×

Dimensiunea fontului:

Biblia Regele Carol II

CARTEA ÎNTÂIA A LUI SAMUIL

Capitolul 20

Prietenia dintre David şi Ionatan. Saul rămâne neînduplecat.

1 David a fugit atunci de la frăţia proorocilor din Rama şi a venit la Ionatan şi a vorbit cu el: «Ce am săvârşit eu? Care este vina mea şi care este păcatul meu în faţa tatălui tău, de umblă să-mi ridice viaţa?»

2 Ionatan i-a răspuns: «Ferească Domnul, tu nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fără să mi-l destăinuiască; atunci, pentru ce tatăl meu ar ascunde de mine planul acesta? Nu e deloc aşa!»

3 Însă David se jură iar şi zise: «Tatăl tău ştie bine că eu am aflat har în ochii tăi şi el s’a gândit: «Să nu ştie despre aceasta Ionatan, ca să nu se mâhnească». Însă, pe Domnul cel viu şi pe viaţa ta, adevăr spun că e numai un pas între mine şi moarte.»

4 Atunci Ionatan a grăit lui David: «Orice va dori sufletul tău, eu voi face pentru tine!»

5 Zis-a David către Ionatan: «Iată, mâine este lună nouă, însă eu nu voi putea să stau cu regele la masă. De aceea îngădueşte-mi să mă duc ca să mă ascund pe câmp până poimâine seara.

6 Dacă tatăl tău va întreba de mine, tu să zici: «David şi-a cerut voie de la mine să se repeadă la Betleem, cetatea sa, căci acolo se jertfeşte jertfa de fiecare an pentru toată familia».

7 Dacă el va zice atunci: «Foarte bine!» robul tău este pe pace; dacă însă îl apucă mânia, să ştii că s’a hotărît să facă rău.

8 Ci tu fii îndurător faţă de robul tău, fiindcă ai încheiat cu robul tău legământul Domnului. Iar dacă am vre-o vină, omoară-mă tu însuţi, şi nu mă mai duce la părintele tău!

9 Răspuns-a Ionatan: «Ferească-te Domnul! Dacă aş şti eu bine că tatăl meu a pus împotriva ta la cale vre-o urgie, nu ţi-aş fi spus-o eu ţie?»

10 Întrebat-a David pe Ionatan: «Cine-mi va da de veste dacă tatăl tău îţi va da răspuns aspru?»

11 Atunci a zis Ionatan către David: «Haide să ieşim la câmp!» Şi au ieşit amândoi la câmp.

12 Şi Ionatan a grăit lui David: «Domnul Dumnezeul lui Israil este martor: voi iscodi pe tatăl meu în aceste trei zile şi, iată, dacă are gând bun pentru David, atunci negreşit voi trimite la tine şi-ţi voi destăinui cum este,

13 Iar dacă tatăl meu o fi găsit cu cale să-ţi facă rău, aşa să facă Domnul cu Ionatan şi încă şi mai mult, de nu-ţi voi destăinui şi nu-ţi voi da drumul, ca să te duci în pace. Iar Domnul va fi cu tine precum a fost şi cu tatăl meu.

14 Şi să dea Domnul, atâta timp cât voi fi în viaţă să arăţi faţă de mine îndurarea Domnului. Iar dacă voi muri,

15 Să nu retezi niciodată dragostea ta dinspre partea casei mele. Chiar atunci când Domnul va da pieirii pe duşmanii lui David, unul câte unul, de pe faţa pământului,

16 Numele lui Ionatan să nu fie stârpit de casa lui David, fiindcă Domnul va cere răzbunare din mâna lui David.»

17 Şi Ionatan se jură încă o dată lui David pe dragostea sa către el, căci îl iubea ca pe sufletul său.

18 Apoi Ionatan îi zise: «Mâine este lună nouă şi lipsa ta va fi luată aminte, căci locul tău va rămânea gol;

19 Dar poimâine lipsa ta va sări şi mai mult în ochi. Atunci tu să te duci la locul unde te ascunseseşi în ziua cu pricina şi stăi acolo lângă movila de pietre.

20 Iar eu a treia zi voi azvârli săgeţi, în preajma ei, ca şi când aş trage la ţintă.

21 Şi iată, voi trimite pe băiat poruncindu-i: «Du-te de-mi găseşte săgeţile!» Dacă voi zice băiatului: «Iată săgeţile sunt de la tine mai încoace, ia-le!», atunci tu vino, căci pricina ta stă bine şi nu e nici o primejdie, pe Domnul cel viu!

22 Dacă însă voi zice băiatului aşa: «Iată săgeţile sunt de la tine înainte», atunci pleacă, fiindcă Domnul te mână la drum!

23 Iar despre ceea ce am vorbit între noi, eu şi tu, iată Dumnezeu stă martor între mine şi tine, pururea!»

24 Şi David s’a ascuns pe câmp. Iar când a fost lună nouă, regele a stat la masă, ca să mănânce.

25 Şi regele a stat la locul său, ca şi alte daţi, adică în jilţul de lângă perete, iar Ionatan şedea în faţa lui, pe când Abner şedea alături de Saul; şi locul lui David era gol.

26 Şi Saul nu zise nimic în ziua aceea, căci se gândea el: «Este o întâmplare; el n’a fost curat, şi n’a putut să se curăţească.»

27 Dar a doua zi după lună nouă, adică în ziua cealaltă, locul lui David fiind tot gol, atunci Saul întrebă pe fiul său Ionatan: «De ce n’a venit fiul lui Iesei la masă, nici ieri, nici astăzi?»

28 Răspuns-a Ionatan lui Saul: «David s’a cerut de la mine, ca să se ducă la Betleem,

29 Rugându-mă: «Dă-mi drumul, te rog, căci este o jertfă a familiei noastre în cetate şi, iată, fraţii mei m’au poftit şi pe mine. Deci acum, dacă am găsit har în ochii tăi, lasă-mă să mă duc ca să-mi văd fraţii.» Pentru aceea n’a venit David la masa regelui.»

30 Atunci mânia lui Saul izbucni împotriva lui Ionatan şi Saul strigă la el: «Tu, fecior de femeie ticăloasă şi nărăvaşă, oare nu ştiu eu că tu eşti prieten cu feciorul lui Iesei, spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?

31 Căci atâta timp cât va trăi fiul lui Iesei pe pământ, nu vei avea tărie nici tu, nici regatul tău. Iar acum trimite şi adu-l la mine, căci l-am hărăzit morţii!»

32 Dar Ionatan a răspuns lui Saul, tatăl său, zicând: «Pentru ce trebue să moară? Ce a săvârşit el?»

33 Atunci Saul a zvârlit cu suliţa după el, ca să-l ucidă, şi Ionatan înţelese că dinspre partea tatălui său era lucru hotărît să ucidă pe David.

34 Deci Ionatan s’a sculat de la masă înfierbântat de mânie şi nu gustă demâncare a doua zi după lună nouă, căci era mâhnit din pricina lui David şi pentru ocara pe care i-o făcuse tatăl său.

35 Iar a doua zi dimineaţa, Ionatan a ieşit pe câmp cu un băietan, la vremea hotărîtă cu David.

36 Şi a zis către băiat: «Aleargă şi găseşte săgeţile pe care eu le arunc!» Şi pe când băiatul alerga, Ionatan ţintea cu săgeata dincolo de băiat.

37 Şi ajungând băiatul la locul săgeţii pe care o zvârlise Ionatan, el a strigat în urma băiatului zicând: «Iată că săgeata e dincolo de tine!»

38 Şi iarăşi strigă Ionatan după băiat: «Grăbeşte-te! Nu sta locului!» Iar slujitorul lui Ionatan a ridicat săgeata şi a adus-o stăpânului său.

39 Ci băiatul nu ştia nimic, numai Ionatan şi David ştiau tâlcul acesta.

40 Apoi Ionatan a dat arcul său băiatului care era cu el, poruncindu-i: «Du-te şi-l du în cetate».

41 Plecând băiatul, David se ridică din dosul movilei de pietre şi căzând cu faţa la pământ se închină de trei ori. Apoi cei doi prieteni se sărutară unul pe altul şi plânseră unul în braţele celuilalt, David mai cu seamă plângând cu hohote.

42 Pe urmă Ionatan zise lui David: «Mergi în pace! Rămâne cum ne-am jurat noi amândoi întru numele Domnului, când am zis: Domnul să fie între tine şi mine, între seminţia mea şi seminţia ta, pururea!»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.