Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 10
70 de ucenici.
1 Iară după aceastea, rîndui Domnul şi alţi şaptezeci şi trimise pre ei, cîte doi, înaintea feaţei Lui, în tot oraşul şi locul unde era El mergătoriu.
2 Şi zicea lor: Iaca secerare-i multă, iară lucrători puţini; ce vă rugaţi Domnului secerăturii, ca să trimeaţă lucrători la secerarea Sa.
3 Meargeţi, iată Eu trimeţ pre voi ca miei în mijlocul lupilor.
4 Nu purtarereţi pungă, nece taistră, nece încălţăminte şi nimurui pre cale nu ziceţi zuoa bună.
5 Vare în ce casă veţi întra, întîiu ziceţi: pace casei aceştiia.
6 Iară să va fi acolo cineva fiiul pacei, rămînea-va pre el pacea voastră, iară de nu, cătră voi să va înturna.
7 Iară într-aceaia casă rămîneţi, mîncînd şi bînd de carele vor pune înainte, că harnic iaste lucrătoriul platei sale; nu îmblareţi den casă în casă.
8 Şi vare în ce oraş veţi întra şi vă vor priimi, mîncaţi de carele vă vor pune voao înainte.
9 Şi vindecaţi bolnavii carii vor fi acolea şi ziceţi lor: Apropiatu-s-au la voi Împărăţiia lui Dumnezău.
Mustră oraşăle neharnice.
10 Vare întru care oraş veţi întra şi nu vor priimi pre voi, eşind în uliţele lui, ziceţi:
11 Şi prahul ce s-au lipit de noi den oraşul vostru, scuturăm voao; însă aceasta să ştiţi că s-au apropiat la voi Împărăţiia lui Dumnezău.
12 Iară vă zic voao că Sodomului în zuoa aceaia a Giudecăţii, mai lesne va fi decît oraşului aceluia.
13 Vai de tine, Horazin, vai de tine, Vitsaida, că de ară fi fostă în Tir şi Sidon puterile carele fură întru voi, demult în saci şi în cenuşă şăzînd, s-ară fi pocăit.
14 Însă Tirului şi Sidonei mai iuşor va fi la Giudecată, decît voao.
15 Şi tu, Capernaum, care pînă la ceriu te-ai înălţat, pînă la iad te vei pogorî.
16 Cel ce ascultă pre voi, pre Mine ascultă, şi cela ce lapădă pre voi, pre Mine leapădă; iară cela ce leapădă pre Mine, lapădă pre Cela ce M-au trimes pre Mine.
Ucenicii înturnaţi de la propovedanie îndeamnă-i spre smericiune.
17 Şi să întoarsără cei şaptezeci, cu bucurie, zicînd: Doamne şi dracii să pleacă noao, întru numele Tău.
18 Iară El zise lor: văzuiu pre Satana, ca un fulger, den ceriu căzînd.
19 Iată dau voao puteare să călcaţi spre şărpi şi spre scorpii şi spre toată putearea pizmaşului şi nemică voao nu va strica.
20 Însă de aceasta nu vă bucurareţi, căce duhurele voao să pleacă; ce bucuraţi-vă mai vîrtos că numele vostru scris iaste în ceriure.
21 În acel ceas, Să bucură cu duhul Iisus şi zise: Slavă dau Ţie, Părinte, Doamne al ceriului şi al pămîntului, că ai ascunsu aceastea de mîndri şi de înţelepţi şi le descoperişi acealea porobocilor, aşa, Părinte, că aşa plăcu Ţie.
22 Toate-Mi sînt date de la Părintele Mieu şi nime nu ştie cine iaste Fiiul, fără numai Tatăl şi cine iaste Tatăl, fără numai Fiiul şi varecui va vrea Fiiul să-i arate.
23 Şi întorcîndu-Să cătră ucenici sîngur zise: Ferice de ochii carii văd ce vedeţi voi.
24 Că zic voao că mulţi proroci şi crai vrură să vază carele vedeţi voi şi nu văzură; şi să auză carele auziţi şi nu auziră.
25 Şi iată atunci un legiuitoriu să sculă, ispitindu-L pre El şi zicînd: Dascale, ce voiu face, viiaţa de veaci să moştenescu?
26 Iară El zise lui: În leage ce-i scris? Cum ceteşti?
27 Iară el răspunzînd, zise: Să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău den toată inima ta şi den tot sufletul tău şi den toată vîrtutea ta şi den tot cugetul tău şi pre priiatinul, ca pre tine.
28 Atunci zise lui: Derept ai răspunsu; fă aceasta şi veri viia.
Cine-i priiatinul.
29 Iară el vrînd să să îndearepteaze zise lui Iisus: Cine-i priiatinul mieu?
30 Iară răspunzînd Iisus zise: Un om pogorîia den Ierosalim în Erihon şi în tîlhari căzu, carii îl jăhuiră pre el şi-l răniră, să dusără, lăsîndu-l mai mort.
31 Iară tîmplîndu-să un preot a pogorî pre acea cale şi văzîndu-l pre el, trecu pre lîngă el.
32 Aşijderea şi un levit veni la acel loc şi, văzînd pre el, trecu.
33 Iară un samarinean venind pre cale, sosi la el şi, văzînd pre el, fu-i milă de el.
34 Şi să apropie de el şi legă ranele lui, turnînd în iale uloiu şi vin; puindu-l pre el pre al lui dobitoc, duse-l în sălaşul oaspeţilor şi-i purtă cîştiga.
35 Şi a doao zi mergînd, scoase doi bani şi-i deade gazdei şi zise lui: Poartă-i cîştiga lui şi vare cu cît vei cheltui mai mult, eu cînd mă voiu întoarce voiu plăti ţie.
36 Dară carele de acei trei ţi să pare că-i fu priiatin aceluia ce căzu în tîlhari?
37 Iară el zise: Carele făcu milă cu el; iară Iisus zise lui: Pasă, de fă şi tu aşijderea.
De Marta şi Maria surori.
38 Şi fu mergînd şi el întră într-un sat, iară o muiare, numele-i Marta, priimi pre el în casa ei.
39 Şi aceasta avea o sor de o chiema Maria, carea şăzînd la picioarele lui Iisus, asculta cuvîntul Lui.
40 Iară Marta era cuprinsă în slujbă neîncetată, iară venind zise: Doamne, au nu socoteşti că soru-mea m-au lăsat sîngură să slujescu? Ce-i zi ei să-mi agiute.
41 Şi răspunzînd Iisus zise ei: Marto, Marto, grijeşti-te şi pre multe te sileşti.
42 Ce un lucru trebuiaşte, iară Maria, cea mai bună parte şi-au ales, carea nu să va lua de la ia.
