Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 2
Numără-să supt dare tot pămîntul de August.
1 Şi fu în zilele acealea, eşi poruncă de la chesar August să scrie tot pămîntul.
2 (Aceasta scrisoare întîiu fu, domnind în Siria Chirineu.)
3 Şi mergea toţi să să scrie, cineşi în oraşul său.
4 Sui şi Iosif den Galilea, den oraşul Nazaretului, în Iudea, în oraşul lui David, carea să chiamă Vitleaim (pentru căce era el den casa şi din fămeia lui David),
5 Să să scrie cu Mariia, tocmită lui muiare, fiind greoae.
6 Şi fu cînd are fi acolea, împlură-să zilele să nască.
Naşte Hristos în Vitleaim.
7 Şi născu fiiul Ei, născutul dentîiu, şi-L înfăşă pre El, şi-L puse în iasle; pentru căce nu era lor loc în sălaş.
8 Iară era păstorii într-acela ţînut, preveghind şi străjuind noaptea pre turma sa.
9 Şi iaca îngerul Domnului veni la dînşi, şi slava Domnului străluci pregiur ei şi să înfricoşară cu frică mare.
10 Atunci zise lor îngerul: Nu vă teamereţi, că iaca vă vestescu voao bucurie mare, carea va fi a tuturor oamenilor.
11 Că născu voao astăzi Mîntuitoriu (carele iaste Hristos Domnul), în oraşul lui David.
12 Şi acesta va fi voao sămnul: afla-veţi un poroboc înfăşat, culcat în iasle.
Cîntecul îngerilor.
13 Şi îndegrabă fu cu îngerul mulţime de şireaguri îngereşti, lăudînd pre Dumnezău, şi zicînd:
14 Slava lui Dumnezău întru ceriuri înalte şi pre pămînt pace, întru oameni bună voe.
15 Şi fu cum să dusără de la ei îngerii în ceriu, şi atunci şi păstorii zisără unii cătră alalţi: Îmblăm pînă în Vitleaem, şi să vedem acesta lucru ce ne arată noao Domnul.
16 Şi mergînd îndegrabă, aflară pre Maria şi pre Iosif şi pre coconul culcat în iasle.
17 Iară ei văzînd pre El, vestiră ce era zis lor despre acel poroboc.
18 Şi toţi carii auziia să mira de carele zisease păstorii cătră ei.
19 Iară Maria aceastea toate socotind, le ţinea la inima Ei.
20 Şi să întoarseră păstorii, slăvind şi lăudînd pre Dumnezău, de toate cealea ce auziră şi văzură, cum fu grăit cătră ei.
Hristos Să tae împregiur.
21 Şi cînd să împlură opt zile, să tae porobocul împregiur, şi chemară numele Lui Iisus, cum fu chemat de înger încă mainte, pînă nu Să prinsease în zgău.
De curăţiia Marii.
22 Şi cînd să împlură zilele curăţenii Mariei, cumu-i leagea lui Moisi,
23 Dusără pre El în Ierosalim, să-L arate înaintea Domnului (cumu-i scris în leagea Domnului, că tot porobocul născut dentîiu, sfîntul Domnului chema-să-va).
24 Şi ca să dea jărtvă, după cumu-i zis în leagea Domnului, o păreache de turtureale, sau doi pui de porumbi.
25 Şi iată, era un om în Ierosalim, căruia îi era numele Simeon, şi era omul acesta dereptu şi cu frica lui Dumnezău, aşteptînd mîngîiaria lui Israil; şi Duhul Sfînt era spre el.
26 Şi era zis lui de la Dumnezău, pren Duhul Sfînt, că el nu va vedea moartea, pînă nu va vedea pre Hristosul Domnului.
27 Şi veni den îndemnătura Duhului în besearecă, şi cînd dusără înlăuntru părinţii pre porobocul Iisus, să facă pentru El cum era obiceaiul legii,
Simeon luo pre Hristos în braţe; cîntecul lui Simeon.
28 Atunci luo pre El în braţele lui, şi lăudă pre Dumnezău şi zise:
29 Acum slobozeşti pre sluga Ta, Doamne, după cuvîntul Tău, cu pace;
30 Că văzură ochii miei spăseniia Ta,
31 Carea ai gătit înaintea ochilor a toate limbile,
32 Lumină întru arătare limbilor şi slavă oamenilor tăi, izrailteanilor.
33 Şi era Iosif şi Muma Lui să mira de cealea ce zicea despre El.
34 Şi blagoslovi pre Ei Simeon şi zise cătră Maria, Muma Lui: Iacă, Acesta e pus spre cădearea şi scularea a mulţi întru Izrail şi sămnu căruia Îi vor zice împrotivă.
35 (Încă şi pren sufletul tău va trece spată ascuţită), ca să să descoapere de la multe inimi cugetele.
Anna prorociţa.
36 Iară era Anna prorociţa, fata lui Fanuil, den ruda lui Asir. Aceasta petrecuse în zile multe, lăcuind cu bărabtul ei şapte ani den verguriia ei,
37 Şi fiind văduo, ca de optzeci şi patru de ani, nu să departa de la besearecă, cu posturi şi cu rugăciuni slujind noaptea şi zuoa.
38 Şi aceasta într-acel ceas venind, iară să mărturisiia Domnului, şi grăiia de El tuturor celor ce aştepta răscumpărarea în Ierosalim.
39 Iară Ei săvîrşind toate carele era în leagea Domnului, Să întoarsără în Galileia, în oraşul Lor, în Nazaret.
Poroboc Hristos.
40 Iară porobocul creştea şi Să întăriia în duhul şi Să împlea de înţelepţie; şi mila lui Dumnezău era spre El.
41 Iară Părinţii Lui mergea în toţi anii în Ierosalim, la praznicul Paştilor.
42 Şi cînd fu de doisprăzeace ani, suindu-Să Ei în Ierosalim, pre obiceaiul praznicului.
43 Şi sfîrşind zilele acealea şi înturnîndu-Să, rămase Iisus coconul în Ierosalim: şi nu luară aminte Iosif şi Muma Lui.
44 Păindu-Le a fi El cu soţiia, measără cale de o zi, şi-L căuta pre El pren rudenii şi în cunoscuţi.
45 Şi neaflîndu-L, Să întoarsără în Ierosalim, căutînd pre El.
Cu dacălii Să întreba.
46 Şi fu după a treia zi, aflară pre El în besearecă, şăzînd în mijlocul dascalilor, ascultîndu-i şi întrebînd pre ei.
47 Iară toţi carii auziia pre El, să mira de înţelepciunea şi de răspunsul Lui.
48 Şi văzîndu-L pre El, mirară-Să şi zise Muma Lui cătră El: Fiiule, că ce făcuşi Noao aşia? Iaca tată-Tău şi Eu încîştigaţi Te-am căutat pre Tine.
49 Atunci zise cătră Ei: Ce e de Mă căutaţi? Au nu ştiaţi că Mi să cade Mie a fi întru acealea carele sînt ale Tatălui Mieu?
50 Iară Ei nu înţeleasără cuvîntul care grăi Lor.
51 Şi pogorî cu Ei, şi veni în Nazaret, şi era ascultătoriu de Ei, şi Muma Lui ţinea toate cuvintele aceastea întru inima Ei.
52 Şi Iisus creştea întru înţelepţie şi în statu şi în dragoste înaintea lui Dumnezău şi înaintea oamenilor.
