Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 11
Hristos mearge în Erosalim pre asin.
1 Şi cînd să apropiară cătră Erosalim, la Vitfaghi şi Vitania, cătră Muntele Măslinilor, trimise doi den ucenicii Lui.
2 Şi zise lor: Meargeţi în cel sat ce e derept voi, şi aciişi intrînd într-însul afla-veţi un mînzu legat, spre carele nime den oameni n-au şăzut; dezlegaţi-l şi Mi-l aduceţi.
3 Şi să ară zice voao cineva ceva, că ce faceţi aceasta? ziceţi că Domnului trebuiaşte şi numaidecît îl va tremite acicea.
4 Deci mearsără şi-l aflară mînzul legat, lîngă uşă afară, la calea îngemănată, şi-l dezlegară.
5 Atuncea unii den carii sta acolea, zisără lor: Ce faceţi de dezlegaţi mînzul?
6 Ei zisără lor, cum le poruncise Iisus, şi-i lăsară pre ei.
7 Şi adusără mînzul la Iisus şi pusără spre el veşmintele lor şi şezu spre însul.
8 Iară mulţi aşternură veşmintele sale pre cale, iară alţii tăia stîlpări de leamne şi le aşternea pre cale.
9 Şi cei ce mergea înainte şi cei dendărăpt striga, grăind: Osanna, blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului.
10 Blagoslovită Împărăţiia părintelui nostru David, carea vine întru numele Domnului, Osanna, cel ce eşti în ceriuri nalte.
11 Şi întra în Erosalim Iisus, şi în besearecă şi căuta pre toate. Iaca fiind ceasul de sară, eşi în Vitania cu cei doisprăzeace.
12 Şi a doua zi eşind ei den Vitania, flămînzi.
Smochinul să blăstămă.
13 Şi văzînd un smochin de departe, avînd frunze, veni să vază, au doară va afla ceva într-însul. Şi deaca veni la el, nemică nu află, afară numai frunzele, că nu era vreamea smochinelor.
14 Atunci răspunzînd Iisus, zise smochinului: De acum neceodinioară, nime din tine poame să nu mănînce pînă în veac. Şi aceasta auziră ucenicii Lui.
Scoate den besearecă tîrgaşii.
15 Şi veniră iară în Ierosalim şi întră Iisus în besearecă, începu a scoate cei ce vindea şi cumpăra în besearecă; şi measele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindea porumbi le răsturnă.
16 Şi nu lăsa pre nime să poarte vase pren bisearecă.
17 Şi învăţa zicînd lor: Au nu iaste scris, casa Mea, csă de rugăciune să chiamă, de toate limbile? Dară voi făcut-aţi pre ia peşteră tîlharilor.
18 Şi aceasta auziră cărtularii şi mai marii popilor; căuta cum L-ară piiarde pre el, că se temea de El, căce toată mulţimea să mira de învăţătura Lui.
19 Iară cînd fu sară, eşi Iisus afară den oraş.
20 Şi demineaţa, trecînd pre lîngă smochin, văzură smochinul uscat den rădăcină.
21 Atunci, aducîndu-şi aminte, Pătru zise Lui: Ravvi, iaca smochinul pre carele blăstămaşi, secă.
22 Şi răspunzînd Iisus zise lor: Aveţi credinţa lui Dumnezău.
Puterea credinţei.
23 Că adevăr grăesc voao, că cine are zice muntelui acestuia rădică-te şi te aruncă în mare, şi nu să va îndoi întru inima sa, ce să crează că cealea ce va zice vor fi, fi-va lui au ce va zice.
Puterea rugăciunii.
24 Derept aceasta zic voao, toate cîte veţi ceare rugîndu-vă, să creadeţi că veţi lua, şi vor fi voao.
A lăsa păcatele fraţilor.
25 Şi cînd staţi a vă ruga, ertaţi măcar ce aveţi pre cineva, ca şă Tatăl vostru cel den ceriu să iarte voao greşalele voastre.
26 Că de nu veţi erta voi, nece Tatăl vostru cel den ceriu nu va erta voao greşalele voastre.
Popii întreabă cu ce puteare face faptele Lui.
27 Atunci veniră iară în Ierosalim şi în besearecă îmblînd El, veniră la El mai marii popilor şi cărtularii şi bătrînii.
28 Şi zisără Lui: Cu ce puteare faci aceastea? Şi cine Ţe-au dat Ţie aceasta puteare de să faci aceastea?
29 Dară Iisus răspunzînd zise lor: Întreba-voiu şi Eu pre voi un lucru şi-Mi răspundeţi Mie, şi voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea.
Botezullui Ioan, de unde-i.
30 Botegiunea lui Ioan den ceriu era, au de la oameni? Răspundeţi-Mi.
31 Şi cugetară întru sine grăind: Să vom zice den ceriu, va zice, derept ce n-aţi crezut lui.
32 Iară să vom zice de la oameni, teamemu-ne de oameni, că toţi-l ţinea pre Ioan, ca pre un proroc adevărat.
33 Atunci răspunzînd zisără lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus răspunzînd zise lor: Nece Eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea.
