Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 20
1 Şi fu într-una de zilele acealea, învăţînd El oamenii în besearecă şi binevestind, să adunară mai marii popilor şi cărtularii, cu bătrînii.
2 Şi grăiră cătră El, zicînd: Spune noao cu a cui puteare faci aceastea, sau cine iaste carele Ţi-au dat putearea aceasta?
3 Iară răspunzînd, zise cătră ei: Întreba-voiu şi Eu pre voi un lucru, şi-Mi spuneţi.
Întrebătură de unde-i botegiunea lui Ioan.
4 Botegiunea lui Ioan den ceriu era, au de la oameni?
5 Iară ei cugetară întru eişi zicînd că de vom zice den ceriu, va zice, dară pentru ce n-aţi crezut lui?
6 Iară de vom zice de la oameni, toată mulţimea cu pietri ne vor ucide pre noi, că credea oamenii că Ioan ar fi proroc.
7 Şi răspunsără: Nu ştim de unde.
8 Atunci Iisus zise lor: Nece Eu nu voiu spune voao, cu a cui puteare fac aceastea.
Strîmbătatea popilor.
9 Începu de-acii a zice cătră mulţime pilda aceasta: Un om sădi vie şi o deade lucrătorilor şi multă vreame fu departe.
De vie şi de viiaşi.
10 Şi la vreame, tremise cătră lucrători pre sluga sa, ca den poama viii să-i dea lui; iară lucrătorii bătură pre el şi-l trimisără deşărt.
11 Iară el trimease şi altă slugă; iară ei şi acela-l bătură şi, batgiocurindu-l, trimisără-l deşărt.
12 Şi mînă şi al treile, iară ei şi acela, rîndindu-l, scoaseră-l.
13 Zise domnul viii: Ce voiu face? Trimite-voiu pre fiiul mieu cel iubit. Doară de vor vedea pre acesta, îl vor socoti.
14 Văzînd într-aceaia pre el lucrătorii cugetară întru eişi, zicînd: Acesta iaste moşteanul, veniţi să omorîm pre el, ca să fie al nostru uricul.
15 Şi lepădară pre el afară den vie şi-l omorîră. Dară ce va face lor domnul viei?
16 Veni-va şi va piiarde pre lucrătorii aceştea, şi va da viia altora. Auzind zisără: să nu fie.
17 Iară El căutînd spre ei zise: Ce iaste dară ce e scris, piiatra ceaia carea o lepădară ziditorii, aceaia-i făcută în capul unghiului.
18 Varecine va cădea pre aceaia piatră, frînge-să-va, iară spre carele va cadea, zdrobi-l-va.
19 Atunci siliia mai marii popilor şi cărtularii, să-şi pue mînile pre El într-acel ceas şi să temură de oameni, că înţeleasără că de ei zise pilda aceasta.
20 Derept aceaia luînd aminte pre El, trimisără leşuitori, carii să făcea pre sine a fi derepţi, ca să-L prinză pre El în cuvinte, ca să-L dea pre El împărţirii şi puterii deregătoriului.
Să dea darea împăratului.
21 Şi întrebară pre El zicînd: Învăţătoriule, ştim că derept zici şi înveţi, şi nu alegi faţa, ce într-adevăr calia lui Dumnezău înveţi.
22 Cade-să noao a da dare împăratului, au ba?
23 Iară înţelegînd hicleşugul lor, zise cătră ei: Ce Mă ispitiţi?
24 Arătaţi-Mi banul: al cui chip are şi scriptură? Răspunzînd zisără: Al împăratului.
25 Atunci zise lor: Daţi dară carele-s a împăratului, împăratului şi carele sînt ale lui Dumnezău, lui Dumnezău.
26 Şi nu putură certa cuvintele Lui înaintea mulţimei, şi să mirară de răspunsul Lui; tăcură.
Astupă gura saducheilor carii tăgăduiia învierea.
27 Apropiindu-să într-aceia unii den saduchei (carii zicea a nu fi înviere), întrebară pre El.
28 Zicînd: Învăţătoriule, Moisi au scris noao, să ară muri cuiva fratele, avînd muiare, şi acesta va muri fără feciori, ca să-i ia fratele lui muiaria, şi să învie sămînţa fratelui său.
29 Era şapte fraţi, şi cel dentîiu, luînd muiare, muri fără feciori.
30 Şi luo şi al doile; şi acesta încă muri fără feciori.
31 După aceaia o luo şi al treile, aşijderea pînă la al şaptele, nu lăsară feciori şi muriră.
32 Iară mai apoi de toţi, muri şi muiaria.
33 Dară la înviere, a căruia de aceia va fi muiare? Că tusşapte o avură pre ia muiare.
34 Atunci răspunzînd Iisus zise lor: Fiii veacului acestuia să însoară şi să mărită.
35 Iară carii să vor destoinici a dobîndi acel veac, şi învierea den morţi, nece să vor însura, nece să vor mărita.
36 Nece pot să mai moară de-aciia, aseamenia sînt cu îngerii, şi fiii lui Dumnezău sînt, pentru că sînt fiii învierii.
37 Iară că vor înviia, şi Moisi încă au arătat la măceş, cînd zice: Domnul Dumnezăul lui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov.
38 Că Dumnezău nu iaste al morţilor, ce al viilor, că toţi viiază Lui.
39 Iară răspunzînd Lui, unii den cărtulari zisără: Învăţătoriule, bine ziseşi.
40 Iară de-acii nu mai îndrăzniră să-L întreabe nemică.
Hristos cumu-i fiiul lui David.
41 Zise într-aceaia cătră ei: cum zic Hristos a fi fiiul lui David?
42 Şi David zice în cartea psalomilor: Zise Domnul Domnului mieu: Şăzi de-a dereapta mea.
43 Pînă voiu pune pizmaşii tăi scaun supt picioarele tale.
44 David chiiamă pre el Domnu, dară cumu-i fiiul lui?
45 Iară auzind toţi oamenii, zise ucenicilor Săi.
46 Feriţi-vă de cărtulari, carii vor să îmble în haine lungi şi iubescu închinăciuni pren tîrgure, şi şăderile dentîiu, în adunări, şi şăderile dentîiu la cini.
47 Carii mănîncă casele văduolor, şi în făţărie îndelungu să roagă. Aceştea vor lua mai multă osîndă.
