Noul Testament de la Bălgrad
De la Matteiu Sfînta Evanghelie
Capitolul 12
Ucenicii zmulgu spice.
1 Într-aceaia vreame mergea Iisus sîmbăta pren sămănături, iară ucenicii Lui flămânziră şi începură a rumpe spice şi a mînca.
2 Dară fariseii, văzând, zisără Lui: Iaca ucenicii Tăi fac carea nu să cade a face sîmbăta.
3 Iară El zise lor: Au n-aţi cetit ce făcu David, cînd flămânzi el şi carii era cu el?
4 Cum întră în casa lui Dumnedzău şi pîinile ceale de pre masa Domnului le mîncă, carele nu i să cădea să le mănânce, neci celora ce era cu el, fără numai preoţilor.
5 Sau n-aţi cetit în leage că în sîmbete preoţii în besearecă sîmbăta calcă-o şi nevinovaţi sînt?
Mila şi jărtva.
6 Iară zic voao că mai mare de beseareca iaste acicea.
7 Să aţi şti ce iaste, milă voesc şi nu jărtvă, n-aţi huli pre cei nevinovaţi.
8 Că Domn iaste şi sîmbetei Fiiul omenesc.
9 Şi eşind de acolea, veni Iisus în sinagoga lor.
Mîna sacă, sănătoasă.
10 Şi iaca un om era acolea avînd mîna uscată, şi întrebară pre El zicând: Oare cade-să în sîmbătă a vindeca? Ca să-L bage în vină.
11 Iară El zise lor. Cine iaste întru voi om carele are o oae şi de va cădea sîmbăta în groapă, au nu o va apuca şi o va scoate?
A face bine sîmbăta.
12 Dară cu cît iaste omul mai scump decît oaia? Derept aceaia pot face în sîmbete.
13 Atuncea grăi omului: Tinde mîna ta. Şi o tinse şi să întregi ca şi ceaialaltă.
14 Iară farisei deaca eşiră ţînură pre el sfat, cum L-ară piiarde.
15 Dară Iisus, deaca înţelease, Să duse de acolea. Şi după el measără năroade multe şi vindeca pre toţi.
16 Şi-i conteni pre ei ca să nu-L facă pre El aiave.
17 Ca să să împle carea e zisă prin Isaiia prorocul, zicînd:
18 Iată sluga mea carea mi-o am ales, iubitul mieu în carele să odihni sufletul mieu, pune-voiu duhul mieu spre el şi va vestui păgînilor giudecată.
19 Nu va prici, neci va striga, neci va auzi cineva în uliţă cuvîntul lui.
20 Trestiia zdrobită nu va frînge şi feştila ce fumegă nu va stinge, pînă nu va scoate giudecata la biruinţă.
21 Şi întru numele lui păgînii să vor nădăjdui.
Drăcitul să vindecă.
22 Atuncea adusără Lui un drăcit orb şi mut; şi vindecă pre el, aşia cum orbul şi mutul şi grăi şi văzu.
23 Şi să miră dihaniia toată şi zise: Au nu-i doară acesta fiiul cela a lui David?
24 Iară farisei, auzind aceastea, zisără: Acesta nu scoate dracii, ce numai cu Velzevul, domnul dracilor.
Împărăţiia să desparte.
25 Iară Iisus, ştiind cugetele lor, zise lor: Toată împărăţiia ce să va despărţi în sine, va pustii şi toată cetatea au casa carea să va scula una pre alaltă, nu va sta.
26 Şi de va scoate Satană pre Satană, să pizmesc în sineşi dară cum va sta împărăţiia lui?
27 Şi Eu deaca gonesc cu Velzevul dracii, dară feciorii voştri cu cine vor goni? Derept aceaia ei vor fi giudecătorii voştri.
28 Iară de gonesc Eu cu duhul lui Dumnedzău dracii, derept aceaia să agiunse la voi Împărăţiia lui Dumnedzău.
29 Sau cum poate cineva întra în casa celui tare şi vasele lui să-i jăhuiască, de nu va lega întîi pre cel tare şi atunci-i va jăhui casa lui.
30 Cela ce nu iaste cu Mine, spre mine iaste şi cine nu strînge cu Mine, răsipeaşte.
Păcatul hulei.
31 Derept aceasta grăesc voao: Tot păcatul şi hula erta-să-va oamenilor, iară hula ce e spre Duhul Sfînt nu să va erta oamenilor.
32 Şi cine va zice cuvînt spre Fiiul omenesc, erta-să-va lui, iară cela ce ară zice spre Duhul Sfînt nu să va erta lui, nece într-acesta veac nece în cela.
Pomul bun şi rău.
33 Sau faceţi pomul bun şi poamele lui bune, sau faceţi pomul putred şi poamele lui putrede, că din poame să cunoaşte pomul.
Puii năpîrcii.
34 Puii năpîrcelor cum puteţi grăi bine, răi fiind? Că din plinul inimii gura grăiaşte.
35 Omul bun din comoara bună a inimii sale scoate bune; şi omul rău, din comoară rea, scoate reale.
36 Iară grăesc voao că tot cuvîntul deşărt, carele vor grăi oamenii, da-vor de el samă la zua de giudecată.
37 Că din cuvintele tale te vei derepta şi din cuvintele tale te vei giudeca.
38 Atunce răspunsără unii den cărtulari şi farisei, zicînd: Învăţătoare, vom de la Tine să vedem sămn.
39 Iară El răspunse, zise lor. Neamul rău şi curvariu sămn ceare şi sămnu nu să va da lui, numai sămnul lui Iona prorocul.
40 Că cum au fost Iona în maţele chitului trei zile şi trei nopţi, aşia va fi şi Fiiul omenesc întru inima pămîntului, trei zile şi trei nopţi.
Neneviteanii.
41 Oamenii neneviteni scula-să-vor la giudecată cu ruda aceasta şi vor giudeca pre ia, că ei să pocăiră de propovedaniia lui Iona; şi iată-i şi mai mare de Iona aicea.
Împărăteasa slavei.
42 Crăiasa de la amiazăzi să va scula la giudecată cu ruda aceasta şi o va giudeca pre ia, că veni de la marginea pămîntului să auză înţelepţiia lui Solomon şi iaca mai mare de Solomon acicea.
43 Iară cînd iase duhul necurat din om, îmblă pren locure seci, căutînd răpaos şi nu află.
44 Atunci zice: Întoarce-mă-voiu în casa mea, de unde am eşit; şi deaca vine, află deşartă, măturată şi înfrîmseţată.
45 Atunci mearge şi ia cu sine alte şapte duhure mai reale decît el şi întră de lăcuesc acolea şi va fi mai rău omului lucrul cel de apoi, decît cel dentîi. Aşia va fi şi aceştii rude reale.
46 Iară încă grăind El cătră mulţime, adecă muma lui şi fraţii Lui sta afară, pohtind să grăiască Lui.
47 Zise oarecine Lui: Iaca muma Ta şi fraţii Tăi afară stau, căutînd să grăiască Ţie
Părinţii lui Hristos.
48 Iară El răspunse, zise cătră cela ce-i zisease: carea-i muma Mea şi carii-s fraţii Mei.
49 Şi tinse mîna Lui spre ucenicii Săi, zise: Iaca muma Mea şi fraţii Miei.
50 Că cela ce va face voia Tatălui Mieu carele iaste în ceriure, acela Mi-e frate şi sor şi mumă M-iaste.
