Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 3
Mîna uscată.
1 Şi întră iară în sinagoga şi era acolo un om avînd mînă uscată.
2 Şi-L socotiia, oare sîmbăta vindeca-l-va pre el, ca să-L vinuiască?
3 Şi zise omului celui ce avea mînă uscată: Scoală, stă în mijloc!
4 Şi zise lor: Cade-să sîmbăta bine a face au rău a face cuiva? Omul a-l piiarde au a-l mîntui? Iară ei tăcea.
5 Şi căutînd spre ei cu mînie, durîndu-L de împietritura inimii lor, zise omului: Tinde mîna ta. Şi tinse şi să întregi mîna lui, ca şi ceaialaltă.
Fariseii cu irodianii ţîn sfat.
6 Şi eşind fariseii atunceşi cu irodianii, sfat făcură spre El, cum L-ară piiarede pre El.
7 Ce Iisus Să duse cu ucenicii Lui cătră mare şi multă mulţime den Galilea mergea după El şi de la Iudea.
8 Şi de la Ierosalim şi de la Idumea şi din ceaia parte de Iordan şi carii şădea lîngă Tir şi lîngă Sidon, mulţime multă, auzind cîte făcea, veniră cătră el.
9 Şi zise ucenicilor Lui să fie corabiia gata, pentru mulţimea ca să nu-L calce pre El.
De atinsul lui Hristos să vindecă mulţi.
10 Că pre mulţi vindecă, cît năvăliia spre El, ca să să atingă de El, cîţi avea boale.
Înaintea lui Hristos dracii îngenunche.
11 Şi duhurele necurate cînd văzură pre El, cădea înaintea Lui şi striga grăind că: Tu eşti Fiiul lui Dumnezău.
12 Iară El mult certa pre ei, ca să nu-L facă la arătare pre El.
13 Atuncea Să sui în munte şi chemă la Sine pre ceia ce vru Însuşi şi veniră cătră El.
Apostolii.
14 Şi aduse doisprăzeace, ca să fie cu El şi ca să-i trimeaţă pre ei să propoveduiască Evangheliia.
15 Şi să aibă puteare să vindece boalele şi să scoaţă draci.
16 Şi puse numele lui Simon, Pătru.
17 Şi Iacov a lui Zevedeiu şi Ioan, fratele lui Iacov (şi puse lor numele Voanerghes, ce să zice fiii tunetului).
18 Şi Andreiu şi Filip şi Vartolomeiu şi Matteiu şi Toma şi Iacov a lui Alfeiu şi Tadei şi Simon Cananit.
19 Şi Iuda Iscarotis carele şi vîndu pre El. Şi veniră acasă.
20 Şi mearseră în casă şi să adună iară mulţime cît nu putea ei nece bucate să mănînce.
21 Şi auzind frăţiile Lui veniră să prinză pre el, că zicea că nu-Şi e în minte.
22 Şi cărtularii ce venise den Ierosalim zicea că are Velzevul şi cu domnul dracilor scoate dracii.
23 Şi chemă pre ei, în pilde zise lor: Cum poate Satana pre Satana să scoaţă?
Împărăţiia împărecheată în sineşi.
24 Şi măcar şi împărăţiia de să va împărţi, nu poate sta împărăţiia aceaia.
25 Şi macar şi casă de să va împărechea, nu poate sta casa aceaia.
26 Aşia şi Satana de să va scula pre sine şi să să împărechiiaze, nu poate sta, ce are sfîrşănie.
27 Nu poate nime vasele celui tare, întrînd în casa lui, să le jăhuiască, de nu va lega întîi pre cel tare şi atunce casa lui va jăhui.
28 Adevăr zic voao că toate păcatele să vor erta, a fiilor oamenilor, şi hulele, măcar cîte vor huli.
Hulă pre Duhul Sfînt.
29 Dară cela ce va huli spre Duhul Sfînt nu are ertăciune în veac, ce iaste vinovat giudecăţii de veac.
30 Că zicea duh necurat are.
31 Deci veniră fraţii şi muma Lui şi stînd afară şi trimeasără la El, chemîndu-L pre El.
32 Şi şădea mulţimea împregiurul Lui, iară ei ziseră Lui: Iaca, muma Ta şi fraţii Tăi afară Te caută.
Părinţii lui Hristos.
33 Atunci răspunse lor, zicînd: Cine iaste muma Mea şi fraţii Miei?
34 Şi căută pre aceia ce şădea pregiur de Sine, zise: Iată muma Mea şi fraţii Miei.
35 Că oarecine va face voia lui Dumnezău, acela e fratele Mieu şi sora Mea şi mumă.
