Noul Testament de la Bălgrad
Evanghelia de la Marco
Capitolul 1
1 Înceaperea a Evangheliei a lui Iisus Hristos, a Fiiului lui Dumnedzău.
2 Cumu e scris în proroci: Iată, Eu voiu trimite îngerul Mieu înaintia feaţei Tale, carele va găti calia Ta înaintea Ta.
3 Glasul strigătoriului în pustie, gătiţi calia Domnului, dereapte faceţi cărările lui.
Ion să botează.
4 Era Ioan botezînd în pustie şi propoveduind botezul pocăinţei, întru ertăciunea păcatelor.
5 Şi eşiia cătră el toată partea Iudeii şi erusalimleanii şi să boteza toţi în rîul Iordanului, de la el, ispovedindu-şi păcatele lor.
Veşmîntul şi mîncarea lui.
6 Era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă şi brîu de curea prespre mijlocul lui şi mînca lăcuste şi miiare sălbatecă.
7 Şi propoveduiia zicînd: Vine după mine Carele-i mai tare de mine, Căruia nu-s destoinic plecat a-I dezlega curelele colţunilor Lui.
8 Că eu am botezat pre voi cu apă, iară Acela va boteza pre voi cu Duhul Sfînt.
Hristos să boteză.
9 Şi fu în zilele acealia, veni Iisus den Nazaretul Galileei şi Să boteză de la Ioan, în Iordan.
10 Şi aciişi eşind den apă, văzu deşchise ceriurele şi Duhul ca un porumbu, pogorînd spre El.
11 Şi glas fu den ceriure: Tu eşti Fiiul Mieu cel iubit, întru Carele bine voescu.
Să ispiteaşte de diavolul.
12 Şi numaidecît scoase pre El Duhul în pustie.
13 Şi era acolo în pustie, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ispitit de Satana şi era cu fierile, şi îngerii slujiia Lui.
Povesteaşte Evanghelia.
14 Iară după prinsoarea lui Ioan, veni Iisus în Galilea, propoveduind Evanghelia a Împărăţiei lui Dumnezău.
15 Şi zicînd că să împlu vreamea şi s-au apropiat Împărăţiia lui Dumnezeu: Pocăiţi-vă şi creadeţi Evangheliei.
Învaţă în sinagoga.
16 Iară îmblînd pre lîngă marea Galileiului, văzu pre Simon şi pre Andreiu, fratele lui, aruncînd mrejile în mare (că era pescari).
17 Şi zise Iisus lor: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.
18 Şi numaidecît lăsară mrejile lor, mearsără după El.
19 Şi mergînd de acolea puţinel, văzu pre Iacov a lui Zevedeiu şi pre Ioan, fratele lui, carii în corabie cîrpiia mrejile sale.
20 Şi numaidecît chemă pre ei şi lăsînd pre Zevedeiu, tatăl lor, în corabie cu slugile, mearsără după El.
21 Şi întrară în Capernaum şi numaidecît mearsă în sinagoga, sîmbătă, de învăţa.
22 Şi să mira de învăţătura Lui, că era învăţînd pre ei, ca cela ce avea puteare şi nu ca cărtularii.
Vindecă pre drăcitul.
23 Şi era în sinagoga lor un om întru carele era duh necurat şi strigă,
24 Zicînd: Oh, ce e noao şi Ţie, Iisuse Nazarineane, venit-ai să pierzi pre noi? Ştiu-Te cine eşti, sfîntul lui Dumnezău.
25 Şi certă pre el Iisus zicînd: Amuţeaşte şi eşi dintr-însul.
26 Şi-l scutură pre el duhul cel necurat şi strigînd cu glas mare, eşi dintr-însul.
27 Şi să spămîntară toţi, cîtu să întreba întru eişi, zicînd: Ce e aceasta? Ce învăţătură noao e aceasta? că cu putearea-şi şi duhurele celor necurate porunceaşte şi ascultă de El.
28 Şi eşi veastea Lui numaicît, întru tot ţînutul Galileiului.
Soacra lui Pătru.
29 Şi atunceşi, eşind den sinagoga, veniră în casa lui Simon şi a lui Andreiu, cu Iacov şi Ioan.
30 Iară soacra lui Simon zăcea, de friguri prinsă, şi numaicît zisără Lui de ia.
31 Şi mearse de o sculă ţiindu-o de mînă şi aciiaşi lăsară pre ia frigurile şi slujiia lor.
Mulţi neputincioşi.
32 Iară cînd fu sara, adusără cătră El toţi beteagii şi îndrăciţii.
33 Şi era tot oraşul strînsu la uşe.
34 Şi vindecă pre mulţi bolnavi, cuprinşi de multe fealiuri de boale, şi draci mulţi scotea şi nu-i lăsa să grăiască, că cunoştea pre El.
35 Şi demineaţa, foarte de noapte, sculîndu-Să eşi. Şi mearse în loc pustiu şi acolo Să ruga.
36 Şi mearsără după El Simon şi carii era cu El.
37 Şi aflînd pre El zisără Lui că: Toţi caută pre Tine.
38 Şi grăi lor: Blămaţi în sate şi în oraşe ce-s mai aproape, ca să propoveduescu şi acolo, că pentru aceaia am venit.
Învaţă în sinagoga.
39 Şi propoveduiia în sinagoghiile lor, în toată Galilea, şi dracii scotia.
Gubavul.
40 Şi veni cătră El un stricat, rugînd pre El şi îngenunchind înainte-I şi zicînd Lui că: De vei vria, poţi-mă curăţi.
41 Iară Iisus, făcîndu-I-Să milă, tinse mîna şi atinse de el şi zise lui: Voiu, curăţeaşte-te!
42 Şi deaca zise aşia, aciiaşi să duse de la el stricăciunea şi să curăţi.
43 Şi contenind pre el tare, numaidecît mînă pre el.
44 Şi zise lui: Caută nemurui nemică să nu spui, ce pasă de te arată popei şi du, pentru curăţeniia ta, ce au porîncit Moisi; aceasta, mărturie lor.
45 Iară El eşind, începu a propovedui mult şi vestind cuvîntul cît de-aciia nu putea El aiavea în cetate să între, ce afară în locure pustie era şi veniia la El de pretutindinea.
