×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Bălgrad

De la Matteiu Sfînta Evanghelie

Capitolul 18

Mai mare întru Împărăţiia lui Dumnezeu.

1 Într-acel ceas să apropiară ucenicii cătră Iisus, zicînd: Oare cine-i mai mare întru Împărăţiia ceriurelor?

2 Şi chemă Iisus un poroboc şi-l puse în mijlocul lor.

3 Şi zise: Adevăr grăesc voao, să nu vă veţi întoarce şi să fiţi ca porobocii, nu veţi intra întru Împărăţiia ceriurelor.

4 Că varecine să va smeri în sine ca acest poroboc, acela iaste mai mare întru Împărăţiia ceriurelor.

Luarea porobocului.

5 Şi au cine ară priimi pre un poroboc ca acesta, în numele Mieu, pre Mine priimeaşte.

Sminteala.

6 Dară cine ară zminti pre unul de aceşti mici, carii cred întru Mine, mai bine i-ară fi lui să-i leage piatra morii de grumazii lui şi să să îneace într-adîncul mării.

Smintitura.

7 Vai lumii de zminteale, că trebuiaşte să vie smintealele, însă vai de omul acela pentru carele vine zminteala.

8 Iară de te va zminti mîna ta sau piciorul tău, tae-o şi o lapădă de la tine; mai bine iaste ţie ciung sau şchiop să intri în viaţă, decît doao mîni sau doao picioare avînd, aruncat în focul de veaci.

Scoaterea ochiului.

9 Şi ochiul tău, să te va sminti, scoate-l şi-l leapădă de la tine; mai bine iaste ţie un ochiu avînd, în viaţă să intri, decît doi ochi avînd, aruncat în matca focului.

Îngerii.

10 Socotiţi să nu obidiţi pre vrunul de aceşti mici, că vă grăesc voao, că îngerii lor în ceriu pururea văd faţa Tatălui Mieu cel den ceriuri.

11 Că au venit Fiiul omenesc să caute şi să mîntuiască ce era perit.

Oaia pierdută.

12 Dară ce să pare voao? Să va avea un om o sută de oi şi va rătăci una dentr-înse, au nu va lăsa noaozeci şi noao în munţi şi va mearge de va căuta pre cea rătăcită?

13 Şi de să va tîmpla să o afle, adevărat grăesc voao, că să va bucura de aceaia mai vîrtos decît de ceale noaozeci şi noao nerătăcite.

14 Aşia nu-i voia Tatălui vostru den ceriuri, ca să piiae unul de aceşti mici.

Înfruntarea.

15 Iară să greşi fratele tău ţie, pasă şi ceartă pre el între tineşi între el singur; să te va asculta, ai dobîndit pre fratele tău.

16 Iară să nu va asculta pre tine, mai ia lîngă tine încă unul sau doi: că den gura a doi au a trei mărturii să întăreaşte tot cuvîntul.

Să fie ţie ca un păgîn.

17 Iară să nu vă asculta şi pre ei, spune săborului; iară de nu va asculta nece săborul, fie ţie ca un păgîn şi publican.

18 Adevăr grăesc voao, că varece veţi lega pre pămînt fi-vor legate în ceriu şi varece veţi dezlega pre pămînt fi-vor legate în ceriu.

19 Iarăşi zic voao că de vor fi doi den voi într-un înţeles pre pămînt, de tot lucrul carele ară ceare, fi-va lor de la Tatăl Mieu cel den ceriure.

20 Că unde sînt doi sau trei adunaţi întru numele Mieu, acolo sînt în mijlocul lor.

21 Atunci să apropie de El Pătru, zise: Doamne, de cîte ori va greşi fratele mieu mie, erta-voiu lui pînă în şapte ori?

Ertăciunea fratelui.

22 Zise Iisus lui: Nu zic ţie numai pînă de şapte ori, ce pînă de şapte ori cîte şaptezeci.

23 Derept aceaia, asamănă-să Împărăţiia ceriului omului craiu, carele vru să bage samă cu slugile lui.

24 Deci, începînd el a băga samă, adusără lui pre un deatornic, cu zeace mie de talanţi.

Pilda craiului luînd samă de la slugile sale.

25 Şi cînd n-are avea de unde plăti, porunci domnul lui să-l vînză, şi muiarea lui şi feciorii şi toate ce avea, şi să-i plătească.

26 Iară sluga aceaia plecîndu-să, ruga pre el, zicînd: Doamne, opreaşte-ţi mîniia şi toate-ţi voiu plăti.

27 Feace-i-să milă domnului de sluga aceaia, de-l slobozi pre el şi-i ertă deatoriia.

28 Dară eşind sluga aceaia, află pre unul den soţii săi, carele-i era lui deatoriu cu o sută de bani. Şi-l prinse pre el de-l sugruma, grăind: Plăteaşte-mi cu ce-mi eşti deatoriu.

29 Căzu adecă soţul lui, la picioarele lui, ruga pre el, grăind: Opreaşte-ţi mîniia şi voiu plăti ţie toate.

30 Iară el nu vru, ce-l duse de-l băga în temniţă, pînă n-are plăti deatoriia.

31 Iară văzînd soţii lui aceastea ce fură, foarte să întristară şi veniră de spusără domnului său toate carele fură.

32 Atunci chemă pre el domnu-său, zise lui: Slugă hicleană, toată deatoriia ertaiu ţie, pentru ce mă rugaşi.

33 Au nu ţi să cădea şi ţie să-ţi fie milă de soţul tău, cum şi mie mi-au fost milă de tine?

34 Şi să mînie domnul lui şi-l deade pre el muncitorilor, pînă nu va plăti toată deatoriia.

35 Aşa şi Tatăl Mieu cel den ceriu va face voao, să nu veţi erta fietecare fratelui său, de la inimile voastre, greşalele lor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.