Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 7
Să nu giudecăm de prietin.
1 Nu giudecareţi, ca să nu fiţi giudecaţi.
2 Că cu ce giudecată veţi giudeca, giudeca-vă-veţi; şi cu ce măsură veţi măsura, să va măsura voao.
3 Dară ce cauţi ştercul în ochiul fratelui tău, dară bârna care-i în ochiul tău nu o iai aminte.
4 Şi cum zici fratelui tău: Lasă să scoţ oţapocul den ochiul tău şi iaca-i bârna în ochiul tău.
5 Făţarnice, scoate întîiu bârna den ochiul tău şi atuncea caută de scoate oţapocul den ochiul fratelui tău.
Să nu dăm sfânta câinilor.
6 Nu dareţi sfânta cânilor, nece vărsareţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor să nu le calce cumva supt picioarele lor şi întorcându-să, să nu rumpă pre voi.
7 Ceareţi şi să va da voao, căutaţi şi veşi afla, sunaţi şi să va deşchide voao.
8 Că tot cine ce ceare lua-va şi cine caută află; şi celui ce bate i să deşchide.
9 Sau cine iaste dentru voi om de la carele are ceare feciorul lui pâine, au da-i-va lui piatră?
10 Şi de are ceare peaşte, au şearpe-i va da lui?
11 Deci, fiind voi răi, ştiţi da bune fiilor voştri, dară cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceriure va da bune celor ce cer de la El.
12 Toate adecă câte aţi vrea să facă voao oamenii, aşea şi voi faceţi lor, că aceasta iaste leagea şi prorocii.
Calea lată şi poarta strâmtă.
13 Întraţi pre poarta strâmtă, că poarta cea largă şi calea lată duce la perire şi mulţi sînt de carii întră prin ia.
14 Iară poarta strâmta şi calea îngustă iaste carea duce în viiaţă şi puţini sînt carii află pre ia.
Proroci mincinoşi.
15 Luaţi-vă aminte de proroci minciunoşi carii vin cătră voi în veşmintele oilor, iară denlontru sînt lupi răpitori.
16 Den rodul lor îi veţi cunoaşte pre ei. Au doar vor culeage den spini struguri sau din scai smochine?
17 Aşia tot pomul bun, poame bune face, iară pomul rău, poame reale face.
Pomul şi poamele.
18 Nu poate pomul bun, poame reale să facă, neci pomul rău, poame bune să facă.
19 Tot pomul ce nu face poame bune tae-să şi în foc aruncă-să.
20 Deci den poamele lor îi veţi cunoaşte pre ei.
21 Nu tot cine-Mi va zice Mie, Doamne, Doamne, va întra în împărăţiia ceriurelor, ce cela ce va face voia Tatălui Mieu, Cine iaste în ceriu.
22 Mulţi vor zice Mie în zua aceaia: Doamne, Doamne, au n-am prorocit în numele Tău şi cu numele Tău dracii am scos şi cu numele Tău multe ciude am făcut.
23 Şi atunci voiu mărturisi lor că neciodată nu v-am ştiut pre voi, delungaţi-vă de la Mine toţi carii faceţi hiclenie.
Casa temeiată pre piatră.
24 Deci tot carele aude cuvintele Mele aceastea şi le face, asamănu-l pre el omului înţelept carele-şi feace casa lui pre piatră.
25 Şi pogorî ploae şi veniră rîure şi suflară vânture şi să loviră în casa aceaia şi nu căzu, că era temeiată pre piatră.
Casa spre năsip.
26 Şi tot omul carele aude cuvintele Meale aceasteaa şi nu le face, asamănă-să omului nebun carele-şi face casa lui pre năsip.
27 Şi pogorî ploaia şi veniră rîure şi suflară vînture şi să loviră de casa aceaia şi căzu şi fu răsipirea ei mare.
28 Şi fu deaca sfîrşi Iisus cuvintele aceastea, să mirară năroadele de învăţătura Lui.
29 Că învăţa pre ei ca cela ce are puteare şi nu ca cărtularii.
