Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 5
Carii-s fericiţi.
1 Iară deaca văzu mulţimea, Să sui în măgură şi deacă şăzu, veniră cătră El ucenicii Lui.
2 Atuncea deşchise rostul Său, învăţa pre ei zicând:
3 Fericiţi surumanii sufleteşti, că acelora iaste Împărăţiia ceriurelor.
4 Ferice de ceia ce plâng, că aceia să vor mângâia.
5 Ferice de blânzii, că aceia vor moşteni pământul.
6 Ferice de ceia ce flămânzesc şi însetoşează pentru dereptate, că aceia să vor sătura.
7 Ferice de milostivii, că aceia vor dobândi mila.
8 Ferice de ceia cu inima curată, că aceia vor vedea pre Dumnezeu.
9 Ferice de împăcătorii, că aceia fii lui Dumnedzeu să vor chema.
10 Ferice de cei goniţi pentru dereptate, că acelora iaste Împărăţiia ceriurelor.
11 Fericiţi veţi fi când vor huli pre voi şi vă vor goni, minţind vor zice tot rău spre voi, pentru Mine.
12 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă iaste în ceriure. Că aşa goniia pre proroci carii era mainte de voi.
Apostoliii-s sare şi lumina lumii.
13 Voi sînteţi sarea pământului: dară de să va împuţi sarea, cu ce să va săra? Nu-i bună de nemică de-aciia înainte, numai să fie lepădată afară şi călcată de oameni.
Cetatea în vîrvul muntelui.
14 Voi sînteţi lumina lumii, nu să poate ascunde cetatea pusă deasupra dealului.
Folosul luminei.
15 Nece aprinde făcliia şi să o pue supt speae, ce în sveaşnic şi să lumine tuturor celora ce sînt în casă.
Faptele bune.
16 Aşia să lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre ceale bune şi să proslăvească pre Tatăl vostru cela ce iaste în ceriure.
17 Să nu vă pară că am venit să stric leagea sau prorocii, că n-am venit (să stric, ce să împlu) a strica, ce a împlea.
18 Că adevăr grăesc voao, până nu va treace ceriul şi pământul, iotă una nu va treace din leage, până nu vor fi toate.
Împlearea poruncelor lui Hristos; ce e să nu zici.
19 Că cela ce va sparge una dentr-aceaste porunci mai mici şi va învăţa pre oameni aşa, mai mic să va chema întru Împărăţiia ceriurelor, iară cela ce va face şi va învăţa, acela mare să va chiema în Împărţiia ceriurelor.
20 Că zic voao, că de nu va mai întreace dereptatea voastră mai mult decât a cărtularilor şi a fariseilor, nu veţi intra întru Împărăţiia ceriurelor.
21 Auzit-aţi că au fost zis celor dentîi: „Să nu ucizi, că cine ucide vinovat iaste giudecăţii”.
22 Iară eu grăesc voao că varecine să mânie pre fratele său pren nemică, vinovat iaste giudecăţii, dară cine ară zice fratelui său „raha” vinovat iaste săborului, dară de ară zice: „Nebune”, vinovat iaste focului Gheenului.
Împăcare înaintea darului.
23 Derept aceaia, când duci darul tău la oltariu şi acolo-ţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva alean spre tine,
24 Lasă acolo jărtva ta înaintea oltariului şi pasă întâi de te împacă cu fratele tău şi atuncea vino de-ţi du darul tău.
25 Fii tocmindu-te cu pîrăşul tău curînd, pînă eşti pre cale cu el, să nu cumva să te dea pîrîşul giudecătoriului şi giudeţul te va da slugii şi în temniţă te va arunca.
26 Adevăr grăesc ţie, nu vei eşi de acolo pînă nu vei da pînă întru fileariul cel de apoi.
Curviia.
27 Auzita-ţi că fu zis celor dentîiu: „Nu curvi”.
28 Iară Eu grăesc voao că fietecine ce caută spre muiare cu pohtă rea, iată face curvie cu dânsa întru inima sa.
Scoaterea ochiului.
29 Deci să te va opăci ochiul tău cel derept, scoate-l şi-l liapădă de la tine, că mai bine-ţi iaste ca să piiae unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în focul Gheennii.
Tăiarea mîniei.
30 Şi să te săblăzneaşte mâna ta dereaptă, tae-o şi o lapădă de la tine, că mai bine ţi-e ca să piiae unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să s-arunce în Gheenă.
Carte de lăsare.
31 Că-i zis că varecine şi-ară lăsa muiarea lui, să-i dea ei carte de slobozie.
32 Iară Eu zic voao că cine şi-ară lăsa muiarea lui fără vină de curvie, face-o pre ia curvă şi cine o ară lua lăsată curveaşte.
Să nu giure.
33 Iară auzita-ţi cum fu zis celor de demult: „Să nu giuri strâmb, ce-ţi împle Domnului giurământul tău.”
34 Dară Eu zic voao, nu vă giurareţi neci decât, neci pre ceriu, că-i scaunul lui Dumnedzeu,
35 Neci pre pământ, că-i razăm picioarelor Lui, neci pre Ierosalim, că iaste cetatea a marelui împărat.
36 Neci pre capul tău sa te giuri, că nu poţi nece un păr albu sau negru să faci.
37 Ce să fie cuvântul vostru, ce-i aşa, aşa, ce nu-i, nu; iară ce e mai mult de aceastea, de la nepriitoriul iaste.
38 Auzita-ţi că fu zis: „Ochiu derept ochiu şi dinte pentru dinte”.
39 Iară Eu zic voao nu vă protivireţi răului cu rău, ce să te-are lovi cineva preste faţa obrazului de-a dereapta, întoarce lui şi ceaialaltă.
40 Şi cine va vrea să să pârască cu tine şi veşmântul tău să ia, lasă şi cel dsupra.
41 Şi să te-are sili cineva o milă de loc, pasă cu el doao.
42 Cine ceare de la tine dă-i, şi cine ce va să să împromuteze de la tine, nu te întoarce.
Îndrăgirea pizmaşilor.
43 Auzita-ţi că fu zis să iubeşti pre priiatinul tău şi să urăşti pre pizmaşul tău.
44 Iară Eu zic voao: Iubiţi pre pizmaşii voştri, bine ziceţi celora ce vă blastămă, bine faceţi celora ce vă urăsc pre voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă năpăstuesc pre voi şi vă gonesc.
45 Ca să fiţi fii Tatălui vostru Cela ce iaste în ceriuri că face să răsară soarele Său spre buni şi spre răi şi ploao spre derepţi şi nederepţi.
46 Că de veţi iubi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu şi publicanii fac aceaia?
47 Şi de veţi cuprinde cu dragoste pre fraţii voştri numai, ce veţi face mai mult? Au nu şi publicanii fac aşa?
Săvârşirea.
48 Derept aceaia fiţi voi desăvîrşit, cum Tatăl vostru den ceriu desăvîrşit iaste.
