Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 7
Apostolii îi ceartă pentru că ce mănîncă cu mînile nespălate.
1 Atunci să adunară cătră El fariseii şi unii den cărtulari, carii venise den Ierosalim.
2 Şi văzînd unii den ucenicii Lui cu mînile necurate (au nespălate) mîncînd pîinea, huliia-i.
3 Că fariseii şi toţi jidovii, de nu-şi spăla mînile ades, nu mînca, ţiind rînduiala bătrînilor.
Învăţătura fariseilor de spălătură.
4 Şi venind den tîrg, pînă nu să spăla, nu mînca; şi altele multe sînt carele luară a ţînea cumu-s: spălarea păharălor şi a urcioarelor şi a căldărilor şi a paturelor.
5 După aceaia întrebară pre El fariseii şi cărtularii: Pentru ce ucenicii Tăi nu îmblă în rînduiala bătrînilor, ce cu mînele nespălate mănîncă pîine?
Făţarnicii.
6 Iară El, răspunzînd, zise lor că: Bine proroci Isaiia de voi, făţarnicilor, cum iaste scris, aceştea oameni cu buzele Mă cinstescu, iară inima lor departe-i de Mine.
7 Ce în deşărt Mă cinstescu învăţînd învăţăturile carele-s porîncile oamenilor.
Carii ţinea porunca oamenilor mai tare decît a lui Dumnezău.
8 Că lăsînd porunca lui Dumnezău, ţineţi rînduiala oamenilor. Spălarea urcioarelor şi a steclelor şi altele ca aceastea multe faceţi.
9 Şi zicea lor că: Bine lăpedaţi porunca lui Dumnezău, să ţineţi rînduialele voastre.
A cinsti părinţii.
10 Că Moisi au zis: Cinsteaşte tată-tău şi muma ta şi cela ce va grăi rău pre tată-său sau pre mumă-sa cu moarte să moară.
11 Iară voi ziceţi: Să ară zice cineva tătîni-său sau mîni-sa corvan (ce iaste daru) au cu ce te-ai agiutorat de la mine.
Ce lucru spurcă pre om.
12 Şi de-acii înainte nu lăsaţi pre el nemică să facă tătîni-său sau mîni-sa.
13 Călcînd cuvîntul lui Dumnezău cu rînduiala voastră care rînduiţi şi aseamene ca aceastea multe faceţi.
14 Şi chemînd toată mulţimea, grăiia lor: Ascultaţi pre Mine toţi şi înţeleageţi.
15 Nemică nu iaste den afara omului de care întră într-însul să-l poată spurca, ce carele es dentru el, acealea sînt carele spurcă omul.
16 De are cineva urechi de auzirea să auză.
17 Şi cînd întră în casă den mulţime, întrebară pre El ucenicii Lui, de pildă.
18 Atunci zise lor: Aşa şi voi neînţelegători sînteţi? Nu vă priceapeţi că tot ce e den afară întrînd în om nu-l poate spurca pre el?
19 Că nu întră în inima lui, ce în maţe şi pre dedesupt es curăţind toate bucatele.
20 Iară grăiia că ce iase den om aceaia spurcă pre omul.
21 Că denlăuntru, dentru inima oamenilor es cugetele reale, curviile, lotriile, vrăjmăşiile,
22 Furtuşagurile, scumpeatea, obidirea, vicleşugurile, înşălăciunea, lucruri de ruşine, ochiul viclean, hula, trufiia, nebuniia.
23 Aceastea reale toate es denşăuntru şi spurcă pre om.
24 Şi de acolea sculîndu-Să, mearse în hotarăle Tirului şi a Sidonului. Şi întrînd în casă, nu vrea să-L ştie nime şi nu Să putea ascunde.
Hananea.
25 Iară auzind o muiare de El, carea avea o fată cu duh necurat, veni şi căzu la picioarele Lui.
26 (Iară muiarea era păgînă, sirofinisă de neam) şi rugă pre El să scoaţă dracul den fata ei.
27 Iară Iisus zise ei: Lasă, mainte să să sature fii, că nu-i bine a lua pîinea fiilor şi a o arunca căţeilor.
28 Ia răspunse şi zise Lui: Aşia e, Doamne, că şi căţeii de supt masă mănîncă de fărîmele fiilor.
29 Şi zise ei pentru acest cuvînt: Pasă, eşit-au dracul den fata ta.
30 Şi mergînd în casa ei, află dracul eşit şi fata zăcînd în pat.
31 Atunci Iisus eşind din hotarăle Tirului şi a Sidonului, veni la marea Galileiului, pren mijlocul hotarălor a zeace oraşă.
32 Şi adusără Lui un surd grăind anevoe şi rugară pre El să-Şi pue mîna pre el.
Surdul şi mutul să vindecă.
33 Iară El luo pre el den mulţime deusebi, slobozi-Şi deagetele Sale în urechile lui, scuepi şi Să atinse de limba lui.
34 Şi căutînd spre ceriu, suspină şi zise lui: Effata, ce iaste: Deşchide-te.
35 Şi numaidecît să deşchisără urechile lui şi să dezlegă legătura limbii lui şi grăiia derept.
36 Şi-i conteni pre ei ca nemurui să nu spue, iară cît conteniia pre ei, ei mai vîrtos vestiia.
37 Şi mai vîrtos să mira zicînd: Toate făcu bine; face surzii să auză şi muţii să grăiască.
