Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 2
1 Şi iară întră în Capernaum, după cîteva zile, şi să auzi că iaste în casă.
2 Şi aciişi să adunară mulţi, cît de-acii nu putea încăpea nece înaintea uşei. Şi grăiia lor cuvîntul Evanghelii.
Slăbitul să vindecă.
3 Atunci veniră la El, aducînd slăbitul de vine, ce-l purta patru inşi.
4 Şi neputîndu-să apropiia cătră El, pentru mulţime, descoperiră casa unde era şi sparsără podul şi sloboziră patul în carele zăcia slăbitul.
5 Iară văzînd Iisus credinţa lor, zise slăbitului: Fiiule, erate-s ţie păcatele tale.
6 Iară era aciia şăzînd unii den cărtulari şi cugetînd întru inimile sale:
7 Ce grăiaşte aşia Acesta hule? Cine poate erta păcatele, numai sîngur Dumnezău.
8 Şi aciiaşi înţelegînd Iisus cu duhul său că aşia cugeta ei întru eişi, zise lor: Ce cugetaţi aceastea întru inimile voastre?
9 Carea-i mai lesne: a zice slăbănogului, ertate-ţi-s păcatele tale, au a zice, scoală şi-ţi ia patul tău şi îmblă?
10 Ce să ştiţi că are Fiiul omenesc puteare a erta păcatele pre pămînt; (zise slăbănogului:)
11 Ţie zic, scoală, ia-ţi patul şi pasă acasă-ţi!
12 Şi atunceaşi să sculă şi-şi luo patul şi eşi denaintea tuturora, aşa cum să mira toţi şi lăuda pre Dumnezău, zicînd că neceodinioară n-am văzut ca aceasta.
13 Şi eşi iară la mare şi toată mulţimea veniia la El şi învăţa pre ei.
Pre Mateiu cheamă.
14 Şi trecînd, văzu pre Levie a lui Alfeov şăzînd la vamă şi zise lui: Vino după Mine! Şi se sculă, mearse după El.
15 Şi fu cînd şădea în casa lui şi mulţi publicani şi păcătoşi şădea cu Iisus şi cu ucenicii Lui, că era mulţi şi mergea după El.
16 Şi văzînd cărtularii şi fariseii pre El mîncînd cu publicanii şi cu păcătoşii, ziseră ucenicilor Lui că ce mănîncă şi bea cu publicanii şi cu păcătoşii?
17 Şi auzind Iisus aceasta zise lor: Nu trebuiaşte sănătosului vraci, ce bolnavilor. N-am venit să chem derepţii, ce păcătoşii, la pocăinţă.
18 Iară ucenicii lui Ioan şi a fariseilor să postiia; veniră şi zisără Lui că ce ucenicii lui Ioan şi a fariseilor postescu, iară ucenicii Tăi nu postescu?
Posturi şi scîrbe să prorocescu.
19 Atuncea zise lor Iisus: Au pot posti fiii nuntei cîndu-i mirele cu ei? Pînă cîndu-i mirele cu ei nu pot posti.
20 Iară vor veni zilele cînd să va lua de la ei mirele şi atuncea vor posti în acealea zile.
21 Şi nime nu coase peatecul nou în veşmîntul vechiu, că aimintrea va trage peatecul nou cătră sine marginile veşmîntului vechiu şi mai mare va fi spărtura.
22 Şi nime nu bagă vinul nou în foii vechi, că aimintrea vinul nou va sparge foii vechi şi să va vărsa, şi foii vor pieri; ce vinul nou în foii noi să bagă.
Ucenicii freacă spice de grîu.
23 Şi fu trecînd El sîmbăta pren semănături şi începură ucenicii lui, mergînd, a zmulge spice.
24 Atuncea zisără Lui fariseii: Iată ce fac sîmbăta, ce nu să cade.
25 Iară El zise lor: Au neceodinioară n-aţi cetit ce-au făcut David, cînd era în lipsă şi flămînzise el şi carii era cu el?
Pîini sfinte.
26 Cum întră în casa lui Dumnedzeu, supt Aviatar, popa cel mare, şi mîncă pîinile sfinte, carele nu să cădea a mînca, ce numai popilor, şi deade şi celora ce era cu el?
27 Şi zise lor: Sîmbăta pentru omu-i făcută, nu omul pentru sîmbătă.
28 Derept aceaia Fiiul omenescu domnu-i şi sîmbetei.
