Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 10
Muiarea să lasă numai pren curvie.
1 Şi de acolo sculîndu-Să, veni în hotarăle Iudeei de ceaia parte de Iordan; şi să adună iară la El mulţime şi cumu-i era obiceaiul, iară-i învăţa pre ei.
2 Atunci apropiindu-să fariseii întrebară pre El: Oare cade-să bărbatului a-şi lăsa muiarea? ispitind pre El.
3 Iară El, răspunzînd, zise lor: Ce au poruncit voao Moisi?
4 Iară ei ziseră: Moisi îngădui să scrie carte de lăsăciune şi să o lase.
5 Şi răspunzînd Iisus zise lor: Pentru întărirea inimei voastre au scris voao porunca aceasta.
6 Iară de-nceputul zidirei, bărbatul şi muiarea i-au făcut Dumnezău.
7 Derept aceaia lasă omul tată-său şi muma şi să va lipi cătră muiarea lui.
8 Şi vor fi amîndoi un trup, cît de-acii nu mai sînt doi, ce un trup.
9 Varece au împreunat Dumnezău omul să nu desparţă.
10 Şi în casă, iară întrebară ucenicii Lui pre El de acela lucru.
11 Iară El zise lor: Varecine-şi va lăsa muiarea lui şi va lua alta curveaşte cu ia împotriva ceiia.
12 Şi muiarea de-şi va lăsa bărbatul ei şi să va mărita după altul, curveaşte.
Aduc poroboci la Hristos.
13 Atunci adusără Lui poroboci, ca să atingă pre ei; iară ucenicii certa pre ceia ce-i aducea.
14 Carea văzînd Iisus, nu-I păru bine şi zise lor: Lăsaţi porobocii să vie la Mine, şi nu oprireţi pre ei, că a unora ca a cestora iaste Împărăţiia lui Dumnezău.
15 Adevăr grăescu voao, au cine nu va priimi Împărăţiia lui Dumnezău ca porobocul, nu va intra întru Ia.
16 Şi luîndu-i în braţe, puse-Şi mînele pre ei şi-i blagosovi.
Bogatul întrebă pre Hristos cum va dobîndi viaţa de veaci.
17 Şi eşind El în cale, alergă oarecine şi, îngenunchind înainte-I, întrebă pre El: Învăţătoriule bune, ce voiu face ca să moştinescu viiaţa veacilor?
18 Iară Iisus zise lui: Ce Mă grăeşti bun? Nime nu iaste bun fără numai unul Dumnezău.
19 Ştii poruncile, nu curvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi strîmbu, nime nu păgubi, cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta.
20 Iară el răspunzînd zise Lui: Învăţătoriule, aceastea toate le-am păzit den tinereaţele meale.
21 Iară Iisus, căutînd spre el, îndrăgi-l şi-i zise lui: Încă una-ţi lipseaşte. Pasă; cîte ai vinde şi dă surumanilor, şi vei avea comoară în ceriu, şi vino de îmblă după Mine, luîndu-ţi crucea.
22 Iar el să întristă pentru cest cuvînt, să duse mîhnit, că avea avuţie multă.
23 Şi căutînd Iisus împregiur zise ucenicilor Lui: Foarte anevoe intră carii au avuţie în Împărăţiia lui Dumnezău.
24 Iară ucenicii să mirară de cuvintele Lui. Iisus răspunzînd zise lor: Fii Miei, foarte nevoe iaste carii să nădăjduescu în avuţie a intra în Împărăţiia lui Dumnezău.
25 Mai lesne iaste cămilei pren urechile acului a treace, decît bogatului, întru Împărăţiia lui Dumnedzău, să intre.
26 Iară ei mai mult să mirară, zicînd între eişi: Cine paote să să spăsească?
27 Iară Iisus căutînd spre ei zise: De la oameni aceasta nu să poate, ce nu de la Dumnezău, că toate să pot de la Dumnezău.
Apostolii-şi lăsară toate.
28 Atunci începu Pătru a zice Lui: Iaca noi am lăsat toate şi am venit după Tine.
29 Dece răspunzînd Iisus zice: Adevăr grăescu voao, nime nu iaste carele şi-au lăsat casa sau fraţii sau surorile sau tatăl au muma au muiarea sau feciorii au uricul, pentru Mine şi pentru Evanghelia,
30 Ca să nu ia o sută de ori mai mult acum în ceastă vreame, casele şi fraţii şi surorile şi mumele şi feciorii şi uricurele şi cu supărările în veacul care va să vie viiaţa de veac.
31 Că mulţi vor fi cei dentîiu apoi, şi cei de apoi, întîiu.
32 Şi era pre cale suindu în Erosalim şi Iisus mergea înainte-le şi să spămîntară şi, mergînd după El, să temea. Iară El, luînd pre cei doisprăzeace, începu lor a spune carele era venitoare spre El.
Hristos spune de moartea Sa.
33 Că iaca suim în Erosalim şi Fiiul omenesc da-Să-va popilor celor mari şi cărtularilor, şi-L vor giudeca pre El spre moarte şi vor da pre El păgînilor.
34 Şi vor batgiocuri pre El, şi-L vor bate pre El, şi-L vor scuepi pre El, şi-L vor omorî pre El. Ce a treia zi va înviia.
Pohta feciorilor lui Zevedeiu.
35 Atunci veniră cătră El Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedeiu, zicînd: Învăţătoriule, voim varece vom ceare să dai noao.
36 Iară El zise lor: Ce voiţi să vă fac voao?
37 Iară ei zisără Lui: Dă-ne noao ca să şădem unul de-a dereapta Ta, altul de-a stînga Ta, întru slava Ta.
38 Iară Iisus zise lor: Nu ştiţi ce ceareţi. Putea-veţi bea păharul care Eu voiu bea. şi cu botezul care Eu Mă voiu boteza, boteza-vă-veţi?
39 Ei zisără Lui: Putea-vom; iară Iisus zise lor: Păharul care Eu voiu bea bea-l-veţi şi cu botezul care Eu mă voiu boteza, boteza-vă-veţi.
40 Dară a şedea de-a dereapta Mea şi de-a stînga Mea, nu iaste Mie a da, ce să va da celora ce e gătită.
41 Şi auzind aceastea cei zeace începură a să mîniia pre Iacov şi pre Ioan.
42 Iară Iisus chemă pre ei, zise lor: Ştiţi că celor ce li să pare a birui spre păgîni, ei domnescu pre ei şi mai marii lor au puteare spre ei.
43 Dară întru voi nu va fi aşa, cine ară vrea să fie mare întru voi, să fie slugă voao.
44 Şi cela ce ară vrea să fie voao întîiul, fie slugă tuturo.
45 Că şi Fiiul omenesc nu veni să-I slujască Lui, ce să slujască şi să dea sufletul Lui, preţul răscumpărării pentru mulţi.
Vartimeiu orbul să vindecă.
46 Atunci veniră în Erihon şi eşind El den Erihon, şi ucenicii Lui şi mulţime multă, Vartimeiu orbul, fiiul lui Timeiu, şădea lîngă cale, ceind.
47 Şi auzind că iaste Iisus Nazarineanul, începu a striga şi a zice: Fiiul lui David, Iisuse, fie-Ţi milă de mine!
48 Şi certa pre el mulţi, ca să tacă, iară el mai vîrtos striga: Fiiul lui David, fie-Ţi milă de mine.
49 Atunci stătu Iisus şi porunci să-l chiiame şi-l chemară pre orbul, zicînd lui: Cutează, scoală, că te chiamă.
50 Iară el lăpădînd veşmîntul său, să sculă de veni la Iisus.
51 Şi răspunzînd, zise Iisus lui: Ce vei să-ţi fac ţie? Orbul zise Lui: Învăţătoriule, ca să văz.
52 Iară Iisus zise lui: Pasă: credinţa ta te vindecă. Şi atunceşi văzu, şi mergea după Iisus, în acea cale.
