Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 27
Hristos Îl deaderă lui Pilat legat.
1 Iară fiind demineaţa, sfat făcură toţi popii cei mai mari şi bătrînii oamenilor, spre Iisus, să-L dea pre moarte.
2 Şi-L dusără pre El legat şi-L deaderă lui Pilat Ponţian deregătoriului.
3 Atunce văzînd Iuda cela ce-L vînduse pre El că L-au giudecat pre moarte, căi-se şi întoarse treizeci de arginţi popilor celor mari şi bătrînilor.
4 Zicînd: Greşit-am vînzînd sîngele nevinovat. Iară ei zisără: Ce e noao? Tu vei vedea.
Iuda să spînzură.
5 Iară el aruncînd arginţii în besearecă, mearse în laturi şi să spînzură.
6 Iară mai marii popilor luară acei arginţi, zisără: Nu să cade aceştea a-i pune în corvan că preţ de sînge iaste.
7 Iară sfat ţinînd, cumpărară cu ei pămîntul olariului, de îngruparea streinilor.
8 Pentru aceaia s-au chemat acel pămînt Acheldama, ce să zice Cîmpul sîngelui, pînă în zua de astăzi.
9 (Atuncea să împlu ce-au zis pre Eremiia prorocul zicînd: Şi luară treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, carele să preţui de fii lui Izrail.
10 Şi-i deaderă pre agrul olarului, cum au rînduit mie Domnul).
11 Iară Iisus stătu înaintea deregătoriului şi-L întrebă, zicînd: Tu eşti cel craiu al iudeilor? Iisus zise lui: Tu zici!
12 Şi cîndu-I băga vină mai marii popilor şi bătrînii, nemică nu răspunse.
13 Atunce zise Lui, Pilat: Au nu auzi cîte mulet mărturisecu pre Tine?
14 Şi nu-i răspunse lui nece un cuvînt, aşia cum să mira şi deregătoriul foarte.
15 Iară deregătoriul avea rînduială în toate sărbătorile să sloboază un rob, nărodului, carele vrea.
16 Ce avea atunci un rob vestit de-l chema Varavva.
17 Derept aceaia, adunîndu-să ei, zise lor Pilat: Carele voiţi să vă sloboz voao? Varava au Iisus, ce să zice Hristos?
18 Că ştiia că numai pentru pizma L-au dat pre El.
Muiarea lui Pilat.
19 Iară şăzînd el la giudecată, trimise cătră el muiarea lui, zicînd: Să nu te amesteci în lucrul acestui drept, că mult am păţit astăzi în somnu pentru El.
Cerură Varava.
20 Iară mai marii popilor şi bătrînii îndemna dihaniia ca să ceară pre Varavva, iară pre Iisus să-L piarză.
21 Iară răspunzînd deregătoriului, zise lor: Pre carele veţi den doi să sloboz voao? Iară ei zisără: Varavva!
22 Zise lor Pilat: Dară ce voiu face lui Iisus, ce să zice Hristos? Ziseră toţi: Să-L răstignească!
23 Deregătoriul zise lor: Ce rău au făcut? Dară ei mai vîrtos striga zicînd: Să-L răstignească.
Pilatu-şi spălă mînile.
24 Iară văzînd Pilat că nemică nu foloseaşte, ce mai mult gîlceavă să face, luînd apă, spălă-şi mînile înaintea dihanii, zicînd: Nevinovat sînt de sîngele dereptului acestuia, voi veţi vedea!
25 Şi răspunzînd, toată dihaniia zice: Sîngele Lui spre noi şi spre feciorii noştri.
26 Atunci lăsă lor pre Varavva iară pre Iisus izbindu-L deade-L lor să-L răstignească.
27 Atunce curteanii deregătoriului dusără-L pre Iisus în polată şi să adunară la El toată mulţimea viteajilor.
28 Şi-L dezbrăcară pre El şi-L îmbrăcară în haină roşie.
Pre Hristos Îl cununară cu cunună de spini.
29 Şi cunună de spini împletită pusără în capul Lui şi trestie în direapta Lui şi îngenunchind înaintea Lui, bătea-şi gioc de El, zicînd: Bucură-Te, craiul iudeilor.
30 Şi scuepind pre El, luară trestie şi bătea capul Lui.
31 Şi deaca-şi bătură gioc de El, dezbrăcară de pre El veşmîntul şi-L îmbrăcară în veşmintele Lui şi-L dusără să-L răstignească.
32 Iară eşind, aflară un om, numele lui Simon Chirineu, şi acesta-l siliră să-I ducă crucea Lui.
33 Şi veniră la locul ce să chiamă Golgota, ce să zice locul Căpăţînilor omenilor.
Răstigniră-L.
34 Deaderă Lui să bea oţăt cu fiiare amestecat şi deaca gustă, nu vru să bea.
35 Dară deaca răstigniră pre El, împărţiră veşmintele Lui, aruncînd sorţi, ca să să împle ce e zis de prorocul zicînd: Împărţiră veşmintele Meale lor şi pre veşmîntul Mieu aruncară soarte.
36 Şi şăzînd păziia pre El acolo.
37 Şi pusără deasupra capului Lui vina Lui scrisă: ACESTA IASTE IISUS CEL CRAIU AL IUDEILOR.
38 Atuncea răstigniră cu El doi tîlhari, unul de-a dereapta şi altul de-a stînga.
39 Iară ceia ce trecea huliia pre El, clătind capetele lor.
Blăstămară-L.
40 Şi zicînd: Tu, cela ce spărgeai beseareca lui Dumnedzău şi a treia zi o zidiiai, mîntuiaşte-Te pre Tine; să eşti Fiiul lui Dumnedzău, pogori de pre cruce.
41 Aşijdere şi mai marii popilor, batgiocurind pre el, cu cărtularii şi cu bătrînii zicea:
42 Pre alţii au mîntuit, dară pre Sine nu Să poate mîntui. De iaste craiul iudeilor, pogoară acum de pre cruce şi vom creade Lui.
43 Nădăjduiia în Dumnedzău, izbăvească pre El acum, de va vrea, c-au zis că „sînt Fiiul lui Dumnedzău”.
44 Deci aşia şi tîlharii carii era răstigniţi cu El împuta lui.
45 Iară den al şasele ceas, întunereac fu preste tot pămîntul, pînă la al noaole ceas.
46 Iară în la noaole ceas strigă Iisus cu mare glas, zicînd: Eli, Eli, lama savahtani? Ce să spune: Dumnedzăul Mieu, Dumnedzăul Mieu, că ce mă lăsaşi?
47 Iară unii ce sta acolea, auzind zice că pre Ilie strigă Acesta.
48 Şi numaidecît alergă unul dentru ei şi luînd bureatele de mare şi-l împlu de oţăt şi-l puse într-o trestie şi-I deade să bea.
49 Iară alţii zisără: Lasă să vedem, au veni-va Ilie să-L mîntuiască pre El?
50 Iisus iară strigînd cu glas mare, slobozi-Şi sufletul.
51 Iată catapetazma besearecii să rupse în doao, de sus pînă gios, şi pămîntul să scutură şi pietrile să despicară.
52 Şi mormentele să deşchisără şi multe trupure ale sfinţilor carii era adurmiţi să sculară.
53 Şi eşind den mormente după învierea Lui, intrară în oraşul svînt şi să arătară a mulţi.
54 Dară sutaşul şi ceia ce era cu el, străjuind pre Iisus, văzînd cutremurul şi cealea ce fură, să spămîntară foarte, zicînd: Adevăr, Fiiul lui Dumnedzău era Acesta.
55 Era acolo mueri multe de departe prevind, carele mearsără după Iisus den Galilea, slujindu-I Lui.
Deade-Şi sufletul.
56 Între carele era Maria Magdalina şi Maria lui Iacov şi a lui Iosie mumă şi muma feciorilor lui Zevedei.
Pusără-L în mormînt.
57 Iară fiind îndesară, veni un om bogat den Arimatea, carele-i era numle Iosif, care era şi ucenic lui Iisus.
58 Acesta să apropie cătră Pilat, de ceru trupul lui Iisus.
59 Atunci Pilat porunci să-i dea trupul şi luînd trupul Iosif şi-L învăli în giolgiu curat.
60 Şi-L puse pre El în mormîntul lui nou, carele tăiase din piatră şi prăvăliră o piatră mare spre uşia mormîntului şi să duse.
61 Era acolea Maria Magdalina şi altă Marie şăzînd derept mormînt.
Şi-L păziră voinicii.
62 Iară a doao zi, întru carea să gătiia de Paşti, să adunară mai marii popilor şi fariseii, cătră Pilat.
63 Zicînd: doamne, aducemu-ne aminte că acel amăgitor zise încă fiind viu: După a trei azi Mă voiu scula.
64 Derept însă porunceaşte să păzească mormîntul pînă a treia zi, să nu cumva vină uecnicii Lui noaptea să-L fure pre El şi vor zice oamenilor că S-au sculat den moarte; şi va fi rătăcitură cea de apoi mai rea decît cea dintîi.
65 Zise lor Pilat: Aveţi păzitoriu, meargeţi de păziţi cum ştiţi.
66 Iară ei mearseră şi pecetluiră mormîntul, sămnînd piatra cu păzitorii.
