Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 8
Minunea de şapte pîini.
1 În zilele acealea, cînd ară fi iară mulţime multă cu El şi n-are avea ce mînca, chemă Iisus pre ucenicii lui, zise lor:
2 Milă Mi-e de mulţime, că iată sînt trei zile de cînd rabdă lîngă Mine şi n-au ce mînca.
3 Şi de-i voiu lăsa pre ei flămînzi la casele lor, vor slăbi pre cale, că unii dentr-înşi de departe au venit.
4 Şi răspunsără Lui ucenicii Lui: De unde pre aceştea va putea cineva să-i sature de pîine în pustie?
5 Şi întrebă pre ei: Cîte pîini aveţi? Iară ei zisără: Şapte!
6 Atunci porunci muţimei să şază pre pămînt şi luond ceale şapte pîini şi dînd laudă, le frîmse şi deade ucenicilor Lui să le dea înainte. Şi le pusără înaintea mulţimei.
7 Şi avea şi puţinei peştişori şi blagoslovindu-i, zise să pue înainte şi aceia.
8 Deci mîncară şi să săturară şi luară rămăşiţe de fărmituri, şapte corfe.
9 Iară ceia ce mîncară era ca la patru mie; şi-i slobozi pre ei.
10 Şi numai cît întrînd în corabie cu ucenicii Lui veni în părţile Dalmanutei.
Iudeii cer seamne.
11 şi eşiră fariseii şi începură a să pritci cu El, cerînd de la El sămnu den ceriu, ispitind pre El.
12 Şi suspinînd în duhul Său, zise: Pentru ce neamul acesta caută sămnu? Adevăr zic voao, de să va da rudei aceştiia sămnu.
13 Şi lăsînd pre ei, întră în corabie, mearse în ceaia parte.
14 Şi uitară ucenicii Lui să ia pîini şi mai mult de o pîine n-avea cu ei în corabie.
Să să ferească de învăţătura fariseilor.
15 Atuncea porunciia lor zicînd: Căutaţi, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod.
16 Şi să prigoniia unul cu alalt, zicînd că: Pîini nu avem.
17 Şi ştiind Iisus zise lor: Ce vă prigoniţi că pîini nu aveţi; nu vă aduceţi aminte, nece înţeleageţi? Încă împietrită aveţi inima voastră.
18 Ochi avînd nu vedeţi şi urechi avînd nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte.
19 Cînd frîmşu ceale cinci pîini a cinci mii, cîte corfe pline de fărmituri luat?
20 Zisără Lui: Doaosprăzeace. Şi cînd ceale şapte pîini a patru mii, cîte corfe pline de fărîme aţi luat? Ei zisără: Şapte.
21 Atunci zise lor: Cumu-i de nu înţeleageţi?
Orbul să vindecă.
22 Şi veni în Vitsaida şi adusără Lui un orbu şi rugară pre El ca să atingă pre el.
23 Atunci prinzînd mîna orbului, dusă-l pre el afară den oraş şi scuepi în ochii lui, puindu-Şi mînile spre el, întrebă pre el ce veade.
24 Carele rădicîndu-şi ochii zise: Văz pre oameni ca copacii îmblînd.
25 După aceaia iară puse mînile pre ochii lui şi făcu iară pre el să caute: şi să întregi şi văzu departe luminos toate.
26 Atunci trimise pre el în casa lui zicînd: Nece într-un sat să întri, neci să spui cuiva în sat.
Cugetele oamenilor de Hristos.
27 Şi eşi Iisus şi ucenicii Lui în satele Chesariei lui Filip şi pre cale întreba pre ucenicii Lui, zicînd lor: Cine Mă zic oamenii a fi?
28 Iară ei răspunsără: Ioan Botezătoriul şi alţii, Ilie, iară alţii, unul den proroci.
Răspunderea apostolilor de Hristos.
29 Atunci zise lor: Dară voi cine Mă ziceţi a fi? Deci răspunzînd Pătru zise Lui: Tu eşti cel Hristos.
30 Şi certă pre ei ca să nu spue nemurui de El.
Hristos spune de moartea Sa.
31 Şi începu a învăţa pre ei că trebue Fiiului omenesc mult a păţi şi a fi lăpădat de bătrîni şi de mai marii popilor şi de cărtulari şi a Să omorî şi după trei zile a înviia.
32 Şi aiave grăiia cuvîntul acesta. Atunci prinse pre El Pătru şi începu a-L certa.
Pătru-i Satana.
33 Iară El întorcîndu-Să, căută pre ucenicii Săi, certă pre Pătru zicînd: Pasă de la Mine, satano, că nu cugeţi de cealea ce-s a lui Dumnezău, ce de cealea ce-s ale oamenilor.
34 Şi chemînd pre mulţime cu ucenicii Lui, zise lor: Cine va vrea după Mine să vie, să să leapede de sine şi să ia crucea lui şi să vie după Mine.
A-şi ţinea viiaţa şi a o piiarde.
35 Că cine va vrea să ţînă viaţa lui, piiarde-o-va, iară cine va piiarde sufletul lui pentru Mine şi pentru Evanghelia, acela-l va ţinea.
36 Că ce foloseaşte cuiva să arădobîndi lumea toată şi-şi va piiarde sufletul lui?
37 Sau ce schimbu poate da cineva pentru sufletul lui?
A fi ruşine de Hristos.
38 Că cui va fi ruşine şi de cuvintele Meale în ruda aceasta curvare şi păcătoasă, şi Fiiul omenesc Îi va fi ruşine de el, cînd va veni întru slava Tatălui Său cu îngerii sfinţi.
