Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 21
1 Şi cînd să apropiiară cătră Erosalim şi veniră în Betfaghiia, cătră muntele Maslinilor, atunci Iisus trimise doi ucenici,
2 Zicînd lor: Duceţi-vă în cel sătcel carele iaste înaintea voastră şi numai cît veţi afla o asină legată şi mînzul cu ia. Dezlegaţi-o şi o aduceţi.
3 Şi să are zice voao cineva, ziceţi că aceaste Domnului trebuescu şi numaidecît le va iară tremite iale.
4 Aceasta pentr-aceaia fu cum să să împle ce iaste zis pre proroc zicînd:
Şăzînd pre asin, în Erosalim intră şi tîrgoveţii îi scoate afară.
5 Ziceţi featei Sionului, iaca împăratul tău vine ţie blînd şi şăzînd spre asin şi deasupra mînzului a asinei învăţată supt tărhat.
6 Şi mearseră ucenicii şi făcură cum le porunci lor Iisus.
7 Şi adusără asina şi mînzul şi pusără deasupra lor veşmintele sale, şi-L pusără spre iale.
8 Iară mulţimea de oameni aşternea veşmintele lor pre cale, iară alţii frîngea stîlpări de leamne şi aşterna pre cale.
9 Iară mulţimea carea mergea înainte-I şi carii mergea dinapoi striga zicînd: Osanna, fiiul lui David, blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului, Osanna, întru înălţie.
10 Şi intrînd El în Erosalim să încîştigă tot oraşul, zicînd: Cine iaste Acesta?
11 Iară mulţimea zise: Acesta iaste Iisus prorocul, cel den Nazaretul Galileii.
12 Şi intră Iisus în beseareca lui Dumnezău şi scoase pre toţi carii vindea şi cumpăra în beserecă şi measele a tîrgarilor şi scaunle a vînzătorilor de porumbi le răsturnă.
Casa rugăciunii.
13 Şi zise lor: Scris iaste casa mea casa rugăciunii să va chiema, iară voi o aţi făcut peştere tîlharilor.
14 Atunci veniră la El orbi şi şchiopi în besearecă şi-i vindeca pre ei.
15 Iară văzînd popii cei mai mari şi cărtularii ciudele carele făcea şi porobocii strigînd în besearecă şi zicînd: Osanna, fiiul lui David, mîniiară-să.
16 Şi zisără Lui: Oare auzi ce zic aceştea? Dară Iisus zise lor: Auz. Au nu aţi cetit neciodinioară că din gura porobocilor şi sugătorilor săvîrşit-ai lauda?
17 Şi lăsa pre ei, mearse afară den oraş în Vitaniia şi Să sălăşlui acolo.
18 Iară demineaţă turnînd în oraş, flămînzi.
Secă smochinul.
19 Şi văzînd un smochin lîngă cale, mearse la el, şi nemică nu află într el, fără numai frunzele, şi zise lui: De acum să nu mai fie întru tine rod în veaci. Şi secă smochinul numidecît.
20 Şi văzînd ucenicii să mirară grăind: Cum, numai cît secă smochinul?
21 Răspunzînd Iisus zise lor: Adevăr zic voao, de aţi avea credinţă şi să nu vă îndoiţi, nu numai ce-i făcută smochinului, aţi face, ce şi muntelui acestuia să aţi zice: Rădică-te şi te aruncă în mare; fir-ară.
22 Şi toate cîte aţi ceare întru rugăciune, crezînd, lua-veţi.
23 Şi mărgînd în besearecă, cînd învăţa, mearsără cătră El mai marii popilor şi bătrînii oamenilor, zicînd: Cu a cui puteare faci aceastea şi cine Ţe-au dat această puteare?
24 Iară răspunzînd Iisus zise lor: Întreba-vă-voi şi Eu pre voi un cuvînt, carele să veţi spune Mie şi Eu vă voao voiu spune cu ce putare aceastea fac.
Botegiunea lui Ioan.
25 Botegiunea lui Ioan de unde era? Den ceriu au de la oamnei? Iară ei aşia cugeta întru sine zicînd: De vom zice den ceriu, va zice noao: Dară derept ce n-aţi crezut lui?
26 Iară de vom zice de la oameni, teamemu-ne de dihanie că toţi ţinea pre Ioan ca pre un proroc.
27 Şi răspunzînd lui Iisus ziseră: Nu ştim. Zise lor şi El. Nece Eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea.
Carii fac voia lui Dumnedzău.
28 Dară ce vă să pare voao? Un om avea doi feciori şi mergînd la cel dentîi, zise: Fătul mieu, du-te astăzi de lucră în viia mea.
29 Iară el răspunzînd zise: Nu voiu. Iară mai apoi să gîndi şi mearse.
Publicanii şi curvarii.
30 Şi să apropie şi cătră celalalt, zise aşijderea, iară el, răspunzînd, zise: Eu, doamne, voiu mearge. Şi nu mearse.
31 Care din acei doi feace voia tătîni-său? Zisără Lui: Cel dentîi. Zise lor Iisus: Adevăr zic voao, că publicanii şi curvele vor întreace pre voi întru Împărăţiia lui Dumnedzău.
32 Că veni Ioan la voi întru calea dereptăţiei şi n-aţi crezut lui, dară publicanii şi curvele crezură lui; iară voi văzînd aceastea nu v-aţi pocăit după aceaia să creadeţi lui.
Viia lui Dumnedzeu jidovii.
33 Ascultaţi altă pildă: Era un om căsătoriu, ce sădi vie şi cu gard îngrădi pre ia şi săpă în ia teasc şi zidi turn şi o tocmi lucrătorilor şi să duse departe.
34 Deci cînd să apropie vreamea rodului, trimise slugile sale cătră lucrători, să-i ia rodul ei.
35 Şi viiarii prinsără slugile lui, deci pre unul-l bătură, iară pre altu-l omorîră, pre altul cu pietri-l ucisără.
36 Şi iară trimease şi pre alte slugi mai multe decît întîi şi feaceră lor aşijderea.
37 Mai apoi trimise cătră ei pre fiiul său, zicînd: Cinsti-vor pre fiiul mieu.
Omorîră fiiul stăpînului de lucrători.
38 Iară viiarii văzînd pre fiiul, zisără întru eişi: Acesta iaste uricaşul; veniţi să omorîm pre el şi să ţinem uricul lui.
39 Şi prinsă pre el, lăpădară-l afară den vie şi-l omorîră.
40 Dară cînd va veni domnul viei, ce va face viiarilor acelora?
41 Zisără Lui: Pre răi rău-i va piiarde şi viia sa o va da altor viiari, carii vor da lui rodul la vreamea ei.
Piatra unghiului.
42 Zise Iisus lor: N-aţi cetit neceodată întru Scriptură? Piatra carea nu o băgară în samă ziditorii, aceasta făcută e capul unghiului, de la Domnul iaste acesta şi iaste minune întru ochii noştri.
43 Derept aceasta zic voao că să va lua de la voi Împărăţiia lui Dumnedzău şi să va da păgînilor, carii vor face rodul ei.
44 Şi cel ce va cădea spre piatra aceasta, zdrobi-să-va, iară spre carele va cădea frînge-va pre el.
45 Şi auzind mai marii popilor şi fariseii pildele Lui, pricepură că de ei grăiaşte.
46 Şi căutînd pre el să-L prinză, să temură de dihanie căce ca un proroc ţinea pre El.
