Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 9
1 Şi zicea lor: Adevăr zic voao, că sînt unii den carii stau acicea, carii nu vor gusta moartea pînă vor vedea Împărăţiia lui Dumnedzău venind cu puteare.
Schimbă-Şi faţa Hristos.
2 Şi după şase zile, luo Iisus pre Pătru şi pre Iacov şi pre Ioan şi-i scoase pre ei într-un munte înalt, numai ei de eişi, şi-Şi schimbă faţa înaintea lor.
3 Şi veşmintele Lui fură strălucind, albe foarte, ca zăpada, carele nece un nălbitor n-are putea pre pămînt înălbi.
4 Şi să arătă lor Ilia cu Moisi, carii grăiia cu Iisus.
5 Atuncea răspunzînd Pătru zise lui Iisus: Ravvi bine-i noao să fim acicea şi să facem trei colibi: Ţie una şi lui Moisi una şi lui Ilie una.
Hristos a-L asculta.
6 Că nu ştiia ce grăiaşte, că era înfricoşaţi.
7 Şi fu nour carele-i umbri pre ei şi veni glas den nuor zicînd: Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, pre El ascultaţi.
8 Şi numaidecît căutînd împregiur de-acii pre nime nu văzură, ce numai pre Iisus Însuşi cu ei.
9 Iară pogorînd ei den munte, conteni pre ei ca să nu povestească nemărui carele au văzut, ce numai după ce Să va scula Fiiul omenesc den morţi.
10 Şi cuvîntul ţînură întru ei, întrebîndu-să ce iaste scularea den morţi.
De Ilie şi de Ioan Botezătoriu.
11 Şi întrebară pre El zicînd. Dară că ce zic cărtularii că să cade Ilie să vie mainte?
12 Iară El răspunzînd zise lor: Iată Ilie viind mainte va tocmi toate; şi cumu-i scris de Fiiul omenesc că trebue să paţă multe şi să-L ţie întru nemică.
13 Ce zic voao că Ilia au venit şi făcură lui cîte vrură, cum e scris despre el.
Îndrăcitul să vindecă.
14 Şi viind cătră ucenici, văzu mulţime multă pregiur ei şi cărtularii întrebîndu-să cu ei.
15 Şi aciişi toată mulţimea văzînd pre El să spămîntă şi alerga să să închine Lui.
16 Atunci întrebă pre cărtulari: Ce vă pritciţi adins voişi?
17 Şi răspunzînd unul den mulţime zise: Învăţătoriule, aduş pre fiiul mieu la Tine, avînd duh mut.
18 Şi vareunde-l apucă, sfărîmă-l pre el şi aspumă şi scrîşneaşte cu dinţii lui şi să veştejeaşte; şi ziş ucenicilor Tăi să-l scoaţă şi nu-l putură.
19 Iară El răspunzînd zise lui: O, rudă necredincioasă, pînă cînd voiu fi la voi? Pînă cînd voiu răbda pre voi? Aduceţi-l la Mine.
20 Şi-l adusără la El şi văzîndu-L pre El aciişi duhul scutură pre el şi căzu la pămînt, tăvăliia-se aspumînd.
21 Atunci întrebă pre tatăl lui: Cîtă vreame-i de cînd fu lui aceasta?, iară el zise: Den porobocie.
22 Şi de multe ori pre el şi în foc aruncă şi în apă, ca să-l piarză pre el; ce de poţi, agiută noao, fiindu-Ţi milă de noi.
Credinţa poate toate.
23 Iară Iisus zise lui: De poţi creade, toate să pot credinciosului.
24 Şi aciişi strigînd tatăl porobocului, cu lacrăme, zise: Crez, Doamne, agiută necredinţei meale!
25 Deci văzînd Iisus că năvăleaşte mulţimea, certă pre duhul cel necurat zicînd lui: Duh mut şi surdu, Eu îţi poruncescu, eşi dentr-însul şi de-acum să nu mai intri într-însul.
26 Şi strigînd duhul, multu-l sfărîmă pre el şi eşi dentr-însul şi fu ca un mort, cît mulţi zicea că au murit.
27 Iară Iisus prinzîndu-l de mînă, rădică pre el şi să sculă.
28 Şi intrînd el în casă, ucenicii Lui întrebară pre El de eişi că ce noi nu-l putum scoate acel duh.
29 Iară El zise lor: Acest fealiu de draci cu nemică nu-l poate scoate, fără numai cu rugăciunea şi cu postul.
30 Şi de acolea eşind împreună, mergea pren Galilea şi nu vrea să-L ştie nime.
Spune Hristos de moartea Sa.
31 Că învăţa pre ucenicii Săi şi zicea lor că Fiiul omenesc Să va da în mînele oamenilor şi-L vor omorî pre El şi omorît fiind, a treia zi va învie.
32 Iară ei nu înţeleaseră cuvîntul şi să temea a întreba pre El.
33 Şi veni în Capernaum şi fiind acasă, întrebă pre ei: De ce vă prigoniiaţi pre cale?
Care-i mai mare între apostoli.
34 Iară ei tăcură, că să prigonise pre cale, unul cu alt, cine are fi mai mare întru ei.
35 Şi şăzînd, chemă pre cei doisprăzeace şi zise lor: Cela ce va vrea să fie mai dentîiu, să fie mai apoi de toţi, şi tuturor slugă.
Hristos luo porobocul în braţe.
36 Şi luo un poroboc, puse pre el în mijlocul lor şi, luîndu-l în braţe, zise lor:
37 Au cine va priimi pre unul den ceşti poroboci în numele Mieu, pre Mine priimeaşte şi cine priimeaşte pre Mine, nu priimeaşte pre Mine, ce pre Cela ce M-au trimes pre Mine.
38 Iară Ioan răspunse Lui, zicînd: Învăţătoriule, văzut-am pre varecine întru numele Tău scoţînd dracii, carele nu vine după noi; şi l-am contenit pre el, pentru că nu vine după noi.
39 Iară Iisus zise: Nu-l contenireţi pre el, că nime nu iaste cela ce va face puteare în numele Mieu şi să poată curund rău grăi de Mine.
40 Că varecine nu iaste pre noi, cu noi iaste.
41 Că varecine va da voao un păhar de apă în numele Mieu, ce să zice că a lui Hristos sînteţi, adevăr grăescu voao, nececum nu va piiarde plata lui.
A să sminti.
42 Şi varecine va sminti pre unul de aceşti mici carii cred întru Mine, mai bine ară fi lui să-şi leage o piiatră de moară de grumazii lui şi să să arunce în mare.
43 Şi să te sminteaşte mîna ta, tae-o; mai bie ţie ciung în viaţă să intri, decît doao mîni avînd, să intri în Gheenă, ce-i în focul nestinsu.
44 Unde viermii lor nu mor şi focul nu să stinge.
45 Şi să te va sminti piciorul tău, tae pre el; mai bine iaste ţie în viiaţa de veac să întri şchiop, decît doao picioare avînd, aruncat în Gheenă, în focul nestinsu.
46 Unde viiarmele lor nu moare şi focul nu să stinge.
47 Şi să te sminteaşte ochiul tău, scoate-l; mai bine iaste ţie cu un ochiu să întri întru Împărăţiia lui Dumnezău, decît doi ochii avînd, aruncat în focul Gheenei.
48 Unde viiarmele lor nu moare şi focul nu să stinge.
49 Că tot omul cu foc să sară şi toată jărtva cu sare să sară.
Sare şi pace.
50 Bună e sarea; iară sarea de-şi va pierde sărătura, cu ce o veţi săra? Aveţi întru voi sare şi aveţi pace unii cu alalţi.
