Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 19
1 Şi întrînd în Erihon, trecea.
Zacheiu mitarnicul.
2 Şi iată un om carele-l chema Zachei; şi el era mai mare mitarnicilor şi bogat.
3 Şi siliia să vază pre Iisus cine iaste; şi nu putea de mulţime, că de stat mic era.
4 Şi alergînd înainte, să sui într-un smochin, ca să-l vază pre El, că pre acolea vrea să treacă.
5 Şi cum sosi la acel loc, căutînd Iisus văzu pre el, şi zise lui: Zachee, grăbeaşte de te pogoară, că astăzi în casa ta Mi să cade a mînca.
6 Şi grăbind pogorî, şi-L priimi pre El, bucuros.
7 Şi văzîndu-L, toţi murguiia, zicînd că la un om păcătos au întrat să sălăşluiască.
8 Stînd într-aceaia Zacheiu zise cătră Domnul: Iată giumătate de avuţiia mea, Doamne, dau surumnailor, şi de am luat de la cineva cu înşălăciune ceva, de patru ori întorcu.
9 Zise cătră el Iisus: Astăzi fu spăseniia casei aceştiia, pentru ce că el încă-i fecior lui Avraam.
10 Că veni Fiiul omenesc să caute şi să mîntuiască ce era perit.
11 Iară auzind ei aceastea, mergînd, zise pildă, pentru că era aproape de Ierosalim, şi le părea lor că numaidecît să va arăta Împărăţiia lui Dumnezău.
12 Zise într-aceaia: Un om de bună rudă mearse într-un ţînut departe, să-şi ia lui ţară, şi să să întoarne.
Talanţii daţi slugilor să tîrguiască.
13 Şi chemă zeace slugi ale lui, deade lor zeace grivne şi zise cătră ei: Tîrguiţi, pînă voiu veni.
14 Iară orăşanii urîia pre el şi trimisără soli după el, zicînd: Nu vom pre acesta să domnească spre noi.
15 Şi fu cînd să înturnă el luînd ţara, atunci porunci să chiiame la el pre slugile acealia cărora le dedease banii, ca să ştie cine ce au tîrguit.
16 Şi veni cel dentîiu, zicînd: Doamne, grivna ta au lucrat zeace grivne.
17 Iară el zise lui: Bine-i, slugă bună, că întru puţîn fuseşi credincios, aibi puteare spre zeace oraşă.
18 Şi veni al doile zicînd: Doamne, grivna ta au făcut cinci grivne.
19 Zise şi acestuia: Şi tu fii spre cinci oraşă.
20 Şi altul veni zicînd: Doamne, iată grivna ta care l-am ţînut legată în măhramă.
21 Că m-am temut de tine, că om mînios eşti, iai ce n-ai pus, şi seaceri ce n-ai sămănat.
22 Atunci zise lui: Den gura ta te voiu giudeca, slugă rea; ştiuşi căă om mînios sînt, iau care n-am pus, şi seacer care n-am sămănat.
23 Dară pentru ce nu dedeşi banii miei la masa schimbătorilor, şi eu viind, vrut-am lua cu dobîndă?
24 Şi celor ce sta, zise: Luaţi de la el grivna şi daţi celuia ce are zeace grivne.
25 Şi zisără lui: Doamne, acela are zeace grivne.
26 Că zic voao că tot cela ce are da-i-să-va, iară de la cela ce n-are, şi ce are lua-să-va de la el.
27 Însă pizmaşii miei aceia carii nu mă vrură să domnescu spre ei, aduceţi-i încoace, şi-i omorîţi înaintea mia.
28 Şi zicînd aceastea, mergea înainte, suindu-Să în Ierosalim.
Iisus întră în Ierosalim.
29 Şi fu cînd Să apropie în Vitfaghi şi Vitaniia, la munte ce să chiamă al Maslinilor, trimise doi den ucenicii Lui.
30 Zicînd: Meargeţi în cel sat ce vă e împrotivă, întru carele întrînd, afla-veţi mînz legat, spre carele nime neceodată om n-au şăzut; dezlegînd pre el, aduceţi-l.
31 Şi să v-ară întreba cineva, pentru ce dezlegaţi? aşia ziceţi lui, că Domnului trebuiaşte.
32 Mergînd derept aceaia trimeşii, aflară cum le zisease lor.
33 Şi dezlegînd ei mînzul, zisără domnii lui cătră ei: Ce dezlegaţi mînzul?
34 Iară ei zisără: Domnului trebuiaşte.
35 Şi-l dusără la Iisus, şi aruncară veşmintele lor spre mînzu, şi pusără Iisus desupra.
36 Iară mergînd El, aşternea veşmintele lor pre cale.
37 Şi apropiindu-să la pogorîşul Muntelui Maslinilor, începură toată mulţimea de ucenici, bucurîndu-să, a lăuda pre Dumnezău, cu glas mare, pentru toate puterile carele văzuse,
38 Zicînd: Blagoslovit, Craiul ce vine în numele Domnului, pace în ceriu şi slavă întru înălţime.
39 Şi unii den farisei den mulţime zisără Lui: Învăţătoriule, ceartă ucenicii Tăi.
40 Şi răspunzînd, zise lor: Zic voao că să vor aceştea tăcea, numiacît pietrile vor striga.
41 Şi cum Să apropie, văzînd oraşul, plînse de el.
Plîngînd propoveduiaşte perirea Ierosalimului.
42 Zicînd: Oh, săvai tu să te-ai vrut lua aminte întru această zi a ta, cealea ce-s cătră pacea ta, iară acealea acum sînt ascunse de ochii tăi.
Neguţătorii scoate-i den besearecă.
43 Că vor veni neşte zile spre tine, în carile pizmaşii tăi vor săpa împregiurul tău şanţu, şi te vor încungiura şi te vor strînge de toate laturile.
44 Şi te vor asămăna cu pămîntul, şi feciorii tăi înlăuntru, şi nu vor lăsa întru tine piatră spre piatră, pentru ce nu ai socotit vreamea cercetării tale.
45 Şi întrînd în besearecă, începu a scoate pre cei ce vindea într-însa şi cumpăra.
46 Zise lor: Scris iaste, casa Mea casă de rugăciune iaste; iară voi o aţi făcut pre ia peşteră tîlharilor.
47 Şi învăţa în toate zilele în besearecă, iară mai marii popilor şi a cărtularilor şi fruntea oamenilor siliia să-L piarză pre El.
48 Şi nu afla ce-I vor face, că toată mulţimea să ţînea de El, ascultînd pre El.
