Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Luca
Capitolul 1
Predoslovia Lucăi.
1 Pentru că mulţi să siliră să tocmească poveaste acelor lucruri carele-s adevărate între noi,
2 Cum ne-au dat noao carii dentîiu au fost văzători Lui, şi slugi cuvîntului,
3 Derept aceaia pare-mi-să şi mie toate dentîiu a socoti, şi pre rînd a scrie ţie, cinstite Teofile,
4 Ca să cunoşti adevărat lucrurele ce-ai auzit.
Zaharia şi Elisafta.
5 Fu în zilele lui Irod, craiului Iudeei, un popă ce-l chema Zaharia, den rîndul Aviei; iară muiarea lui era den featele lui Aaron, şi numele ei, Elisafta.
6 Şi era derepţi amîndoi înaintea lui Dumnezău, îmblînd întru toate poruncile şi rînduialele Domnului, nevinovaţi.
7 Şi nu avea feciori, pentru ce că Elisafta era stearpă, şi amîndoi era trăit în zile multe.
8 Şi fu slujind el pre rînd, înaintea lui Dumnezău.
9 După obiceaiul preoţiei, veni rîndul lui să tămîieze, deaca întră în besearica Domnului.
10 Şi toată mulţimea de oameni era ruga-să afară, în vreamea tămîiei.
11 Iară lui să arătă îngerul Domnului, stînd de-a dereapta oltariului a mirodenii.
12 Şi Zahariia văzînd pre el să turbură, şi frică căzu spre el.
13 Şi zise cătră el îngerul: Nu te teame, Zaharia, că auzită-i rugăciunea ta, şi muiarea ta Elisafta naşte-va fiiu ţie, şi vei chema numele lui Ioan.
14 Şi va fi ţie de bucurie şi de veselie, şi mulţi de naşterea lui să vor bucura.
Ioan cum va fi.
15 Că va fi mare înaintea Domnului, şi vin şi sichera nu va bea, şi să va împlea de Duhul Sfînt încă den zgăul mumei lui.
16 Şi pre mulţi fii ai lui Israil va întoarce cătră Domnul Dumnezăul lor.
17 Că el va mearge înaintea Lui cu duh şi cu puteare ca Ilie, a întoarce inima părinţilor cătră feciori, şi pre cei necredincioşi, întru înţelepţiia celor derepţi; să gătească Domnului oameni desăvîrşit.
18 Atunci zise Zahariia cătră înger: Din ce voiu cunoaşte aceasta? Că eu sînt bătrîn, şi muiarea mea-i de zile multe.
19 Şi răspunzînd, îngerul zise lui: Eu sînt Gavriil carele stau înaintea lui Dumnezău, şi sînt trimes să grăescu cătră tine şi să vestescu ţie bucuria aceasta.
Zaharia, pentru necredinţa lui, amuţi.
20 Şi iată cei fi mut, şi nu veri putea grăi, pînă în zua ce vor fi aceastea, pentru ce nu crezuşi cuvintele meale, carele să vor împlea la vreamea lor.
21 Şi era oamenii aşteptînd pre Zahria, şi să mira ce să zăbăveaşte în besearecă.
22 Şi eşind nu putea grăi lor; şi înţeleasără că el au văzut vedeare în besearecă, că el arăta lor, şi rămase mut.
23 Şi fu deaca să împlură zilele slujbei lui, să duse la casa lui.
24 Iară după acealea zile să îngreue Elisafta, muiarea lui, şi să ascunse în cinci luni zicînd:
25 Că aşa-mi feace mie Domnul, în zilele carele căută pre mine, să ia micşurarea mea dentre oameni.
Îngerul să închină Marii şi-I vesti de naşterea lui Hristos.
26 Iară în a şasea lună, trimes fu îngerul Gavriil de la Dumnezău în oraşul Galileei, care-i e numele Nazaret,
27 Cătră o vergură tocmită bărbatului, căruia e numele Iosif, den casa lui David, şi numele vergurii era Mariia.
28 Şi întrînd cătră Ia, îngerul zise: Bucură-Te în dar îndrăgită, Domnulu-i cu Tine; şi Tu eşti blagoslovită între mueri.
29 Iară Ia, văzînd, Să turbură de cuvîntul lui: şi cugeta oare ce ară fi închinarea aceaia.
30 Atunci zise Ei îngerul: Nu Te teame, Maria, că eşti în dragoste la Dumnezău.
31 Şi iaca vei prinde în zgău şi vei naşte fiiu; şi vei chema numele Lui, Iisus.
32 Acesta va fi mare şi Fiiu Celui de sus chema-Să-va, şi-I va da Lui Domnul Dumnezău scaunul lui David, a tatălui Său.
33 Şi va domni în casa lui Iacov, în veaci, şi Împărăţiei Lui nu va fi sfîrşănie.
34 Iară Maria zise cătră înger: Cum va fi aceasta? Că Eu bărbat n-am cunoscut.
35 Şi răspunzînd îngerul zise Ei: Duhul Sfînt va pogorî spre Tine, şi putearea Celuia de sus Te va umbri. Derept aceaia şi Ce să va naşte den Tine, Sfîntul, chema-Să-va Fiiul lui Dumnezău.
36 Şi iaca şi Elisafta, vară-Ta şi ia au început fiiu, în bătrîneaţile ei, şi aceasta-i a şasea lună, carea să chiema strearpă.
37 Că la Dumnezău nu e neci un cuvînt să nu să poată.
38 Iară Maria zise: Iată slujinica Domnului, fie Mie după cuvîntul tău. Şi să duse de la Ia îngerul.
Maria mergea la Elisafta.
39 Iară sculîndu-Să Maria în zilele acealea mearse în al susurile cu degrabă, în oraşul Iudei.
40 Şi întră în casa Zahariei, şi Să închină Elisaftei.
41 Şi fu cînd auzi Elisafta închinăciunea Mariei, săltă porobocul în zgăul ei şi să împlu de Duhul Sfînt Elisafta.
Cîntecul Marii.
42 Şi strigă cu glas mare şi zise: Blagoslovită eşti întru mueri, şi blagoslovit rodul zgăului Tău.
43 Şi de unde mie aceasta ca să vie muma Domnului mieu cătră mine?
44 Că iată, cum fu glasul închinării Tale întru urechile meale, săltă pruncul bucurîndu-să în zgăul mieu.
45 Şi fericită-i carea au crezut că să vor plini care-s zise Ei de la Domnul.
46 Atuncea zise Maria: Măreaşte sufletul Mieu pre Domnul.
47 Şi să bucură sufletul Mieu în Dumnezăul, Mîntuitorul Mieu.
48 Că căută spre smireniia slujnicei Sale, că iaca de acum Mă vor ferici toate neamurele.
49 Că făcu cu Mine mărire Cel puternic, cui e numele sfînt.
50 Şi Căruia-i-e mila gătită în toate neamurele carii să tem de El.
51 Foarte putearnic lucru făcu cu braţul Lui, şi răsipi făloşii în cugetele inemiei lor.
52 Şi trase putearnicii den scaune, şi rădică smeriţii.
53 Pre cei flămînzi împlu-i de bine, şi pre cei bogaţi slobozi-i deşerţi.
54 Luo pre Isaril, porobocul Lui, să-şi aducă aminte de mila Sa.
55 Cum grăise cătră părinţii noştri, lui Avraam, şi sămenţii lui, în veaci.
56 Şi rămase Maria cu ia, ca la trei luni, şi Să întoarse în casa Ei.
57 Iară Elisafta să împlu vreamea naşterei şi născu fiiu.
58 Şi auziră vecinii şi frăţiia ei că Domnul mare milă au făcut cu ia şi să bucura ei.
59 Şi fu a opta zi, veniră să tae împregiur porobocul şi chema pre el numele tătîni-său Zaharia.
60 Şi răspunzînd muma lui zise: Ba nu; ce să să chiame Ioan
61 Şi zisără cătră ia, că nime nu iaste în ruda ta care să să chiiame cu cest nume.
62 Ce arăta tătîni-său cum va vrea să-l cheame pre el.
63 Şi el, ceind tablă, scrise zicînd: Ioan e numele lui; şi să mirară toţi.
64 Şi atunci să deşchise gura lui numaicît, şi limba lui şi grăi lăudînd pre Dumnezău.
65 Şi să scorni frică pre toţi vecinii lor şi în tot ţînutul dealurelor Iudeii, să spună toate cuvintele aceastea.
66 Şi toţi ceia ce auziia pusără acealea întru inimile sale, zicînd: Oare cine va fi porobocul acesta? Şi mîna Domnului era cu el.
67 Şi Zaharia, tatăl lui, să împlu de Duhul Sfînt şi proroci zicînd:
Cîntecul Zaharii, vestind pre Hristos că-i Mesia cel făgăduit.
68 Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Izrail, că socoti şi descumpără oamenii săi.
69 Şi rădică cornul ispăsenii noao, în casa lui David, coconului Său.
70 Cum au grăit pren rosturele sfinţilor, carii sînt den veac prorocii Lui.
71 Că ne-are mîntui de pizmaşii noştri şi den mîna tuturor celora ce ne urăscu pre noi.
72 Să facă milă cu părinţii noştri, să-şi aducă aminte de legătura Lui cea sfîntă.
73 Şi de giurămîntul carele Să giură lui Avraam, părintelui nostru, să dea noao să slujim Lui,
74 Fără frică izbaviţi den mînile pizmaşilor noştri.
75 Cu sfinţie şi cu dereptate înaintea Lui, întru toate zilele vieţei noastre.
Deregătoria lui Ioan.
76 Iară tu, cocoane, proroc Celui de sus chema-te-vei, că vei îmbla înaintea feaţei Domnului, să găteşti calea Lui,
77 Şi să dai cunoştinţa spăsenii oamenilor Lui, întru ertăciunea păcatelor lor.
78 Den mare mila Dumnezăului nostru cu carea ne socoti pre noi Acel ce eşi de sus,
79 Să Să arate celora ce era întru întunearecu şi în umbra morţii puşi, să derepteaze picioarele noastre în calea de pace.
80 Iară porobocul creştea şi să întăriia în duh şi fu în pustie pînă în zuoa aceaia în carea s-ară arăta lui Israil.
