Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 14
1 Şi fu cînd întră El într-o casă a unuiu fariseiu den cei mai mari, sîmbăta, să mănînce pîine, ei Îl lua aminte pre El.
Bolnavul de apă să vindecă.
2 Şi iată un bolav de boala apei era înaintea Lui.
3 Atuncea răspunzînd Iisus zise cătră ştiutorii legii şi farisei, zicînd: Slobodu-i sîmbăta a vindeca?
4 Iară ei tăcură. Atunci prinzîndu-l pre el, vindăcă-l şi-l lăsă.
5 Şi răspunzînd lor zise: A căruia de voi asinul sau boul, de va cădea în fîntînă, au nu-l va trage numaicît, în zi de sîmbătă?
6 Şi nu putea să răspunză Lui cătră aceastea.
7 Şi zise pildă cătră chemaţi, luînd aminte cum ară aleage locul dentîiu, zicînd lor:
Şădearea dentîiu.
8 Cînd vei fi cheamt de cineva la nuntă, nu şădea la locul cel dentîiu, ca nu cumva să fie chemat altul mai cinstit de tine.
9 Şi viind carele şi pre tine şi pre acela au chemat, va zice ţie, dă locul cestuia; atunce vei înceape cu ruşine locul cel mai de-apoi a ţinea.
10 Ce cînd vei fi chemat, mergi şi săzi la locul cel den gios; şi cînd va veni cela ce te-au chemat zice-va ţie: Soaţe, mută-te mai sus. Atunce-ţi va fi cinste înaintea celor ce şăd cu tine.
11 Că tot cela ce să va înălţa, pleca-să-va şi cela ce să va pleca înălţa-să-va.
Surumanii a-i chema la prînzu.
12 Şi zicea şi celui ce-L chiemase pre El: cînd faci prînzu sau cină, nu chema priiatinii tăi, nece fraţii tăi, nece cumnaţii, nece vecini bogaţi, să nu cîndva te chiiame şi ei pre tine şi-ţi va fi ţie împrumut.
13 Ce cînd faci ospăţ, chiamă pre cerşătorii, pre slugi, şchiopi, orbi.
14 Şi fericit vei fi, căce n-au ce-ţi plăti, că ţi să va plăti ţie întru învierea derepţilor.
15 Iară aceasta auzind unul den ceia ce şădea cu El zise Lui: Fericit cela ce mănîncă pîine în Împărăţiia lui Dumnezău.
Chemaţi la cina mare.
16 Iară El zise lui: Un om feace cină mare şi chiemă mulţi.
17 Şi mînă pre sluga lui la ceasul cinei, să zică chemaţilor: Veniţi, că iaca, gata sînt toate.
18 Şi începură toţi într-un chip a să apăra: cel dentîiu zise lui: Uric am cumpărat şi-mi trebue să-l văz, rogu-te, mîntuiaşte-mă.
19 Şi altul zise: părechi de boi 5 cumpărat-am şi voiu mearge să-i ispitescu pre ei, rogu-te, mîntuiaşte-mă.
20 Şi altul zise: Muiare aduş şi pentru aceaia nu pociu veni.
21 Şi înturnîndu-să sluga aceaia, spuse domnu-său aceastia. Atuncea mînie-să stăpînul casei, zise slugii lui: Eşi curînd la uliţe şi în cărările oraşălui, şi cerşătorii şi ciungii şi şchiopii şi orbii adu-i acicea.
22 Şi zise sluga: Doamne, fu cum ai poruncit şi încă mai iaste loc.
Siliţii de pre uliţe să între la nuntă.
23 Atuncea zise domnul cătră slugă: Eşi la drumure şi la cărări şi-i sileaşte să între să să împle casa mia.
24 Că zic voao că nece unul den bărbaţii aceia ce era chemaţi nu vor gusta de cina mia.
25 Mergea într-aceaia cu el mulţime multă şi întorcîndu-Să, zise lor:
26 Cine vine cătră Mine şi nu uraşte pre tată-său şi pre muma, şi muiarea şi feciorii şi fraţii şi surorile, încă şi sufletul lui, nu poate ucenicul Mieu să fie.
27 Şi cine nu poartă crucea sa şi nu vine după Mine, nu poae să fie ucenicul Mieu.
Zidirea turnului.
28 Că cine dentru voi va vrea să zidească un turn, au nu va şădea mainte să-şi numere chelşugul, oare are de-a-l săvîrşirea?
29 Că nu cîndva puind el temeliia şi neputîndu-l săvîrşi, toţi ceia ce-l vor vedea îşi vor bate gioc de el,
30 Zicînd că acest om începu a zidi şi nu putu săvîrşi.
31 Sau care craiu, mergînd să să bată cu alt craiu, au nu va şădea mainte să să sfătuiască, oare putea-va cu zeace mie să să tîmpine cu cela ce vine asupra lui cu doaozeci de mie?
32 Iară să nu, încă fiind el departe, trimeate soli şi să roagă de pace.
33 Deci aşia fietecarele den voi, carele nu să va lăpăda de toată avuţiia lui, nu poate fi ucenicul Mieu.
34 Bună e sarea; iară de s-ară dezsăra, cu ce să va săra?
35 Nece în pămînt, nece în gunoiu, nu-i bună: afară să lapădă. Cine are urechi de auzirea să auză.
