×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Bălgrad

Evanghelia de la Luca

Capitolul 22

1 Iară apropiindu-să sărbătoarea azimelor, carea să chiamă Paştile,

2 Şi mai marii popilor şi cărtularii căuta prilej cum L-ară omorî pre El, că să temea de oameni.

Iuda vinede pre Hristos.

3 Iară Satana întră în Iuda carele să chiamă Iscariotin, carele era den numărul celor doisprăzeace.

4 Şi mergînd, grăi mai marilor popilor, şi cu mai marii besearecii cum L-ară vinde pre El lor.

5 Carii să bucurară şi să tocmiră cu el, să-i dea lui bani.

6 Şi el făgădui, şi căuta în prilej ca să-L vînză pre El, fără de gîlceavă.

7 Iară veni zuoa azimelor, întru care să cădea să mănînce paştile.

Apostolii gătară Paştile.

8 Şi trimise pre Pătru şi pre Ioan, zicînd: Meargeţi, gătiţi noao paştile, ca să mîncăm,

9 Iară ei zisără Lui: Unde vei vrea să gătim?

10 El zise cătră ei: Iaca, întrînd în oraş, tîmpina-va pre voi un om purtînd un urcior cu apă. Meargeţi după el, în casa unde va întra

11 Şi ziceţi stăpînului: Zice-ţi ţie Învăţătoriul: unde iaste sălaşul de oaspeţi unde să mănîncu paştile cu ucenicii Miei?

12 Atuncea el va arăta voao o casă mare gătită; acolo gătiţi.

13 Deaca mearsără, aflară cum zisease lor şi gătiră paştile.

14 Şi cînd veni ceasul şăzu, şi cei doisprăzeace apostoli cu El.

15 Şi zise lor: Cu dor am pohtit aceaste paşti să mănîncu cu voi, mainte pînă nu Mă vor munci.

16 Că zic voao, că de acum nu voiu mînca dentru aceastea, pînă nu să va împlea Împărăţiia lui Dumnezău.

17 Şi luînd păharul, dînd laudă zise: Luaţi acesta şi vă împărţiţi voao.

18 Că zic voao că nu voiu bea den rodul viţei, pînă nu va veni Împărăţiia lui Dumnezău.

19 Şi luînd pîinea şi dînd har, frîmse şi deade lor zicînd: Acesta-i trupul Mieu, carele Să dă pentru voi; aceasta faceţi întru pomeana Mea.

20 Aşijdere şi păharul, după cină, zicînd: Acest păhar i-i testamentomul nou în sîngele Mieu, carele Să vărsă pentru voi.

21 Însă iaca mîna celuia ce Mă vîndu, cu Mine iaste la masă.

22 Şi Fiiul omenesc mearge după cumu-i rînduit; ce vai omului aceluia de carele Să vinde.

23 Atunci ei începură a întreba între eişi, cine ară fi întru ei carele ară face aceaia?

Să pritcescu cine va fi mai mare.

24 Şi fu pritce într-înşi, carele li s-ară părea a fi mai mare între ei.

25 Iară El zise lor: Craii limbilor domnescu pre iale şi cei ce biruescu cu iale, făcători de bine să chiamă.

26 Iară voi nu aşa: ce carele-i mai amre întru voi să fie ca cel mai mic şi carele va fi întîiu să fie ca o slugă.

27 Că cine e mai mare? Cela ce şeade, au cela ce slujeaşte? Au nu cela ce şeade? Iară Eu sînt între voi ca cela ce slujeaşte.

28 Iară voi sînteţi carii aţi rămas cu Mine întru năpăştile Meale.

29 Şi Eu vă făgăduescu voao, cum făgădui Mie Tatăl Mieu, împărăţie.

Satana-i ceare să-i ispitească.

30 Că să mîncaţi şi să beaţi la masa Mea, întru Împărăţiia Mea şi să şădeţi spre scaune, giudecînd doaosprăzeace rude ale lui Israil.

31 Zise Domnul: Simon, Simon, iaca Satana au cerut pre voi să vă cearnă ca grîul.

32 Iară Eu Mă rugai pentru tine, să nu scază credinţa ta; iară tu cu vreame, întrunîndu-te, întăreaşte fraţii tăi.

33 Iară el zise Lui: Doamne, cu Tine gata sînt şi în temniţă, şi la moarte a mearge.

34 El zise: Zic ţie, Petre, nu va cînta astăzi cocoşul, pînă nu te vei lepăda de trei ori, că nu M-ai cunoscut pre Mine.

Hristos zice ă ei nu s-au lipsit fără nemică.

35 Şi zise lor: Cînd am trimis pre voi fără pungă şi fără taistră şi colţuni, au avut-aţi lipsă de ceva? Iară ei zisără: Ba, de nemică.

36 Deci zise lor: Ce acum, cine are pungă să o ia, aşijderea şi taistră; şi cela ce n-are să-şi vînză tîmbariul lui, să-şi cumpere armă.

37 Că zic voao că încă scripturii aceştiia i să cade să să împle în Mine, şi cu lotrii s-au numărat, care-s scrise despre Mine au sfîrşit.

38 Ei zisără: Doamne, iaca doao arme acicea; iară El zise lor: Destule-s.

39 Şi eşind mearse, după obiceaiul Lui, în Muntele Maslinilor; mearsără după El şi ucenicii Lui.

40 Şi sosind la loc, zise lor: Rugaţi-vă să nu cădeţi în năpaste.

41 Atunci El Să depărtă de la ei cîtu e o aruncare de piatră şi îngenunchind Să ruga.

Să roagă în munte.

42 Zicînd; Părinte, să vei să treacă păharul acesta de la Mine, însă nu după voia Mea, ce a Ta să fie.

43 Arătă-să Lui îngerul den ceriu, întărindu-L pre El.

Asudă cu sînge.

44 Şi El fiind în tînjire, cu de-adinsu Să ruga şi sudorile Lui era ca o picătură de sînge, picurînd pre pămînt.

45 Şi sculîndu-Să de la rugăciune, veni la ucenici, află pre ei durmind de întristare.

46 Şi zise lor: Ce durmiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi ca să nu întraţi în năpaste.

47 Iară încă grăind Eş, adecă mulţimea şi cela ce să chiamă Iuda, unul den cei doisprăzeace, mergea înaintea lor şi să apropie cătră Iisus, să sărute pre El.

48 Iară Iisus zise lui: Iudo, cu sărutare pre Fiiul omenesc vinzi?

49 Iară văzînd ceia ce era pre lîngă El ce va fi, zisără Lui: Doamne, lovi-l-vom cu arma?

Urăchea tăiată a lui Malhuş.

50 Şi unul dentr-înşi lovi pre sluga popei celui mare şi-i tăe lui urechea cea dereaptă.

51 Iară Iisus răspunzînd zise: Lăsaţi pînă aici. Şi atingînd ureachia lui vindecă pre el.

52 Zise într-aceaia Iisus cătră ceia ce venise spre El, mai marii popilor şi a beseareciei şi bătrînilor: Ca la un tîlhariu aţi eşit cu arme şi cu fuşturi?

53 În toate zilele fiind Eu cu voi, în besearecă, şi nu tinset mînile spre Mine, ce acesta-i ceasul cela al vostru şi putearea întunearecului.

54 Şi prinzîndu-L pre El, dusără-L, şi-L băgară în curtea popei celui mare, iară Pătru mergea după El, pre departe.

55 Iară aţîţînd foc în mijlocul curţii, şi şăzînd ei împreună, şădea şi Pătru în mijlocul lor.

56 Şi văzîndu-l pre el o slujnică şăzînd la foc, căutînd spre el, zise: Şi acesta cu El era.

Pătru de trei ori să lapădă de Hristos.

57 El să lapădă de El, zicînd: Muiare, nu-L cunoscu pre El.

58 Şi preste puţinel, altul văzînd pre el, zise: Şi tu dentru ei eşti. Iară Pătru zise: O, ome, nu sînt.

59 Şi trecînd ca un ceas, altul adevăra zicînd: Adevărat; şi acesta cu El era, că-i galilean.

60 Iară Pătru zise: Ome, nu ştiu ce zici. Şi atunceşi, încă grăind el, cîntă cocoşul.

61 Şi întorcîndu-Să Domnul, căută spre Pătru, şi-şi aduse Pătru aminte de cuvîntul Domnului, cumu-i zisease lui, că „Mainte de ce va cînta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”.

62 Şi eşind afară, Pătru plînse cu amar.

Hristos fu bătgiocurit şi bătut.

63 Iară aceia carii ţinea pre Iisus, batgiocuriia, bătîndu-L.

64 Şi acoperindu-L, bătea-L preste obraz, şi întreba pre El, zicînd: Gîceaşte cine iaste carele Te loveaşte.

65 Şi altele multe hulind zicea de El.

66 Şi făcîndu-să zuo, adunară-să bătrînii oamenilor, mai marii popilor şi cărtularii şi dusără pre El în săborul lor

67 Zicînd: De eşti Tu Hristos, spune noao. Şi zise lor: De voiu spune voao, nu veţi creade.

68 Iară de voiu şi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nece Mă veţi slobozi.

Mărturiseaşte pre Sine că-i Fiiul lui Dumnezău.

69 Den ceastă vreame fi-va Fiiul omenesc şăzînd de-a dereapta puterilor lui Dumnezău.

70 Şi zisără toţi: Dară Tu eşti Fiiul lui Dumnezău? Iară El zise cătră ei: Voi ziceţi că Eu sînt.

71 Iară ei zisără: Ce ne mai trebuiaşte încă mărturie? Că înşine auzim den gura Lui.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.