Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 25
Featele aşteaptă mirele.
1 Atuncea va fi aseamenea Împărăţiia ceriurelor a zeace feate, carele luară lămpaşăle lor, eşiră întru tîmpinarea mirelui.
2 Iară cinci dentru iale era înţeleapte şi cinci nebune.
3 Carele era nebune, luoînd lămpaşăle sale, nu luară cu sine uloiu.
4 Dară ceale înţeleapte luară uloiu în vasele sale, cu făcliile lor.
5 Iară zăbăvind mirele, adurmitară toate şi adurmiră.
6 Iară la miază noapte, fu strigare: Iaca mirele vine, eşiţi înaintea lui.
7 Atuncea să sculară toate vergurele acealea şi-şi gătiră lămpaşele lor.
8 Dară nebunele celor înţeleapte zisără: Daţi noao den uloiul vostru, că lămpaşele noastre să sting.
9 Răspunsără înţeleaptele zicînd: Ba, că doară nu va agiunge noao şi voao. Mai bine meargeţi la vînzători şi vă cumpăraţi voao.
10 Iară mergînd să cumpere, veni mirele şi carele era gata intrară cu el la nuntă şi să închise uşa.
11 Mai apoi veniră şi cealealalte feate, zicînd: Doamne, Doamne, deşchide noao.
12 Dară el răspunzînd zise: Adevăr grăesc voao, nu vă cunoscu pre voi.
Prevegherea.
13 Derept aceaia prevegheaţi-vă, că nu ştiţi zuoa, nece ceasul, în carea Fiiul omenesc va veni.
Talanţii slugilor.
14 Că aşia-i ca omul mergînd departe, chiamă slugile sale şi dă lor bunătatea lui.
15 Şi unuia-i deade cinci talanţi, altuia doi, iară altuia unul, căruiaşi după înţelesul lui; şi să duse numaidecît.
16 Iară mearse cel ce luo cinci talanţi, lucră într-înşi şi dobîndi alţi cinci talanţi.
17 Aşijderea şi cel cu doi, dobîndi şi alţi doi.
18 Dară cela ce luo unul, mearse şi săpă în pămînt şi ascunse argintul domnului său.
19 Iară după multă vreame, veni domnul slugilor acelora şi băgă samă cu ei.
20 Atunci mearse cel ce luo cinci talanţi, aducînd alţi cinci talanţi, zicînd: Doamne, cinci talanţi mi-i-ai dat, iaca, alţi cinci talanţi am dobîndit cu ei.
21 Şi zise lui domnu-său: Bine iaste, slugă bună şi credincioasă; spre puţin fuseşi credincios, spre mult te voiu încreade. Intră în bucuriia domnului tău.
22 Veni şi cela ce luo doi talanţi, zise: Doamne, doi talanţi mi-i-ai dat, iaca alţi doi talanţi dobîndit-am cu ei.
23 Zise lui domnul lui: Bine e, slugă bună şi credincioasă; spre puţin fuseşi credincios, spre multe te voiu încreade. Intră în bucuriia domnului tău.
Slugă hicleană.
24 Iară venind şi cela ce luase un talant, zise: Doamne, ştiu-te-am că eşti om tare, seaceri unde n-ai sămănat şi aduni unde n-ai răsfirat.
25 Şi temîndu-mă, merş şi ascunş talantul tău în pămînt; iată-ţi al tău.
26 Dară răspunzînd domnu-său, zise lui: Slugă rea şi leanişă, ştiuşi că seacer de unde n-am sămănat şi adun de unde n-am agonisit.
27 Cădea-ţi-s-au vrut ţie să dai argintul mieu neguţătorilor şi viind eu fire-aş luat al mieu cu dobîndă.
28 Luaţi derept aceaia de la el talantul şi-l daţi celuia ce are zeace talanţi.
29 Că tot cela ce are da-i-să-va şi i să va spori (dară cela ce n-are şi ce i să pare că are, lua-să-va de la el).
Giudeţul de apoi.
30 Şi pre sluga netreabnică aruncaţi-l întru întunearecele de afară; acolo va fi plînsu şi scrîşnirea dinţilor.
31 Iară cînd va veni Fiiul omenesc întru slava Lui şi toţi sfinţii îngeri cu El, atuncea va şedea spre scaunul slavei Lui.
32 Şi să vor aduna înaintea Lui toate limbile şi va despărţi pre ei unul de alt, cum aleage păstoriul oile den capre.
33 Şi va pune oile de-a dereapta Lui, iară caprele de-a stînga.
34 Atunci va zice Craiu celor de-a dereapta Lui: Veniţi, blagosloviţii Tatălui Mieu, şi moşteniţi împărăţiia carea e gătită voao de începutul lumiei.
35 Că am flămînzit şi Mi-aţi dat mîncare, însătoşat-am şi Mi-aţi dat beutură, strein am fost şi M-aţi priimit.
36 Gol şi M-aţi îmbrăcat, beteag şi M-aţi socotit, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37 Atuncea răspunde-vor Lui derepţii zicînd: Doamne, cînd Te-am văzut flămînd şi Te-am hrănit? Sau sătos şi Ţi-am dat beutură.
38 Sau cînd Te-am văzut strein şi Te-am priimit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39 Sau cînd Te-am văzut beteag, sau în temniţă şi am venit la Tine?
Blagosloviţii.
40 Şi răspunzînd Craiu zise lor: Adevăr grăesc voao, că ce aţi făcut unui de aceşti fraţi mai mici ai Miei, Mie aţi făcut.
Blăstămaţii.
41 Atunce va zice şi celor de-a stînga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blăstămaţilor, în focul de veac carele e gătit diavolului şi îngerilor lui.
42 Că am flămînzit şi nu Mi-aţi dat mîncare, însetoşat-am şi nu Mi-aţi dat beutură.
43 Strein am fost şi nu M-aţi priimit, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, beteag şi în temniţă, nu M-aţi socotit.
44 Atunci ei încă vor răspunde Lui, zicînd: Doamne, cînd Te-am văzut flămînd sau setos sau strein sau gol sau beteag sau în temniţă şi n-am slujit Ţie?
45 Atunce va răspunde lor, zicînd: Adevăr grăesc voao, pentru ce n-aţi făcut unuia de aceşti mici, neci Mie aţi făcut.
46 Şi vor mearge aceştea în munca de veaci, iară derepţii în viiaţa cea de veaci.
