Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 4
Hristos Să ispiteaşte.
1 Atuncea Iisus dus fu de Duhul în pustie, să Să ispitească de diavolul.
2 Şi deaca posti patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, apoi flîmînzi.
3 Şi apropiindu-să cătră El ispititorul, zisă Lui: De eşti Fiiul lui Dumnedzeu, zi ceaste pietri să fie pâini.
Şi L-au învencut den Scriptură.
4 Iară El răspunse, zise: Scris iaste, nu numai cu pâine va trăi omul, ce cu tot cuvântul carele iase den gura lui Dumnedzeu.
5 Atunci luo sus pre El diavolul, întru sânta cetate şi-L puse pre El spre arepile besearecii.
6 Şi zise Lui: Să eşti Fiiul lui Dumnedzeu, aruncă-te gios, că scris iaste că va porunci îngerilor Săi de Tine şi spre mâni lua-Te-vor să nu cândva poticneşti de piatră piciorul Tău.
7 Zise Iisus lui: Iară iaste scris să nu ispiteşti pre Domnul Dumnedzăul tău.
8 Iară luo pre El diavolul într-un munte înalt foarte şi arătă Lui toate împărăţiile lumii şi frîmseaţea lor.
9 Şi zise Lui: Toate aceastea voiu da Ţie, de Te vei pleca să Te închini mie.
10 Atunce zise Iisus lui: Du-te, Satano, că scris iaste: Domnului Dumnedzeului tău să te închini şi Lui singur slujaşte.
Îngerii slujescu lui.
11 Atuncea lăsă pre El diavolul şi iată îngerii să apropiară şi slujiia Lui.
Povesteaşte pocaaniia.
12 Iară cum auzi Iisus că iaste Ioan prins, mearse în Galilea.
13 Şi lăsă Nazaretul, şi veni şi lăcui în Capernaum, lângă mare, în hotarăle lui Zavulon şi a lui Neftalim.
14 Ca să să împle ce-au zis pre Isaiia prorocul zicând:
15 Pământul lui Zavulon şi pământul lui Neftalim, calea mării, de ceaia parte de Iordan, Galilea limbilor.
16 Oamenii cei ce şedea în tunearec văzură lumină mare şi cei ce şădea în ţînutul şi în umbra morţii, lumină străluci lor.
17 De atunci începu Iisus a povesti şi a grăi: Pocăiţi-vă, că s-au apropiat Împărăţiia ceriurelor.
Chemarea lui Pătru şi a lui Andreiu.
18 Iară îmblând Iisus lângă marea Galileii, văzu doi fraţi, pre Simon, ce să zice Pătru, şi pre Andreiu, fratele lui, aruncând mreajia în mare (că era păscari).
19 Şi zise lor: Veniţi după Mine şi voiu face pre voi păscari de oameni.
20 Dară ei numaidecât lăsară mrejile şi mearsără după El.
Chemarea lui Iacov şi a lui Ioan.
21 Şi mergând de acolea, văzu alţi doi fraţi: pre Iacov a lui Zevedeiu şi pre Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeiu, tatăl lor, cârpind mrejile lor, şi chemă pre ei.
22 Iară ei numaidecât lăsară corabiia şi pre tatăl lor, mearsără după El.
Povesteaşte Evangheliia şi vindecă beteagii.
23 Şi încungiură Iisus toată Galilea, învăţând în sinagoga lor şi povestuind Evangheliia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi slăbiciunea întru oameni.
24 Şi eşi veastea Lui în toată Siria şi adusără Lui pre toţi carii păţiia rău în multe fealuri de boale şi de chinuri cuprinşi şi drăciţi şi lunateci şi slăbănogi de vine şi vindeca pre ei.
25 Şi mergea după El mulţime multă den Galilea şi din Decapolia şi din Erosalim şi sin Iudea şi de ceaia parte de Iordan.
