Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 6
1 Luaţi aminte, milosteniia voastră să nu o faceţi înaintea oamenilor ca să vază ei; că aşia, plată nu veţi avea de la Tatăl vostru cel din ceriuri.
Milosteniia.
2 Derept aceaia, când faci milostenie, nu bucina înaintea ta, ca cei făţarnici, fac în sinagoga şi pre uliţe, ca să-i laude oamenii. Adevăr zic voao că şi-au luat plata sa.
3 Iară tu făcând milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dereapta ta.
4 Ca să fie milosteniia ta într-ascuns şi Tatăl tău, cel ce veade într-ascuns, Acela va da ţie, la arătare.
Rugăciunea.
5 Şi când te rogi, nu fiţi ca făţarnicii carii iubesc pren vorbe şi pre unghiurile uliţelor stând să să roage, ca să să arate oamenilor. Adevăr zic voao că-şi iau plata lor.
6 Iară tu când te rogi, întră în cămara ta şi închizând uşia ta şi te roagă Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău cela ce veade într-ascuns da-va ţie, la arătare.
7 Dară rugându-vă, nu grăireţi mult, ca păgânii, că le pare că întru multă cuvântarea lor vor fi auziţi.
8 Deci, nu vă închipuireţi lor, că ştie Tatăl vostru cealea ce vă trebuesc voao, mainte de cearerea voastră.
9 Derept aceaia aşa vă rugaţi voi: Tatăl nostru ce eşti în ceriure, sfinţească-să numele Tău.
10 Să vie împărăţiia Ta, fie voia Ta, cumu e în ceriu, aşa şi pre pământ.
11 Pîinea noastră de toate zilele dă-ni-o noao astăzi.
12 Şi ne iartă noao păcatele noastre, cum ertăm şi noi greşiţilor noştri.
13 Şi nu ne duce pre noi în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de vicleanul, că a Ta iaste împărăţiia şi putearea şi slava, întru veaci. Amin.
Ertăciunea fraţilor.
14 Că să veţi erta oamenilor greşalele lor, erta-va şi voao Tatăl vostru cel din ceriu.
15 Iară să nu veţi erta oamenilor, greşalele lor, neci Tatăl vostru nu va erta voao greşalele voastre.
Post.
16 Dară când postiţi, nu fireţi, ca cei făţarnici, trişti, că-şi smolesc faţa lor, ca să să arate oamenilor postindu-să. Adevăr zic voao că-şi vor lua plata lor.
17 Iară tu când posteşti, unge capul tau şi-ţi spală faţa ta.
18 Ca să nu te arăţi oamenilor că te posteşti, ce Tatăl tău cine-i într-ascuns şi Tatăl tău cel ce veade într-ascuns da-va ţie, la arătare.
Comoara.
19 Nu adunareţi voao comoară pre pământ, unde moliile şi rugina o strică şi unde furii o sapă şi o fură.
Pre săraci să miluiască.
20 Ce adunareţi comoară voao în ceriu, unde nece moliile, nece rugina o strică şi de unde furii nu o sapă, neci o fură.
21 Că unde iaste comoara voastră acolo iaste şi inima voastră.
22 Lumina trupului iaste ochiul; deci, să va fi ochiul tău curat, tot trupul tău luminat va fi.
23 Iară de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat; deci deaca iaste lumina carea e întru tine întunearec, dară întunearecul câtu e.
Dumnedzău şi bogăţiia.
24 Nime nu poate sluji a doi domni, că sau pre unul va urî şi pre altul va îndrăgi; au de unul să va ţinea şi pre altul nu va socoti. Nu puteţi sluji lui Dumnedzău şi lui Mamon.
Grijă de bucate şi de veşminte.
25 Derept aceaia zic voao: Nu vă grijireţi de viiaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi vea, neci trupurile voastre cu ce le veţi îmbrăca. Au nu iaste sufletul mai mare decât hrana şi trupul, decât veşmintele?
26 Căutaţi spre pasările ceriului, carele nu samănă, nece seaceră, neci adună în jitniţă şi Tatăl vostru cel din ceriu le hrăneaşte pre iale. Au nu sînteţi voi mai buni de iale?
27 Dară cine dentru voi poate cu câştiga să adaogă statul său cu un cot?
28 Şi pentru veşmânt ce vă grijiţi? Socotiţi crinii câmpilor cum cresc, nu lucră, neci torc.
29 Iară zic voao că neci Solomon întru toată slava lui n-au fost îmbrăcat ca unul de aceastea.
30 Dară iarba câmpului carea iaste astăzi, iară mâine să în coptoriu aruncă, Dumnedzău aşia o îmbracă; au nu cu mai mult pre voi, o puţin credincioşi!
31 Deci nu vă grijireţi, zicând ce vom mînca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca.
32 Că toate aceastea limbile cer, că ştie Tatăl vostru den ceriu că vă trebuesc aceastea toate.
Împărăţiia lui Dumnedzău şi dereptatea.
33 Ce ceareţi mainte împărăţiia lui Dumnedzău şi dereptatea Lui şi toate aceastea se vor adaoge voao.
34 Derept aceaia, nu vă grijireţi de mâine, că zua de mâne sîngură să grijiaşte de sine. Agiunge-i zilei grijea ei.
