Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 23
Pre Hristos Îl pîrăsc la Pilat.
1 Atunci sculîndu-să toată mulţimea lor dusără pre El la Pilat.
2 Începură a pîrî pre El, zicînd: Pre Acesta am aflat turburînd limba noastră şi oprind împăratului să nu dea dajde, grăindu-Să pre Sine Hristos craiu a fi.
3 Iară Pilat întrebă pre El zicînd: Tu eşti acel craiu al jidovilor? El, răspunzînd lui, zise: Tu zici.
4 Iară Pilat zise cătră mai marii popilor şi cătră mulţime: Nece o vină nu aflu în cest om.
5 Iară ei mai vîrtos să îndemna, zicînd că întărîtă oamenii, învăţînd prespre toată Iudea, den Galilea pînă acicea.
6 Iară Pilat deaca auzi de Galilea, întrebă au galilean iaste?
Îl trimit la Irod.
7 Şi înţelegînd că de supt biruinţa lui Irod ară fi, trimease pre El la Irod, fiind şi el în Ierosalim într-acealea zile.
8 Iară Irod, văzînd pre Iisus, să bucură foarte, că pohtiia de multă vreame să-L vază pre El, pentru că auziia multe de El, şi să nădăiia vreun sămnu a vedea de la El făcîndu-să.
9 Şi-L întreba pre El cu cuvinte multe, iară El nemică nu răspundea lui.
10 Iară sta mai marii popilor şi cărtularii cu de-adinsu pîrîndu-L pre El.
Bătgiocurescu-L.
11 Iară Irod cu curteanii săi ţînîndu-L ca o nemică. bătea-şi gioc de El, îmbrăcă-L pre El în veşmînt luminat şi-L trimise la Pilat.
12 Şi-şi fură priiatini Irod cu Pilat dentr-aceaia zi, unul cu alalt, că mainte era între ei vrajbă.
13 Iară Pilat chemînd mai marii popilor şi domnii şi oamenii
14 Zise cătră ei: Adusetu-mi pre omul acesta carele întărîtă oamenii, şi iată eu, înaintea voastră întrebîndu-L, nece o vină n-am aflat întru omul acesta, de carele pîrîţi pre El.
15 Ce nece Irod; că v-am mînat pre voi la el, şi iată, nece un lucru de moarte nece el n-am aflat făcut de El.
16 Iară bătîndu-L pre El, Îl voiu slobozi.
17 Obiceaiu avea să sloboază lor, la tot praznicul, un rob.
18 Strigă într-aceaia toată mulţimea zicînd: Ia-L pre Acesta, şi slobozi noao pre Varavva,
19 Carele era, pentru o sfadă şi vrăjmăşie ce să făcuse în oraş, aruncat în temniţă.
20 Iară Pilat iară grăi cătră ei, vrînd să sloboază pre Iisus.
21 Iară ei striga zicînd: Răstigneaşte, răstigneaşte pre El.
22 Iară el, a treia oară, zise lor: Dară ce rău au făcut Acesta? Nece o vină de moarte nu aflaiu întru El; iară bătînd pre El, voiu slobozi.
23 Iară ei mai vîrtos striga cu glasuri mari, ceindu-L să-L răstignească; şi să întăriia glasul lor şi al mai marilor popilor.
Pilat Îl dă după pohta jidovilor.
24 Atunci Pilat giudecă să fie după pohta lor.
25 Şi slobozi lor pre cel aruncat în temniţă pentru sfadă şi vrăjmăşie, pre carele cerea, iară pre Iisus Îl deade pre pohta lor.
26 Şi cînd ară duce pre El, prinzînd pre un Simon Chirinean, ce veniia den cîmpu, pusără spre el crucea să o ducă după Iisus.
Muerile plîngu pre El.
27 Iară mergea după El mulţime multă de oameni şi de mueri, carele plîngea şi jăliia pre El.
28 Şi întorcîndu-Să Iisus cătră iale zise: Fiicele Ierosalimului, nu plîngereţi de Mine, însă pre voi plîngeţi şi pre feciorii voştri.
29 Că iaca vor veni zilele în carele vor zice: Ferice de ceale stearpe şi zgăurele cealea ce n-au născut şi ţîţele carele n-au aplecat.
30 Atuncea vor înceape a zice: Măgurilor, cădeţi spre noi, şi dealurelor, acoperiţi-ne.
31 Că de să fac aceastea în leamne, în ceale uscate ce va fi?
Răstigniră-L.
32 Ducea şi pre alţi doi făcători de rău, cu El, să-i piarză.
33 Şi cînd veniră la locul care să chiamă al Căpăţînilor, acolo răstigniră pre El şi pre făcătorii de rău, unul de-a dereapta iară altul de-a stînga.
34 Iară Iisus zicea: Părinte, iartă lor, că nu ştiu ce fac. Iară ei, împărţind veşmintele Lui, aruncară sorţi.
35 Şi sta oamenii de previia, bătîndu-şi gioc de El, şi cei mai mari cu ei, zicînd: Pre alţii mîntuiia, să Să mîntuiască şi pre Sine, să iaste acela Hristos, Fiiul lui Dumnezău cel ales.
36 Şi-şi bătea gioc de El şi viteajii, apropiindu-să şi oţăt dîndu-I Lui.
37 Şi zicînd: Să eşti Tu craiul jidovilor. mîntuiaşte-Te pre Tine.
38 Era într-aceaia şi scriptură scrisă desupra Lui, cu slove ellineşti şi rimleneşti şi jidoveşti: ACESTA IASTE CEL CRAIU AL JIDOVILOR.
Fu hulit de unul den cei doi tîlhari.
39 Iară unul den cei doi făcători de rău care era răstignit huliia pre El, zicînd: Să eşti Tu Hristos, mîntuiaşte-Te pre Tine şi pre noi.
40 Iară răspunzînd, celalalt certa pre el zicînd: Nece tu nu te temi de Dumnezău, într-aceaia osîndă fiind.
41 Şi noi cu dereptul (că luom cum s-au căzut, după faptele noastre), iară Acesta nemică rău n-au făcut.
42 Şi zise cătră Iisus: Adu-Ţi aminte, Doamne, de mine, cînd vei veni întru Împărăţiia Ta.
Altul cu credinţa să spăsi.
43 Atuncea zise Iisus lui: Adevărat zic ţie, astăzi cu Mine vei fi în raiu.
44 Era atunci ca la al şasele ceas, şi întunearec fu preste tot ţînutul, pînă la al noaole ceas.
Pristăvi-Se Hristos.
45 Şi să întunecă soarele, şi crepă catapeteazma besearecii pren mijoc.
46 Şi strigînd Iisus cu glas mare zise: Părinte, în mînile Tale dau sufletul Miu. Şi aceastea zicînd, răposă.
47 Iară sutaşul, văzînd ce fu, slăvi pre Dumnezău, zicînd: Adevărat acest om derept era.
48 Şi toată mulţimea carea venise la acea previre, văzînd carele fură, ucigînd piepturele lor, să întoarsără.
49 Sta toţi cunoscuţii Lui departe, şi muerile carele venise după El den Galilea, văzînd aceastea.
50 Atuncea iaca un bărbat, anume Iosif, sfeatnic, om bun şi derept,
Îngropară-L.
51 Carele nu era însoţit în sfatul şi în lucrurele lor, den Arimatea, oraşul jidovilor, carele şi acela aştepta Împărăţiia lui Dumnezău,
52 Acesta veni la Pilat, ceru trupul lui Iisus.
53 Şi luîndu-L, învăli-L în giolgiu şi-L puse în mormînt ce era săpat în piatră, întru carea nu era nime pus.
54 Şi zuoa era vineri, şi să lumina spre sîmbătă.
55 Mearsără şi muerile carele venise cu El den Galilea, căutară mormîntul şi cum iaste pus trupul Lui.
56 Şi înturnîndu-să, gătiră aromat şi unsoare scumpă; şi sîmbătă odihniră, cum era porunca.
