Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 26
1 Şi fu cînd sfîrşi Iisus toate cuvintele aceastea, zise ucenicilor lui:
2 Ştiţi că după doao zile Paştile vor fi şi Fiiul omenesc Să va da să Să răstignească.
Sfeatul popilor pre Hristos.
3 Atunci să adunară mai marii popilor şi cărtularii şi bătrînii, în curtea mai marelui popilor, carele-l chema Caiafa.
4 Şi făcură sfat ca să prinză pre Iisus cu hiclenie şi să-L omoară.
5 Iară zicea: nu în sărbătoare, ca să nu fie gîlceavă în oameni.
Ung picioarele lui Hristos.
6 Iară Iisus fiind în Vitaniia, în casa lui Simon stricatul,
7 Veni cătră El o muiare avînd un vas de alavastru, cu unsoare de mult preţ şi-l vărsă pre capul lui, şăzînd Iisus la masă.
8 Iară văzînd ucenicii Lui să mirară, zicînd: Pentru ce e aceasta pagubă?
9 Că putea aceasta unsoare să să vînză derept mult şi să dea surumanilor.
10 Iară ştiind Iisus, zise lor: Ce supăraţi acea muiare? Că lucru bun făcu cu mIne.
11 Că sirimanii pururea aveţi cu voi, iară pre Mine nu Ma aveţi pururea.
12 Că vărsînd aceasta unsoare spre trupul Mieu, făcut-au pre îngruparea Mea.
13 Adevăr grăesc voao; oareunde să va popovedui Evangheliia aceasta în toată lumea, zice-să-va şi ce făcu aceasta pre pomeana ei.
Iuda vinde pre Hristos.
14 Atuncea mearse unul den cei doisprăzeace, carele-l chema Iuda Iscariotis, la mai marii popilor.
15 Zise lor: Ce-mi veţi să-mi daţi şi eu să vi-L dau pre el voao? Iară ei deaderă lui treizeci de arginţi.
16 Şi de-aciia căuta vreame ca să-L dea pre El.
17 Iară în zuoa dentîi a azimelor, veniră ucenicii la Iisus, zicînd Lui: Unde vei să gătim Ţie să mănînci paştile?
18 Iară El zise lor: Meargeţi în oraş cătră un om şi dziceţi lui: Învăţătoriul zice: Vreamea Mea-i aproape; la tine voiu face Paştile, cu ucenicii Miei.
19 Şi făcură ucenicii cum le porunci lor Iisus şi gătiră Paştile.
20 Iară fiind sara, şăzu cu cei doisprăzeace ucenicii ai Lui.
21 Şi mîncînd ei, zise: Adevăr zic voao că unul din voi Mă va vinde.
22 Atunci să întristară foarte, începură a grăi cineşi de el, zicînd: Au doară eu sînt, Doamne?
23 Iară El răspunzînd zise: Cela ce întinge cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
24 Ce Fiiul omenesc va mearge cumu-i scris de El, iară vai de omului acela carele Fiiul omenesc va vinde. Bine au vrut fi să nu fi e născut, omului aceluia.
25 Iară răspunzînd Iuda, cela ce-L vindea pre El, zise: Au doară sînt eu, Învăţătoriule? Zise lui: Tu ziseşi.
Rînduiaşte Cina.
26 Iară cinînd ei, luo Iisus pîine şi, blagoslovind, frînse şi deade ucenicilor Lui şi zise: Luaţi, mîncaţi, acesta e trupul Mieu.
27 Şi luînd păharul şi deade har, deade lor zicînd: Beaţi dentr-acesta toţi.
28 Că acesta-i sîngele Mieu, a Legii noao, ce să va vărsa pentru mulţi, întru ertăciunea păcatelor.
29 Iară zic voao că nu voiu bea de acum dentru acest rod de vie, pînă la zua aceaia cînd voiu bea cu voi, nou întru Împărăţiia Tatălui Mieu.
30 Şi cîntînd laudă, eşiră în muntele Maslinilor.
31 Atunce zise lor Iisus: Toţi voi vă veţi sminti în Mine în ceastă noapte, că scris iaste: Bate-voiu păstoriul şi să va răsfira turma oilor.
32 Iară după ce voiu înviia, mearge-voiu înainte-vă în Galileiu.
33 Iară răspunzînd Pătru, zise Lui: De s-ară şi toţi zminti în Tine, iară eu necicînd nu mă voiu zminti.
Pătru să lăpădă.
34 Zise Iisus lui. Adevăr grăesc ţie că în ceastă noapte, mainte de cîntatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine.
35 Zise Pătru Lui: De mi s-ară tîmpla şi a muri cu Tine, nu mă voiu lăpăda de Tine. Aşijdere şi toţi ucenicii zisără.
36 Atunce veni cu ei Iisus, în loc care să chiamă Ghetsimani şi zise ucenicilor: Şedeţi acicia pînă voiu mearge acolo să Mă rog.
37 Şi luînd pre Pătru şi pre doi feciori a lui Zevedei, începu a tînji şi a Să întrista.
Hristos iaste trist.
38 Atunci zise lor Iisus: Trist iaste sufletul Mieu pînă la moarte. Rămîneţi aici şi prevegheaţi cu Mine.
39 Şi mergînd puţinel, căzu pre faţa Lui, rugîndu-Să şi zicînd: Tatăl Mieu, să poate fi, treacă de la Mine acest păhar, însă nu cum voescu Eu, ce Tu.
40 Atunci veni cătră ucenicii lui şi află pre ei dormind şi zise lui Pătru: Aşia nu putut un ceas preveghea cu Mine?
41 Prevegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită, că sufletul e gata, iară trupulu-i slab.
42 A doa oară iară mearse şi Să rugă, zicînd: Tatăl Mieu, de nu poate treace cest păhar să nu-L beau, fie voia Ta.
43 Şi iară mearse şi află pre ei durmind, că era ochii lor îngreuiaţi.
44 Şi lăsînd pre ei, iară mearse de Să rugă a treia oară, acelaşi cuvînt zicînd.
45 Atunci veni cătră ucenicii Lui şi zise lor: Dormiţi de acum şi odihniţi. Iaca s-au apropiat ceasul, şi Fiiul omenesc Să va da în mînile păcătoşilor.
46 Sculaţi-vă, să meargem. Iată să apropie cela ce Mă vîndu.
Sărutătură cu vînzare.
47 Şi încă grăind El, iată Iuda, unul den cei doisprăzeace, veni şi cu el mulţime multă, cu arme şi cu fuşti, tremişi de la mai marii popilor şi bătrînii oamenilor.
48 Iară cela ce vîndu pre El, dedease lor sămnu, zicînd: Pre Carele voiu săruta, Acela-i, prindeţi-L.
49 Şi numai cît venind la Iisus, zise: Bucură-Te, Învăţătoriule; şi-L sărută.
50 Iară Iisus zise lui: Soaţe, pentru ce ai venit? Atunce să apropiară şi pusără mînile pre Iisus, şi-L prinsără.
51 Şi iată unul din cei ce era cu Iisus, tinzînd mîna de scoase sabiia lui şi lovind pre sluga mai marelui popă, tăe ureachea lui.
52 Atunce zise Iisus lui: Întoarce sabiia ta în locul ei, că toţi carii caută cu armă, de armă vor peri.
53 Au pare-ţi că nu poci acum ruga pre Părintel Mieu să-Mi dea Mie acum mai mult de doaosprăzeace legheoane de îngeri?
54 Dară cum s-ară împlia Scripturile, carele zic că aşia să cade să fie?
55 Într-acel ceas zise Iisus mulţimeei: Ca la un tîlhariu aţi eşit cu sabii şi cu fuşti să Mă prindeţi? În toate zile, la voi am şăzut, învăţînd în besearică şi nu M-aţi prinsu.
Ducu-L la Caiafa.
56 Aceasta tot fu ca să să împle Scripturile prorocilor. Atunci ucenicii toţi, lăsînd pre El, fugiră.
57 Iară ei prinsără pre Iisus, dusără-L la Caiafa, popa cel mare, unde cărtularii şi bătrînii era adunaţi.
58 Iară Pătru mergea după El, pînă la curtea popei celui mare şi intrînd înlăuntru şedea cu slugile, să-i vază sfîrşitul.
59 Iară popii cei mai mari şi bătrînii şi tot sfatul căuta mărturii minciunoase spre Iisus, ca să-L omoară pre el.
60 Şi nu aflară şi săva că veniră mărturii multe minciunoase şi nu-şi aflară. Iară mai apoi, venind doi mărturisitori strîmbi.
61 Zisără: Acesta au zis: Pociu răsipi beseareca lui Dumnedzău şi a treia zi o voiu zidi ia.
62 Şi sculîndu-să popa cel mare, zise Lui: Nemică nu răspunzi la aceastea ce mărturisescu spre Tine?
63 Iară Iisus tăcea şi răspunzînd popa cel mare zise Lui: giuru-te pre Dumnedzău cel viu, să spui noao să eşti Tu acel Hristos, Fiiul lui Dumnedzău.
Spune-să că-i Hristos.
64 Zise Iisus lui: Tu ziseşi. Însă zic voao, de acum veţi vedea Fiiul omenesc şăzînd de-a dereapta puteariei lui Dumnedzău şi viind spre nuorii ceriului.
65 Atunce mai marele popilor îşi rupse veşmintele sale, zicînd: Huleaşte, ce ne mai trebuescu mai multe mărturii? Iată, acum auzit hulele lui.
66 Ce vă pare voao? Dară ei răspunzînd zisără: Iaste vinovat morţiei.
Giudecat şi scuepit.
67 Atuncea scuipiră în obrazul Lui şi-I deaderă palme preste obraz, iară alţii cu bîturi Îl bătea.
68 Zicînd: Proroceaşte noao, Hristoase, cine-i cela ce Te lovi?
Petru să tăgădui de Hristos.
69 Iară Pătru şădea afară în curte şi veni la el o slujinică, zicînd: Şi tu erai cu Iisus Galileianul.
70 Iară el să lăpădă înaintea tuturor, zicînd: Nu ştiu ce zici.
71 Iară eşind el cătră poartă, văzu pre el alta şi zise celor ce era acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72 Atunci iară să lepădă giurînd: Nu cunoscu omul.
73 Iară preste puţintel să apropiiară ceia ce sta ţi zisără lui Pătru: Adevăr şi tu eşti dentr-înşi, că besada ta aiave te face.
74 Atuncea începu a să blăstăma şi a să giura, zicînd că n-au cunoscut omul şi numaidecît cîntă cocoşul.
75 Şi-şi aduse aminte Pătru de cuvîntul lui Iisus, cela ce-i zisease lui că mainte de cîntatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi eşind afară, plînse cu amar.
