Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 24
Răsipitura besearecii.
1 Şi eşind Iisus den besearecă, mergea şi să apropiară ucenicii lui să arate Lui ziditura besearecii.
2 Iară Iisus zise lor: Vedeţi aceastia toate? Adevăr grăesc voao, nu va rămînea acicea piatră spre piatra care să nu să răsipească.
3 Iară şăzînd El spre muntele Maslinilor, apropiiară-să ucenicii în taină, zicînd: Spune noao, cînd vor fi aceastea şi ce e sămnul venirii Tale şi a sfîrşănii veacului?
Seamnele venitului Hristos.
4 Şi răspunzînd Iisus, zise lor: Căutaţi să nu vă opăcească cineva pre voi.
5 Că mulţi vor veni întru numele Mieu zicînd: Eu sînt Hristos şi pre mulţi vor opăci.
6 Auzi-veţi războae şi veşti de oşti; căutaţi să nu vă spămîntaţi.
7 Că să cade aceastea toate să fie; ce încă nu va fi sfîrşitul.
8 Că să va scula o limbă pre altă limbă şi ţară pre ţară. Şi vor fi ciume şi foamete şi cutremure pre toate locurele. Toate aceastea-s începăturile durorilor.
9 Atuncea vor da pre voi în supărare şi vă vor omorî pre voi şi veşi fi urîţi înaintea a toate limbile, pentru numele Mieu.
10 Şi atuncea să vor zminti mulţi şi unul pre alt să vor vinde şi să vor urî unul cu alalt.
11 Şi mulţi proroci mincinoşi să vor scula şi vor opăci pre mulţi.
12 Şi pentru că să va înmulţi strîmbătatea, dragostea în mulţi să va stinge.
Strîmbătatea.
13 Dară cela ce va răbda pînă în sfîrşit, acela să va spăsi.
14 Şi să va propovedui Evangheliia, a Împărăţii întru toată lumea, întru mărturiia a toate limbile şi atunci va veni sfîrşeniia.
15 Iară cînd veţi vedea cea grozăvie a pustiiariei, carea e zisă de la Daniil prorocul, stînd în loc sfînt (cine ceteaşte să înţeleagă),
16 Atunce carii vor fi în Iudea să fugă la munţi.
17 Şi carele e în pod să nu pogoară, să ia ceva den casa lui.
18 Şi carele e în cîmpu, să nu toarne să ia veşmîntul lui.
19 Iară vai de greoaelor şi aplecătoarelor, în acealea zile.
20 Rugaţi-vă să nu fie fuga voastră iarna, nece sîmbăta.
21 Că va fi atuncea nevoe mare, carea n-au fost de începutul lumii pînă acum, nece va fi.
22 Şi de n-ară fi scurtate zilele acealea, perire-ar tot trupul; ce pentru aleşi să vor scurta zilele acealea.
Hristoşi strîmbi.
23 Atuncea să are zice voao cineva, iaca acicea-i Hristos sau colea, nu creadereţi.
24 Că să vor scula Hristoşi minciunuoşi şi proroci minciunoşi şi vor da seamne mari şi minuni, aşia cum să opăcească (de-are putea fi) încă şi pre aleşi.
25 Iaca de vreame spuş voao.
26 Derept aceaia, de vor zice voao: „iaca în pustie iaste”, nu eşireţi, „iaca în casă de taină”, nu creadereţi.
27 Că cum fulgerul iase de la răsărit şi să arată pînă la apus, aşia va fi şi venirea Fiiului omenesc.
28 Că vareunde va fi stîrvul, acolo să vor aduna vulturii.
Seamnele sfîrşirei lumii.
29 Iară numaidecît după scîrba acelor zile, soarele să va întuneca şi luna nu va da lumina ei şi stealele vor cădea den ceriu şi puterile ceriurelor să vor clătina.
30 Şi atunci să va arăta sămnul Fiiului omenesc în ceriu şi atuncea vor plînge toate seminţiile pămîntului şi vor vedea pre Fiiul omenesc viind spre nuorii ceriului, cu puteare şi cu slavă multă.
Îngerii.
31 Şi va trimite pre îngerii Săi cu trîmbiţe şi cu glas mare şi vor aduna aleşii Lui, de la patru vînture, de la o margine a ceriurelor pînă la ceaialaltă.
Zmochin.
32 Iară de smochină vă învăţaţi pildă: cînd vor fi mlădiţele lui tinere şi mugurează, ştiţi că aproape e vara.
33 Aşia şi voi, cînd veţi vedea aceastea toate, să ştiţi că aproape iaste de uşi.
34 Adevăr grăesc voao, nu va treace neamul acesta, pînă nu vor fi aceastea toate.
35 Ceriul şi pămîntul vor treace, iară cuvintele Meale nu vor treace.
36 Iară de zua aceaia şi ceasul, nimea nu ştie, nece îngerii ceriurelor, fără Tatăl Mieu singur.
Zilele lui Noe.
37 Că cum au fost în zilele lui Noe, aşia va fi şi venirea Fiiului omenesc.
38 Şi cum era în zilele mainte de potop, mînca şi bea, însura-să şi să mărita, pînă în zua ce intră Noe în corabie.
39 Şi nu socotiră pînă veni potopul şi luo pre toţi, aşia va fi şi venirea Fiiului omenesc.
40 Atunci doi vor fi în cîmp, unul să va lua şi altul să va lăsa.
41 Doao măcinînd la moară, una să va lua şi una să va lăsa.
Prevegheaţi-vă.
42 Derept însă prevegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni.
43 Iară aceasta să ştiţi că de-are şti stăpînul casei în care ceas va veni furul, are preveghea şi n-ară lăsa să-i sape casa lui.
44 Derept aceasta şi voi fiţi gata, că în ceasul care n-aţi gîndi, Fiiul omenesc va veni.
Slugă.
45 Oare cine iaste slugă credincioasă şi înţeleaptă pre carele puse domnul lui spre gloata casei lui, să dea lor hrană în vreame?
46 Fericit de sluga aceaia, carele viind domnul lui, va afla făcînd aşia.
47 Adevăr zic voao, că spre toată avuţiia lui pune-l-va pre el.
48 Iară de va zice acea slugă rea, întru inima lui, pesti-va domnul mieu a veni.
49 Şi va începe a bate pre soţii lui, mîncînd şi bînd cu beţivii.
50 Veni-va domnul slugii aceluia, în zua carea nu s-au nădăit şi în ceasul care n-au ştiut.
51 Şi-l va despărţi pre el, şi partea lui cu făţarnicii va pune; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
