintr-un fagur, miiare.

43 Şi luînd, înaintea lor mîncă.

44 Şi zise lor: Aceastea sînt cuvintele carele am grăit cătră voi, încă cînd eram cu voi; că să cade a să împle taote carele-s scrise în leagea lui Moisi şi în prorocii şi în psalomi despre Mine.

45 Atunci deşchise lor mintea să înţeleagă scripturile.

46 Şi zise lor că aşa-i scris, şi aşa s-au căzut să paţă Hristos, şi să învie den morţi a treia zi.

47 Şi să se propoveduiască, în numele Lui, pocăinţa şi ertăciunea păcatelor, în toate limbile, începînd den Ierosalim.

48 Iară voi sînteţi mărturie acestora.

Rădică-Să în ceriu.

49 Şi iată, Eu voiu trimite făgăduinţa Tatălui Mieu spre voi; iară voi rămîneţi în Ierosalim, pînă vă veţi îmbrăca cu puteare de sus.

50 Şi-i scoase pre ei afară pînă în Vitaniia şi, rădicînd mîinile Sale, blagoslovi pre ei.

51 Şi fu cînd blagosloviia El pre ei, Să despărţi de la ei, şi Să duse sus în ceriu.

52 Iară ei să închinară Lui, şi să înturnară în Ierosalim, cu bucurie mare.

53 Şi era în toată vreamea în besearecă, lăudînd şi dînd har lui Dumnezău. Amin.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.