Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 16
Pilda şofariului carele fu pîrît la domnu-său.
1 Iară zise cătră ucenicii Lui: Era un om bogat carele avea un şofariu şi acesta fu pîrît la el că răsipeaşte avuţiia lui.
2 Şi chemînd pre el, zise lui: Ce auz aceasta de tine? Dă samă de deregătoria ta, că nu vei putea mai mult a fi şofariu.
3 Zise întru sine şofariul: Ce voi face, că domnul va lua şofăriia de la mine? A săpa nu pociu, a ceare, ruşine mi-e.
4 Ştiu ce voiu face, că deaca mă vor scoate den şofărie să mă priimească în casele lor.
5 Şi chemînd pre toţi deatornicii domnului său, zise celui dentîiu: Cu cît eşti deatoriu domnu-mieu?
6 El zise: Cu o sută de măsuri de uloiu. Şi zise lui: Ia-ţi tabla ta şi şăzi numiadecît de scrie cincizeci.
7 Iară după aceaia zise altuia: Dară tu, cu cît eşti deatoriu? El zise: Cu o sută de măsuri de grîu. Şi zise lui: Ia-ţi scriptura ta şi scrie optzeci.
8 Şi lăudă domnul acela pre deregătoriul nederept, că înţelepţeaşte au făcut, că fiii veacului acestuia mai înţelepţi sînt decît fiii luminei în neamul lor.
9 Şi Eu voao zic: Faceţi-vă voao soţi den Mamona nedereptăţii, că deaca veţi surumăni, să vă priimească pre voi în corturele ceale de veaci.
10 Cine-i credincios în puţin, spre mult încă-i credincios; şi cine-i nederept în puţinel, în mult încă-i nederept.
11 Iară de nu fuset credincioşi întru avuţie nedreaptă, întru cea dereaptă cine vă va creade?
A slujirea a doi domni.
12 Şi deaca nu fuset credincioşi într-altuia, dară ce-i a voastră cine vă va da?
13 Că nece o slugă nu paote sluji la doi domni, că sau pre unul va urî şi pre altul va îndrăgi, sau de unul să va lipi şi pre altul va lăpăda. Nu veţi putea sluji lui Dumnezău şi lui Mamon.
14 Şi auzind aceastea toate, fariseii carii era scumpi, şi-şi bătea gioc de El.
15 Atuncea zise lor: Voi sînteţi carii vă dereptaţi pre voi înaintea oamenilor, dară Dumnezău şti inimile voastre; că ce iaste între oameni înălţat, spurcatu e înaintea lui Dumnezău.
Leagea şi prorocii, de bogatul şi de Lazăr.
16 Leagea şi prorocii pînă la Ioan au prorocit; de atuncea Împărăţiia lui Dumnezău să vestuiaşte, şi tot cu putearea întră în Ia.
17 Iară mai lesne iaste ceriului şi pămîntului a treace, decît den leage o certă să cază.
18 Tot cine-şi va lăsa muiarea lui şi va lua alta curveaşte şi cine va lua lăsată de bărbat curveaşte.
19 Iară era un om bogat şi să îmbrăca în urşinic şi în vison şi să ospăta în toate zile, domneaşte.
20 Şi un cerşitoriu căruia-i era numele Lazar, carele zăcea înaintea uşăi lui, zgăibos,
21 Şi jăluiia să să sature de fărîmele ce cădea den masa bogatului, că şi cîinii veniia şi lîngea zgaibele lui.
22 Fu de muri cerşitoriul, şi-l dusără îngerii în sînul lui Avraam; muri şi bogatul şi-l îngrupară.
23 Şi în iad, rădică ochii lui, fiind în muncă, văzu pre Avraam de departe şi Lazar în sînul lui.
24 Atuncea el strigînd zise: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pre Lazar ca să întingă deagetul cel mai mic în apă şi să stîmpere limba mea, că mă chinuescu întru această văpae.
25 Zise într-aceaia Avraam: Fiiule, adu-ţi aminte că ţe-ai luat tu binele tău, în viiaţa ta; şi Lazar, aşijderea răul. Iară acum el să mîngîie, iară tu te munceşti.
26 Şi prespre toate acestea, între noi şi între voi, propastie mare iaste, aşa cît carii ară vrea să treacă de acicea la voi nu pot, nece de acolo acicea să treacă.
27 Iară el zise: Rogu-te dară, părinte, ca să tremeţi pre el în casa tătîni-mieu.
28 Că am cinci fraţi ca să mărturisească lor, ca să nu vie şi ei într-acest loc de muncă.
29 Zise Avraam lui: Au pre Moisi şi prorocii; să-i asculte pre ei.
30 Iară el zise: Ba, părinte Avraame, ce de ară mearge cineva den morţi cătră ei, s-ară pocăi.
31 Avraam zise lui: De nu vor asculta pre Moisi şi pre proroci, nece de s-ară scula cineva den morţi vor creade.
