Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 6
Hristos povestuind în moşiia Sa, Îl urîră.
1 Şi eşi de acolo şi veni întru moşiia Sa şi mergea după El ucenicii Lui.
2 Şi fiind sîmbătă, începu în sinagoga a învăţa; şi mulţi auzind să mira, zicînd: De unde-s Acestuia aceastea? Şi ce înţelepciune-i aceasta ce e dată Lui, că puteri ca aceastea de mînile Lui să făcu?
3 Au nu iaste Acesta acel rotariu, fiiul Marii şi frate lui Iacov şi a lui Iosie şi a lui Iuda şi a lui Simon? Şi au nu sînt surorile Lui acicea între noi? Şi să smintia întru El.
4 Şi grăiia lor Iisus că nu iaste prorocul fără cinste, fără numai în moşiia lui şi în frăţie şi în casa lui.
5 Şi nu putu acolo neci o puteare să facă, ce numai pre puţinei beteagi puse mînile şi-i vindecă.
Necredinţa nazarineanilor.
6 Şi Să mira pentru necredinţa lor şi îmbla satele împregiur, învăţînd.
Trimetu-să apostolii.
7 Atunci chemă pre cei doisprăzeace şi începu pre ei a-i trimite cîte doi şi deade lor puteare spre duhurele ceale necurate.
8 Şi porunci lor ca nemică să nu ia pre cale, numai toiag; nece traistă, nece pîine, nece bani în pungă,
9 Ce numai încălţaţi în colţuni şi să nu să îmbrace în doao veşminte.
10 Şi zicea lor: Vareunde veţi întra în casă, acolea rămîneţi pînă veţi eşi de acolo.
11 Şi varecine nu vor priiimi pre voi, nece vor asculta pre voi, eşind de acolea, scuturaţi prahul de supt picioarele voastre, să fie aceasta mărturie spre ei. Adevăr zic voao, că mai iuşor va fi sodomleanilor au gomoreanilor în zua Giudecăţii, decît oraşulu
12 Şi eşind, propoveduiia să să pocăiască.
Scot dracii şi ungu beteagii.
13 Şi draci mulţi scotia şi ungea cu uloiu pre mulţi bolnavi şi-i vindeca.
Cugetarea lui Irod de Hristos.
14 Şi auzi Irod craiu (că la arătare era numele lui) şi zise: Ioan Botezătoriul s-au sculat den morţi şi derept acea să fac puteri de el.
15 Alţii zicea că Ilie iaste, iară alţii zicea că iaste proroc sau unul den proroci.
16 Iară auzind Irod zise că: Acesta-i Ioan pre carele am tăiat eu; elu s-au sculat den morţi.
17 Că Irod trimease şi prinsease pre Ioan şi-l legase în temniţă, pentru Irodiada, muiarea lui Filip, fratelui său, că şi-o luase muiare.
Ioan pentru ce-l băgară în temniţă.
18 Că zicea Ioan lui Irod că: Nu ţi să cade să aibi pre muiarea fratelui tău.
19 Iară Irodiada să mîniia pre el şi vrea să-l omoară şi nu putea.
20 Că Irod să temea de Ioan, ştiind pre el om derept şi sfînt; şi-l socotiia pre el şi ascultînd pre el, multe făcea şi cu drag asculta pre el.
21 Şi tîmplîndu-să o zi de treabă a naşterii lui Irod, în carea făcea cină boiarilor săi şi căpitanilor şi mai marilor a Galileei,
Giucarea Irodii.
22 Şi întrînd fata Irodiadei şi giucînd, plăcu lui Irod şi celor ce şădea cu el. Zise craiu featei: Ceare de la mine măcar ce vei, şi-ţi voiu da!
23 Şi să giură ei că: Au ce vei ceare de la mine da-ţi-voiu ţie, pînă la giumătate de ţara mea.
24 Iară ia eşind spuse mîni-sa: Ce voiu ceare? Iară ia zise: Capul lui Ioan Botezătoriul.
25 Şi mearse atunceşi cu grabă la craiu, ceru zicînd: Voiu ca să-mi dai acum, în blid, capul lui Ioan Botezătoriul.
26 Iară craiu foarte să întristă, dară pentru giurămîntul şi pentru ceia ce şădea cu el, nu vru să-i leapede cearerea.
Tăiarea capului lui Ioan.
27 Şi numaidecît trimeţînd craiul hengheariul şi porunci să aducă capul lui.
28 Iară el mearse, tăe capul lui, în temniţă, şi-l aduse în blid şi-l deade featei şi fata-l deade mîni-sa.
Îngruparea.
29 Şi auzind ucenicii lui, veniră şi luară trupul lui şi-l pusără în mormînt.
Apostolii să întoarsără de la propovedanie.
30 Atunci să adunară apostolii la Iisus şi-I spusără Lui toate ce făcură şi ce învăţară.
31 Şi zise lor: Veniţi voi înşivă deusebi, în loc pustiu, şi odihniţi puţinel; că era mulţi venitori carii veniia şi mergea şi nece să mănînce nu avea prilej.
32 Şi mearsără în loc pustiu, cu corabiia singuri.
33 Şi văzînd pre ei, mergînd, mulţimea şi cunoscură pre El mulţi, şi pedestri den toate oraşăle cursără acolo şi întrecură pre ei şi să strînsără la El.
Iisus învaţă în pustie.
34 Atunci eşind văzu Iisus mulţime multă şi I Se făcu milă de ei, că era ca oile neavînd păstoriu şi începu a învăţa pre ei multe.
35 Şi iată, fiind vreame îndesară, mearsără la El ucenicii Lui, zisără că pustiiu iaste locul şi iată zuoa trecu.
36 Slobozi pre ei, ca să meargă pren sate şi în oraşăle deprengiur, să-şi cumpere lor pîini, că n-au ce mînca.
Satură mulţimea cu 5 pîini.
37 Iară El răspunzînd zise lor: Daţi voi lor să mănînce. Atunci zisără Lui: Poate că vom mearge să cumpărăm de doao sute de bani pîini şi să dăm lor să mănînce.
38 Iară El zise lor: Cîte pîini aveţi? Meargeţi şi vedeţi! Iară ei, ştiind, zisără: Cinci şi doi peşti.
39 Atunci porunci lor să-i tocmească să şază toţi pre rînd spre iarbă vearde.
40 Şi şăzură rînduri-rînduri, cîte o sută şi cîte cincizeci.
41 Şi luo ceale cinci pîini şi cei doi peşti, căutînd la ceriu, blagoslovi-i şi frîmse pîinile şi le deade ucenicilor Lui ca să le pue înaintea lor şi cei doi peşti împărţi tuturor.
42 Şi mîncară toţi şi să săturară.
43 Şi strînsără fărmituri doaosprăzeace corfe pline şi den peşti.
44 Şi era carii mîncară ca la cinci mie de oameni.
45 Şi atunceaşi sili pre ucenicii Lui să intre în corabie şi să treacă înainte în ceaia parte, în Vitsaida, pînă va slobozi Însuşi mulţimea.
46 Şi slobozind pre ei, mearse în munte, să Să roage.
47 Şi fiind sara, era corabiia în mijlocul mării şi El Însuşi, pre uscatu.
Apostolii să învăluescu în mare.
48 Şi văzu pre ei chinuindu-să în vînslătura corabiei (că era vîntul împotriva lor) şi în a patra strajă a nopţii, veni cătră ei, îmblînd pre mare şi vrea să meargă pre lîngă ei.
49 Iară ei văzîndu-L pre El îmblînd pre mare, le păru a fi o nălucă şi strigară.
50 (Că toţi-L vedea şi să turburară) şi atunceşi grăi cu ei şi zise lor: Cutezaţi, Eu sînt, nu vă teamereţi.
51 Atunci întră la ei în corabie şi încetă vîntul şi ei mai vîrtos întru eişi să înfricoşa şi să mira.
52 Că nu înţeleasără ce făcu cu pîinile, că era inima lor împietrită.
53 Şi trrecînd, veniră în pămîntul Ghenesaretului şi să opriră.
54 Atuncea eşind ei den coarbie, numaidecît cunoscură pre El.
55 Şi cursără tot împregiurul ţînutului aceluia şi începură în pature a purta bolnavii, unde-L auziia că iaste.
Să vindecară bolnavii cu atingerea veşmîntului Hristos.
56 Şi vareunde întra în oraş au în cetate au în sate, pre uliţe punea bolnavii şi ruga pre El încai numai să să atingă de poalele veşminteşol Lui şi cîţi să atingea de El să vindeca.
