Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 19
1 Şi fu cînd sfîrşi Iisus cuvintele aceastea, eşi din Galileiu şi veni în hotarăle Iudei, de ceaia parte de Iordan.
Bolnavi să vindecă.
2 Şi mearsără după El mulţime multă şi vindecă pre ei acolo.
3 Atunci să apropiiară cătrăe El fariseii, ispitindu-L pre el şi zicînd: Cade-să a lăsa omului pre muiarea lui pentru fiecare vină?
4 El răspunzînd zise lor. Au n-aţi cetit că Făcătoriul au făcut dintîi bărbatul şi muiarea?
5 Şi-au zis: derept aceaia va lăsa omul pre tată-său şi pre mumă-sa şi să lipeaşte cătră muiarea sa şi vor fi amîndoi un trup.
6 Derept aceaia de-acii nu mai sînt doi, ce un trup; ce împreună Dumnedzeu, omul să nu despaţă.
Carte de slobozie.
7 Zisără Lui: Dară că ce au poruncit Moisi să dea carte de lăsare şi să o lase pre ia?
8 Zise lor că Moisi, pentru întărimea inimii voastre, au lăsat voao să vă lăsaţi muerile voastre; iară dentîi n-au fost aşia.
9 Iară zic voao, că au cine-şi va lăsa muiarea lui, fără de vină de curvie şi va lua alta, curveaşte; şi cine va lua lăsată de altul, curvie face.
10 Zisără Lui ucenicii Lui: De iaste aşia rîndul omului cu muiarea, nu-i bine să să însoare.
11 Iară El zise lor: Nu-l cuprind toţi cuvîntul acesta, ce cărora li-e dată.
De famăni.
12 Că sînt fameni carii den trupul mumei lor au născut aşia şi sînt fameni carii-s giugăniţi de oameni şi sînt fameni carii să giugănesc înşişi pre sine, pentru Împărăţiia ceriurelor; cela ce poate cuprinde, cuprinză!
Porobocii aduşi
13 Atuncea adusără cătră El porobocii, să-şi pue mînile spre ei şi să Să roage, iară ucenicii certa pre ei.
14 Iară Iisus zise: Lăsaţi porobocii, şi nu-i oprireţi pre ei a veni cătră Mine, că-i Împărăţiia ceriurelor ca a cestora.
15 Şi punîndu-Şi spre ei mînile şi Să duse de acolea.
16 Şi iaca varecine, apropiindu-se, zise Lui: Învăţătoare bune, ce bine voiu face, ca să aibu viaţa veacilor?
Bunu-i Dumnedzeu, ţinerea poruncii.
17 Dară El zise lui: Ce mă grăeşti bun? Nime nu-i bun, fără numai unul Dumnedzău. Dară de vei să întri în viaţă, ţine poruncile.
18 Zise Lui: Carele? Dară Iisus zise: Nu omorî, nu curvi, nu fura, nu mărturisi strîmbu.
19 Cinsteaşte pre tatăl tău şi pre muma şi iubeaşte pre priiatinul tău, ca însuţi pre tine.
20 Zise Lui tînărul: Toate aceastia le-am păzit din tinereaţele meale. Dară încă ce n-am isprăvit?
Derept.
21 Zise Iisus lui: De vei să le împli toate, pasă, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu; şi vino de îmblă după Mine.
22 Dară auzind tinerul acel cuvînt, să duse întristat, că avea bunătate multă.
Bogatul.
23 Iară Iisus zise ucenicilor Săi: Adevăr zic voao, că anevoe va intra bogatul întru Împărăţiia ceriurelor.
24 Dară iară vă zic voao: mai lesni iaste cămilei pren uriachea acului a treace, decît bogatul întru Împărăţiia lui Dumnedzău a intra.
25 Auzind aceastea, ucenicii Lui să mirară, zicînd: Dară cine să va putea spăsi?
Ispăseniia de la Dumnedzeu.
26 Căutînd Iisus, zise lor: De la oameni aceasta nu poate fi, iară de la Dumnedzău, toate să pot.
A lăsa toate şi a merge după Hristos.
27 Atuncea răspunzînd, Pătru zise Lui: Iaca noi am lăsat toate şi am venit după Tine; dară ce ne va fi noao?
28 Dară Iisus zise lor: Adevăr zic voao, că voi carii aţi venit după Mine, în naşterea de nou, cînd va şădea Fiiul omenesc spre scaunul slavei Sale, şădea-veţi şi voi spre doaosprăzeace scaune, giudecînd ceale doaosprăzeace rude ale lui Izrail.
29 Şi fiecine carele va lăsa casa, au fraţii, au surorile, au pre tată sau, au pre mumă-sa, au muiarea, au feciorii, au uricul lui, pentru numele Mieu, de o sută de ori atîta va lua, şi viaţa veacilor va moşteni.
30 Că mulţi vor fi cei dintîi, apoi, şi cei de apoi, întîi
