Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 13
Pilda sămănăturii
1 În zuoa aceaia eşi Iisus den casă, şedea lîngă mare.
2 Şi să adunară mulţime multă cătr-Însul, atîta cîtu-I fu Lui a intra în corabie să şază şi toată dihaniia sta pre ţărmure.
3 Şi grăi lor multe, în pildă, zicînd: Iaca eşi sămănătoriul să samene.
4 Şi sămănînd el, unele căzură lîngă cale şi veniră păsările şi le mîncară.
5 Dară altele căzură pre pietriş, unde nu avea pămînt mult şi numai cît răsăriră, pentru ce nu avea pămînt adînc.
6 Deci răsărind soarele, să veştejiră şi pentru ce nu avură rădăcină, să uscară.
7 Altele iară căzură între spini şi crescură spinii şi le înecară.
8 Dară altele căzură în pămînt bun şi deaderă rod; una, o sută; alta, şasezeci, iară alta, treizeci.
9 Cela ce are urechi de auzirea să auză.
10 Atunci apropiindu-să cătră el ucenicii lui, zisără Lui că ce grăeşti lor în pilde?
11 Iară El răspunse, zise lor că voao dată iaste să ştiţi taina Împărăţii ceriului, iară acelora nu li-e dată.
12 (Că cela ce are da-se-va lui, şi mai mult va avea; iară carele n-are şi ce are încă să va lua de la el.)
13 Derept aceasta în pildă grăesc lor, ca văzînd nu vor vedea şi auzind nu vor auzi, nece vor înţeleage.
14 Şi să să împle într-înşi prorociia Isaiei, carea zice: cu auzitul veţi auzi şi nu veţi înţeleage şi căutînd veţi căuta şi nu veţi vedea.
15 Că s-au îngroşat inima acestor oameni şi cu urechile aud cu greu şi ochii lor închisără, să nu cîndva vază cu ochii şi cu urechile să auză şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă să-i vindec pre ei.
16 Iară ochii voştri fericiţi-s că văd şi urechile voastre, că aud.
17 Că adevăr grăesc voao că mulţi proroci şi derepţi pohtiră să vază ce vedeţi şi nu văzură; şi să auză ce auziţi şi nu auziră.
18 Dară voi auziţi pilda sămănătoriului.
Tîlcul pildei.
19 Că tot cine aude cuvîntul Împărăţiei şi nu înţeleage, vine hitleanul şi apucă ce e sămănat întru inima lui: aceasta-i sămănătura lîngă cale.
20 Iară sămînţa cea din pietriş aceasta iaste carele aude cuvîntul şi numai cît cu dragoste priimeaşte pre el.
21 Şi nu are rădăcină întru sine, ce timpuriu fiind, iară scornindu-să fugă şi răzmiriţă pentru cuvînt, numiadecît să sminteaşte.
22 Iară sămînţa ce-i sămănată în spini acesta iaste carele aude cuvîntul, ce grija veacului acestuia şi înşălăciunea bogăţii sugrumă cuvîntul şi fără de rod iaste.
23 Dară sămânţa ce căzu în pământ bun acesta iaste carele aude cuvîntul şi înţeleage, carele aduce rod şi face unul o sută, altul şasezeci, altul treizeci.
Pilda neghinei.
24 Altă pildă puse lor înainte, zicînd: Asamănă-să Împărăţiia ceriului omului celui ce samănă sămânţă bună în holda sa.
25 Dară deaca adurmiră oamenii, veni pizmaşul lui şi sămănă între grîu neghini şi să duse.
26 Iară deaca răsări, iarba şi feace rod, atunci să arătară şi neghinile.
27 Veniră slugile stăpânului, zisără lui. Doamne, au n-ai sămănat sămînţă bună în pămîntul tău? Dară de unde are neghine?
28 Iară el zise lor: Un om pizmaş au făcut aceasta. Şi-i zisără lui slugile: Dară vrea-vei să meargem să le plevim?
29 El zise: Ba, să nu cumva, zmulgînd neghinile, să zmulgeţi împreună cu iale şi grîul.
30 Lăsaţi să criască amîndoao, pînă la secerat şi la vreamea secerişului voiu zice secerătorilor: Culegeţi întîi neghinele şi legaţi pre iale în snopi ca să arză iale, iară grîul strîngeţi în şura mea.
Grăunţul de muştariu
31 Altă pildă puse lor înainte, zicînd: Asămănată iaste Împărăţiia ceriurelor grăunţului de muştariu carele-l ia omul şi-l samănă în agrul lui.
32 Ca săva că iaste mai mic de toate seminţele, iară deaca creaşte, mai mare-i de toate erbile şi să face arbure, cît vin păsările ceriului şi încuibează spre ramurele lui.
Aluatul.
33 Altă pildă grăi lor: Asămănată iaste Împărăţiia ceriurelor aluatului carele ia muiarea de-l acopere în făină de trei măsuri, pînă să dospeaşte tot.
Că ce au grăit Hristos în pilde.
34 Aceastea toate grăi Iisus în pilde năroadelor şi fără pildă nemică nu grăiia lor.
35 Ca să să împle ce-i zis pre prorocul zicînd: deşchide-voiu în pilde rostul mieu şi voiu arăta ascunsele de începutul lumii.
36 Atuncea lăsă mulţimea şi veni Iisus în casă. Şi să apropiară cătră El ucenicii lui grăind: Spune noao pilda neghinelor ceii holde.
37 Iară el răspunse, zise lor: Cela ce sămănă sămînţa bună iaste Fiiul omenesc.
38 Iară agrul iaste lumea; sămînţa cea bună, aceştea sînt fii Împărăţii, iară neghinele sînt fii hiclianului.
39 Iară vrăjmaşul ce le sămănă pre iale, iaste diavolul; secerătura, sfîrşeniia veacului iaste, iară secerătorii, îngerii sînt.
40 Dece cum să adună neghinele şi să ard cu foc, aşia va fi şi sfîrşăniia veacului acestuia.
41 Trimite-va Fiiul omenesc pre îngerii Lui carii vor culeage dentru Împărăţiia Lui toate smintealele şi pre aceia cari fac strîmbătate
42 Şi-i vor arunca pre ei în cuptoriul de foc, acolo va fi plîns şi scrîşnirea dinţilor.
43 Atunci derepţii vor străluci ca soarele întru Împărăţiia Părintelui Său; cine are urechi de auzirea să auză.
Comoara ascunsă.
44 Iară aseamenea iaste Împărăţiia ceriului comoarăi ascunsă în pămînt carea o află omul şi o acopere şi de bucuriia ei mearge şi toate cîte are vinde şi cumpără pămîntul acela.
Mărgăritariul.
45 Iară aseamenea iaste Împărăţiia ceriurelor omului neguţătoriu carele caută mărgăritariure scumpe.
46 Carele deaca află un mărgăritariu de mult preţ, mearse de vîndu tot ce avea şi-l cumpără.
Năvodul aruncat în mare.
47 Iară aseamenea iaste Împărăţiia ceriurelor năvodului aruncat în mare, carele adună de tot fealiul.
48 Carele deaca să împlu, trasără-l la margine şi şăzură de aleasără cei buni în vase, iară cei răi lepădară afară.
49 Aşia va fi la sfîrşăniia veacului: eşi-vor îngeri şi vor despărţi răii dn mijlocul derepţilor.
50 Şi-i vor arunca pre ei în cuptoriul de foc; acolo va fi plîns şi scrîşnirea dinţilor.
51 Zise Iisus lor: Înţeleageţi aceastea toate? Grăiră Lui: Înţeleagem, Doamne.
52 Iară El zise lor: Derept aceasta tot cărtulariul ştiutoriu Împărăţiia ceriului asamănă-să omului căsătoriu, carele scoate den comora sa noao şi vechi.
Nazaranianii nu priimiră pre Hristos.
53 Şi fu cînd sfîrşi Iisus pildele aceastea trecu de acolea.
54 Şi veni întru moşii Sa, învăţa pre ei în sinagoga lor, cîtu să mira şi grăiia: De unde-i Acestuia această înţelepţie şi puterile?
55 Au nu e acesta fecioriul cela al rotariului? Au nu chiamă pre muma Lui Maria? Şi fraţii Lui, Iacov şi Ioste şi Simeon şi Iuda?
56 Şi surorile Lui au nu-s toate întru noi? Dară de unde sînt aceastea toate Lui?
57 Şi să smintiia în El, iară Iisus zise lor: Nu iaste prorocul fără cinste, ce numai în moşii şi în casa lui.
58 Şi nu feace acolo puteri multe, pentru necredinţa lor.
